Ciocănitoare de stejar ( Dendrocopos medius )

Ciocănitoare de stejar ( <i>Dendrocopos medius </i>) L20. Cuibareste in centrul si sudul Europei in padurile mature cu frunze cazatoare, in special in cele de stejar si carpen. Cioc destul de slab, folosit mai degraba ca un fel de sonda decat ca secure. Deseori zboara prin coroana arborilor. Ca si ciocanitoarea pestrita mare are scapulere albe si crestet rosu (la femela un rosu ceva mai sters) in toate tipurile de penaj. Observati ca si juv. de ciocanitoare pestrita mare si de ciocanitoare de gradini au crestet rosu, insa ciocanitoarea de stejar se deosebeste de ei prin faptul ca are mai mult alb pe partile laterale ale capului si gatului (mustata nu ajunge la cioc), flancuri striate si tectrice subcodale roz deschis fara a contrasta puternic cu abdomenul care are o nuanta cafeniu galbuie. Pe durata perioadei de cuibarit scoate un strigat nazal, intens, incetinit: miaic. De asemenea, destul de cunoscuta este o intreaga serie de strigate de tipul: chic sau chec intr-un ritm sacadat. Bate darabana extrem de rar, ciocaniturile fiind slabe, ca la ciocanitoarea mica.

Get Adobe Flash player