Buteo rufinus

Sorecar mare / Accipitride

Sorecarul mare este o specie caracteristica zonelor deschise, aride, stepice si terenurilor agricole abandonate. Lungimea corpului este de 50 - 58 cm si greutatea medie de 1.100 g pentru mascul si 1.300 g pentru femela. Anvergura aripilor este cuprinsa intre 130 – 155 cm. Adultii au infatisare similara. Este o pasare foarte atractiva, cu o variabilitate mare a penajului, acesta putand fi rosiatic, pal sau inchis. Se hraneste cu mamifere mici, pasari, reptile si insecte.

Localizare si comportament
Este o specie prezenta in sud - estul continentului european. Pentru hranire, planeaza in cercuri largi utilizand curentii calzi ascendenti, planeaza “stationar”, sau poate pandi hrana de pe stalpi sau alte puncte fixe. Urmareste in miristi animalele care parasesc teritoriul si pandeste intrarea in galeriile rozatoarelor. Cuibareste in copacii de la marginea zonelor deschise, in crapaturile stancilor, sau reconstruieste cuiburile parasite ale altor specii. Ierneaza in Africa.

Populatie
Populatia europeana a speciei este mica si cuprinsa intre 8.700 – 15.000 perechi. A manifestat un declin accentuat in perioada 1970 – 1990. Desi populatia s-a mentinut stabila in majoritatea teritoriilor, in perioada 1990 – 2000 a scazut in Turcia, ceea ce a influentat tendinta pentru intreaga populatie. Cele mai mari efective se inregistreaza in Turcia, Azerbaijan si Rusia.

Imperechere
Soseste din cartierele de iernare in aprilie. Cuibul este alcatuit din crengi care formeaza o impletitura. Femela depune o data pe an, 3 – 5 oua. Incubatia dureaza 33 - 35 de zile. Puii devin independenti dupa 40 – 45 zile.

Amenintari si masuri de conservare

Degradarea habitatelor in zonele de cuibarit prin reducerea suprafetelor de stepa, intensificarea agriculturii si vanatoarea ilegala sunt principalele pericole ce afecteaza specia.

Etimologie
Buteo – nume lat. - sorecar
rufinus – de la adj. lat. rufus – rosiatic