Curiozităţi despre ciocănitori

La biroul SOR din Cluj-Napoca a venit un domn disperat din satul Feleacu, de lângă Cluj, cu o plângere serioasă: ciocănitorile îi distrug casa!

Casa dumnealui este o clădire obişnuită, din cărămidă, cu mai multe etaje, într-o zonă liniştită cu multă verdeaţă. Proprietarul este şi mai dezamăgit deoarece casa este nou-nouţă, şi, din câte ştie dânsul, numai lui ciocănitoarele îi perforează pereţii exteriori, distrugând izolarea casei, urâţind imaginea noului cămin al familiei. Totodată, şi zgomotul produs prin perforarea pereţilor este foarte enervant.

Problema nu este unică, ba chiar una des întâlnită, nu numai la noi, dar şi în celelalte ţări europene şi pe alte continente. De obicei plângerile se referă la construcţii din lemn, dar deseori se întâmplă ca ciocănitorile să aleagă clădiri din cărămidă sau beton, sau alte materiale sintetice.

Ca să înţelegem de ce aceste păsări adaptate pentru găurirea lemnului găuresc şi construcţii din beton şi cărămidă, trebuie să cunoaştem ecologia păsărilor. Ciocănitorile ciocănesc pentru atragerea perechilor, pentru a semnala sau a susţine teritoriul, pentru a excava găuri pentru cuiburi sau pentru a căuta insecte. Astfel motivul pentru care ciocănitorile aleg construcţii artificiale poate fi variat şi foarte complex.

Casele atacate sunt de obicei case cu etaj, care sunt amplasate zone deluroase, cu păduri, deci aproape de habitatele naturale ale păsărilor, şi deseori sunt case noi sau cu izolaţie exterioară recentă. Dacă batem pereţii acestor clădiri, ne dăm seama că funcţionează ca un instrument de percuţie, producând un sunet care se aude pe o distanţă semnificativă. În plus, polistirenul expandat, materialul folosit cel mai des la izolarea exterioară a pereţilor, este un material foarte moale şi uşor de găurit pentru ciocănitori, care pot perfora găuri mari pentru cuiburile lor sau ca adăpost în timpul iernii. Un alt motiv care poate să atragă păsările către pereţii artificiali sunt mineralele din pereţi de care păsările au nevoie, şi de care greu pot să facă rost din natură.

Specialiştii sugerează că şi calitatea redusă a izolării ar putea fi o altă cauză pentru atacul ciocănitorilor: insectele se pot strecura prin crăpăturile şi fisurile dintre plăcile de polistiren. Câteodată zgomotele din interiorul clădirii pot să atragă aceste specii foarte curioase, care ar putea crede că insectele sunt cele care se mişcă în interiorul pereţilor.

Ce putem să facem? Cum putem să ne protejăm?
Pentru înlăturarea problemei s-ar putea să avem nevoie de schimbarea totală a izolaţiei. Iată câteva sugestii:
- folosirea materialelor pentru izolare mult mai consistente decât polistirenul sau care nu se fărâmiţează (de ex. vată minerală bazaltică);
- în cazul polistirenului suprafaţa pereţilor trebuie să fie cât mai plană, pentru ca pasărea să nu se poată agăţa;
- plasa cu care se acoperă polistirenul, pe care se aplică tencuiala de mortar să fie mult mai consistentă decât cea folosită de obicei, sau tencuiala de mortar să fie mult mai groasă.

Dacă nu avem posibilitatea să ne apucăm de schimbarea izolaţiei, există câteva posibilităţi pentru înlăturarea sau îndepărtarea păsărilor, dar trebuie avut în vedere faptul că aceste sfaturi ajută doar la atenuarea problemei:
- instalarea unei draperii de alarmă: în caz că nu ne deranjează vizual, putem să montăm o draperie făcută din flacoane goale de 1,5 litri. Pe o sfoară legăm 7-10 flacoane la o distanţă de 25-30 cm unul de celălalt. În ultimul flacon punem apă, ca dispozitivul să fie mai stabil. Pentru un efect mai accentuat putem să montam mai multe sfori. Sunetul, mişcarea şi umbra flacoanelor sperie păsările.
- dacă ni se pare o soluţie primitivă cea cu flacoane, sau este vorba de faţada casei, unde chiar nu ar arăta bine o astfel de structură, putem să optăm pentru o draperie protectoare din material textil sau plastic sau o plasă pe care să o întindem în faţa pereţilor. Este recomandat să acoperim o parte cât mai mare din perete, deoarece ciocănitorile s-ar putea doar să evite partea protejată, găurind părţile neacoperite.
- o metodă eficientă este montarea unor siluete de păsări răpitoare: americanii au văzut că siluetele staţionare lipite pe perete nu sunt suficiente. Ideal ar fi o pasăre tridimensională, care să atârne de pe acoperiş, care poate fi mişcată de vânt şi are şi umbră. Este recomandat să pictăm ochi galbeni machetei noastre. Deoarece uliul păsărar şi uliu porumbar sunt cele două răpitoare care atacă ciocănitorile, macheta trebuie să fie de mărimea şi forma acestor păsări.
- o nouă metodă, încă în faza de testare, este ataşarea unei oglinzi de bărbierit cu efect de mărire pe sau în apropierea părţilor atacate, astfel pasărea crede că se confruntă cu o altă ciocănitoare mai mare cu care va încerca să evite contactul;
- dacă păsările caută loc de cuibărit sau un adăpost, atunci o soluţie ar fi amplasarea unor cuiburi artificiale specifice speciei de ciocănitoare despre care este vorba.

Mai jos găsiţi câteva link-uri utile, cu poze şi schiţe despre metodele de apărare:
http://www.mme.hu/napi-madarvedelem/problemak-madarakkal/harkalyok-rombolasa.html (în limba maghiară)
http://icwdm.org/handbook/birds/woodpeckers.asp (în limba engleză)
http://www.ext.colostate.edu/Pubs/natres/06516.html (în limba engleză)
http://www.ca.uky.edu/agc/pubs/for/for38/for38.htm (în limba engleză)

Home | Despre noi | Stiri | Consevare | Hai cu noi | Publicatii si materiale | Link-uri utile | Contact | Cautare
© 2004 Societatea Ornitologica Romana. Alege pasarile. Alege natura. Alege-ti viitorul.
Design: Grafmedium