Expeditia Nationala SOR

Jurnalul Expeditiei SOR 2016

In 2016, Expeditia SOR este realizata exclusiv din fondurile ong-ului nostru. Apa minerala plata este asigurata din sponsorizarea Apa minerala ZIZIN, iar transportul voluntarilor si al bagajelor pe apa este asigurat de agentia de turism Ibis Tours.

24 august - Gata. Bagajele sunt stranse. Cazarmamentul e pe plaja, asteptam microbuzul care sa duca participantii la Tulcea. Cei cu masini personale au plecat rand pe rand dupa o portie sanatoasa de imbratisari. Mergem acasa, nu inainte de a descarca efectele Taberei la Biroul Tulcea al SOR. Picotind, cu capul in piept, zambim prin somn pe masina si asteptam sa ne treaca DDD (Dorul De Delta). Nu e usor, avem un an in fata, un an in care sa pregatim si mai bine o noua Expeditie. SOR tine sa le multumeasca tuturor celor care au venit anul acesta in Delta si la Vadu, dar si celor care au stat acasa si ne-au asteptat. Unii ne fac sa vrem mai mult de la noi, altii ne fac sa revenim acasa, sa nu ne pierdem busola. O imbratisare pentru toti!

23 august - Probabil ziua cu cele mai multe senzatii. E ultima zi intreaga de Expeditie. E ziua in care ne facem bagajele, ziua in care orice baie in mare are parfum de melancolie si toamna. Cand ii strangi pe toti in brate ca si cum ii vezi ultima oara. Tot ce ne-a legat pana acum cu noduri de prietenie are nodurile si mai stranse. E ziua sacalilor. Tinerii si adolescentii intra in mare la ora 18,30 pentru ultimul "Aicisha", adevarata Haka a Expeditiilor, importata de la profesorul iesean Adi Ursu. E un exercitiu care ne uneste, ne face sa radem, ne aduce aproape de tot ce este Expeditia si spiritul ei.  E dovada ca la orice varsta ne putem face de ras noi pe noi insine, ca suntem caraghiosi si ne simtim bine - toti suntem la fel. A urmat festivitatea de premiere - de fapt, felul organizatorilor de a le multumi tuturor participantilor. E momentul cand dispare orice tensiune, cand suntem mai apropiati decat in orice moment al Expeditiei, cand doua sapamani de oboseala, odihna pe sponci si munca se topesc. Urmeaza surpriza de la Alida, Manu si Dorin - o portie consistenta de midii si apoi ultimele plimbari pe plaja Vadu, sub o luna care se incapataneaza sa se ascunda.

Ce nu s-a vazut: La ora 3,30 noaptea cortul mare dadea semne ca va ceda sub un vant de aproape 50 km/h. Au intervenit profesorul Eugen Petrescu, Valentin Marin, Nichita Ifrim, Bogdan Rosca si Andu Dorosencu. Au mai pus o chinga, au mai scos un perete si apoi totul a fost ok.

22 august - Ziua comunicatului de presa. Ne uitam pe telefoane si nu ne venea sa credem. Presa romana era roz de la pasarile flamingo. De la ProTv la Antene, de la Gandul la Mediafax si pana la presa internationala, care preluase stirea corespondentului Associated Press din Romania despre observatia noastra. Digi 24 chiar a trimis o echipa de filmare de la studioul din Constanta pe plaja la noi, sa stam de vorba despre pasari. Stirea poate fi vazuta aici - https://www.facebook.com/Digi24Constanta/videos/1145629612174045/?pnref=story

21 august - In cautarea fotografiilor de flamingo. Daca nu ati mai vazut om agitat, trebuia sa vedeti cum arata comunicatorul SOR. Ca sa scoatem pozele din aparatul lui Florin se foloseau - aparatul, un cablu de date de la Andu Cristudor, un laptop de la Vitalie Ajder, un stick de la Ovidiu. N-a fost sa fie. Programele de la Vitalie nu recunosteau formatul de imagine, nebunia era perfecta. Florin a fost nevoit sa plece acasa la Tulcea pentru a downloda imaginile. Abia apoi le-a trimis si pe 22 dimineata pornea si comunicatul de presa de la SOR catre mass-media romanesti. Intre timp - baie, mare, soare, jocuri, picturi pe tricouri. 

20 august - Ziua Flamingo. Ziua cand au venit noi participanti la Expditie. Ziua cand stafful SOR a reusit sa se rupa de birouri, de munca de zi cu zi si sa vina la Vadu, in Expeditie.A fost ziua cu cea mai frumoasa observatie ornitologica a ultimilor ani in Expeditie - 4 exemplare de flamingo. Erau in coada Lacului Sinoie si prima persoana care le-a vazut a fost Adina Stavarache. Sotul ei, Florin, a fost singurul cu un aparat performant sa surprinda toate pasarile in acelasi cadru. Noi, ceilalti, ne-am multumit cu fotografiile facute prin telefon. Si brusc, Expeditia capatase accente de optimism, totul era roz.

19 august - Desteptarea cea mai tare de pana acum. La 06.00 s-a auzit o alarma de mobil. Apoi, la cateva minute, o voce puternica a sculat aproape toata Expeditia. Era chemarea muezinului, asa cum se aude zilnic in Maroc, iar vocea venea din pieptul lui Razvan Popescu de la Oceanic Club.  Si furnicarul a prins viata. Corturi stranse, ancore uitate, bete care nu mai incap, bagaje peste bagaje, oameni care viermuiesc in toate patile. Bocanci, sandale, oale, ibrice de cafea, strigate de ajutor, indemnuri, chemari spre locul de acostare al barcilor si voci care te asigura ca daca nu te grabesti, pierdem vasul spre Tulcea. Cu chiu, cu vai, ne suim in barci. Si noi si bagajele. La Maliuc, toata lumea intra la bar in cautarea unei guri de cafea. Daca mai dura cateva minute, epuizam stocul de la espressor. Din nou, o voce cu bass mult: SOR! Vasul! Si iar bagaje, rucsaci, genti, oameni inghesuiti si urcarea pe vas. O ora si jumatate de somn pentru cei mai norocosi din noi si suntem in Tulcea. Pauza pe faleza - Aveti o ora si 30 de minute pauza de cafea, suc, masa. Ne vedem la ora 13 la pontonul Ibis Tours si plecam spre Vadu cu microbuzul. Si am plecat, unii cu masinile personale, altii erau deja acolo, altii au incarcat baxurile de Apa Minerala Zizin si au venit si ei. Cert este ca seara ne-a prins pe plaja, cu corturile puse, cu prima baie in mare gata facuta si putin rusinati. Mai toti aveam picioarele alb-rosii cu bulinute de la ciupiturile de tantari. Dar trece si asta cand simti briza si ca nu sunt tantari.

18 august - Azi ne-am despartit de mai multi dintre participantii la Expeditie. Grupul de 12 clujeni a plecat de dimineata cu vasul spre Tulcea. De acolo au tren si drumul pana in inima Ardealului e lung de tot. Pe seara, pe la ora 19 a mai plecat un grup, cel de tulceni. Ne era teama ca nu vom incapea toti dimineata pe unul din cele doua vase de tip catamaran, asa ca am ramas cam 40-50 de persoane. Am demontat corturile mari, iar un grup de sapte voluntari a plecat spre Vadu sa le amenajeze. Noi am iesit la pasari si am strans cazarmamentul Expeditiei. Ce luam cu noi la Vadu, ce ramane la Maliuc la dl. profesor Eugen Petrescu

17 august - Ziua borsului de peste. Azi a fost batalie la doua ceaune cu o mancare traditionala - borsul de peste.

Si multi dintre cei care sunt acum la Maliuc au invatat sa manance in mod corect borsul de peste. Prima oara se scoate carnea si se pune in farfurie. Se adauga mujdei si se savureaza. Abia apoi se trece la zeama si la legume. Iar in ea se adauga mujdei sau otet alimentar. Au avut pofta :) Si seara iesim din nou la pasarit. Urmeaza doua zile de foiala. Mutam Expeditia din Maliuc la Vadu. O sa incarcam corturi mari, mese si bancute, cazarmament si ne vom deplasa la Tulcea cu vapoarele si apoi la Vadu. O sa fie de lucru, de montat si demontat corturi, de luat ramas bun de la noii prieteni. Dar tot cu ochii dupa pasari o sa stam. 

16 august - Zi de pasarit. De dimineata pana la apus. La 6,40 deja se faceau primele observatii. Baterie de binocluri si de lunete pe pasarile din Delta. Cu cani de cafea la picioare, cu carnetele si pixuri in mana, SOR-istii notau tot ce trece pe langa ei. La intoarcere, s-a trecut la realizarea listelor, apoi la lucrul pe ateliere. Din nou despre reptile, amfibieni, lilieci, insecte si mai ales despre pasari. Plus o super partida de catarari sub bagheta maestrului de ceremonii Ovidiu Ciontea. Seara, inainte de apus, toti au luat loc in barci si s-a iesit la observatii pe apa. A urmat apoi prezentarea celor de la Oceanic Club, prieteni si parteneri ai SOR. S-a vorbit despre cetacee, cu accent pe dolphin watching, despre Dobrogea si Marea Neagra. Seara s-a incheiat cu o rapaiala de ploaie buna care ne-a trimis la corturi. Nu a fost insa de durata. 

15 august – Update. Pana la urma, Ziua Marinei a fost sarbatorita cum am stiut noi mai bine - am facut o baie pe plaja Maliuc. Cu mic cu mare, in nisip, la apa pana la gat, a participat aproape toata Expeditia.

Ca sa ii scoatem pe cei mici din apa a fost nevoie sa le propunem si o vizita la magazine, dupa inghetata. Intre timp, la plasele de inelare era sarbatoare. Biologul Paul Tibu a inelat una din cele mai frumoase si mai agile rapitoare din lume - uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes). A urmat o scurta sedinta foto si pasarea a primit inelul, apoi a fost eliberata. 

Sarbatoare in Maliuc. De fapt, toata Delta simte altfel sarbatoarea aceasta, mai ales ca este si Ziua Marinei. “Noi de ce nu facem o parada a barcilor din Expeditie”, a intrebat zambind Razvan Cuzic, un pusti de 12 ani care are tot atatea prezente in expeditiile SOR – a fost adus de parintii sai, Mariana Si Viorel Cuzic inca de cand era doar un bebelus. E din Tulcea si stie ca pe 15 august la Tulcea se fac parade ale navelor militare.
La noi, debutul de zi a fost la ora 6 dimineata. Atunci au sunat alarmele de la telefonele mobile. Este ora la care ne trezim pentru observatii ornitologice. Liderul de grup, Vitalie Ajder a masurat fiecare participant din cap pana in picioare, sa se asigure ca au echipamentul adecvat, apoi a trasat scurt regulile iesirii la pasari. “Unii mergeti acum prima oara la pasari, altii ati mai fost. Sunt doua reguli – 1. Ma urmati, nu ma depasiti si 2. Tacere”. In timp ce el inhata din zbor o cana de cafea, la inelari incepuse vanzoleala.

Pasarile sunt extrem de active dimineata, asa ca biologii si voluntarii care ii ajuta au de lucru fara intrerupere. Au reusit sa bea prima cafea abia dupa o ora de munca. Cand au revenit cei plecati la observatii se facea deja schimb de impresii. Ce pasari au intrat in plase (pitigoi, lacari, silvii) ce pasari au fost observate pe lac – de la rate caraitoare la cele sunatoare si la codalbii care le vanau. Toate grupurile fac jonctiunea sub cortul mare, sala de mese, la o cana de ceai pregatit de Tanti Polea si la mic dejun. Urmeaza activitatile de peste zi, cu participantii la Expeditia SOR impartiti pe grupe. Dar avem si momentele noastre de relaxare. Azi mergem la o baie la plaja din Maliuc. 

Filme si lilieci

“Evenimentul” care a starnit ieri toata tabara a fost inelarea unui exemplar de ghionoaie sura – Picus canus. Multi dintre cei care au venit cu noi sunt pentru prima oara in Expeditie, nu au vazut niciodata o ciocanitoare atat de aproape, asa ca mai multe aparate foto tinteau ciocanitoarea inelata de Paul Tibu. “Daca a confundat mana ta cu scorbura, e cam nasol…”, a spus biologul inainte sa o ineleze.

Finalul zilei de 14 august a fost unul cu proiectie de film – Delta Dunarii, Paradisul Aproape Pierdut, un film care deja nu mai are nevoie de prezentari. Cat timp a rulat filmul, nu s-au auzit decat tantarii. Apoi au intrat in prize vanatorii de tantari – liliecii. Iar Manu Baltag, Vitalie Ajder si o grupa de 20 de persoane au invins oboseala si au stat sa vada liliecii. Inainte de a vedea ceva, auzeai pe aparat sunetele emise de micutul mamifer. Apucai sa vezi doar o scurta miscare si aripile intinse perfect atunci cand trecea pe langa copaci si disparea imediat. Sedinta de “bat-watching” s-a incheiat abia pe la ora 01 dimineata.

14 august – foarte cald. Dar de azi au inceput atelierele teoretice pe care le-au pregatit biologii pentru toti participantii. La herpeto – Paul Dinca, la ornitologie – Denisa Kalisch secondata de biologii SOR. (Ne punem mare incredere in Denisa si o sprijinim sa devina un biolog cat mai bun).
Emanuel Baltag le-a prezentat participantilor ce inseamna studiul liliecilor, de la specii, la sonogramele folosite pentru identificare, in timp ce Iustina Ivan a tinut atelierul de entomologie (stdiul insectelor).

Fiecare dintre grupele de cate 10 participanti a trecut apoi pe la standul de inelari ornitologice. Vedeta a fost un pitigoi codat pe care l-a inelat biologul iesean Lucian Fasola Matasaru. Ne gandim foarte serios, insa, la un atelier dedicat gastronomiei. Grupa de la bucatarie a fost vedeta, toti cei care au trecut pe langa ei s-au uitat cu jind – azi la pranz avem fasole cu carnati, preparata la ceaun. 

13 august – a iesit soarele, am iesit si noi din corturi. Am avut noroc si de un vant destul de racoros, astfel incat tantarii nu ne-au facut niciun fel de probleme. A fost prima zi in care cu mic cu mare am iesit la pasarit serios.

De la prima ora, un grup compact de tineri si adulti inainta spre lacul Furtuna, cu lunete si binocluri. De obicei, grupurile matinale erau conduse de profesorul Alexandru Laposi, vicepresedintele SOR. Acum, ii calca pe urme Denisa Kalisch, fosta lui eleva, actuala studenta la Biologie in Cluj.

Dupa micul dejun si primele activitati de inelare ornitologica, s-a trecut la partea pe care o apreciaza toata lumea: iesirea cu barcile pe canalele din Delta si pe Lacul Furtuna pentru observatii ornitologice.

Imediat au rasarit aparatele foto, binoclurile si determinatoarele. Dupa ani la rand in care a organizat taberele SOR, profesorul Eugen Petrescu stie ca aceste iesiri sunt cele mai gustate. Indiferent daca ai sau nu experienta de birdwatching, e imposibil sa refuzi o astfel de calatorie.

Intoarcerea s-a facut la ora 19:20 – cand grupa de la bucatarie deja terminase o salata orientala demna de concursurile culinare tv. Din nou, am avut bafta de vantul racoros – nu am avut tantari.

12 august 2016
E ora 8 dimineata si toti stam cu ochii pe cer la locatia de langa Lacul Furtuna. Nu ne uitam la pasari, ne uitam la nori. E anuntata ploaie si brusc, din corturile voluntarilor de la organizare, rasar gecile impermeabile. Nu a plouat la noi, dar am primit telefoane de peste tot din tara, ca la Tulcea si la Bucuresti a fost ploaie zdravana.

-Mititeilor, hai ca vin oamenii si ma tem ca o sa puna corturile pe ploaie. Sa ii dam bice! - se aude vocea directorului Expeditiei, Eugen Petrescu

20 de oameni culca iarba, pregatesc lemnele, intind corturile celor care au ajuns deja, asa cum e cazul bucataresei noastre, doamna Palaghia Labunet, sau cum o stiu toti: Tanti Polea.

La Tulcea, Valentin Marin din stafful SOR se chinuie sa gaseasca semnal pe telefoanele colegilor din Delta. Se teme si el de ploaie. Ii suna telefonul ca la Gara de Nord. Vin membri din toata tara si vor sa stie cum e la Tulcea si la Maliuc. A vorbit cu cei de la Navrom Delta: daca numarul de calatori e prea mare, atunci vor suplimenta numarul de vase care merg in balta. La ora 11 deja incep sa vina oamenii si toti se strang in jurul lui - are un afis pe care scrie SOR. La 13:30 toti sunt pe vas si pleaca. Sunt oameni din Cluj, din Bucuresti, din Cacica, din Baia Mare, din Sibiu, Iasi, Suceava - din aproape toate centrele unde SOR are sucursale si birouri.


Calatoria nu dureaza mult, vaporul ajunge in Maliuc si aici barcile stau pregatite. Bagaje multe, forfota mare. Marfurile pentru aprovizionarea magazinelor din zona sunt descarcate printre turistii, pescarii, localnicii care vin de la Tulcea si cateva zeci de SOR-isti care coboara de pe vas. Ne strangem cu totii la un loc, impartim bagajele, repartizam oamenii si ne urcam pe barcile care merg din Maliuc pana la locatia Expeditiei. Nu ploua, dar bate vantul, ceea ce ne bucura - suntem lipsiti de roiurile de tantari.


Primii care sunt cei mai fericiti sunt copiii. Si-au pus corturile si deja se saluta, se strang sa povesteasca, alearga, se joaca. Imediat, sunt stransi toti sub cortul mare si incepe sedinta. Sunt oameni care ajung pentru prima oara aici si e cazul sa stie ce si cum se intampla. Ca serpii de aici nu sunt veninosi, ca broastele nu sunt otravitoare, ca exista reguli de la care nu abdicam, ca in barci asculti neaparat de cei care le conduc, de la cum si unde sa te asezi pana la a tine mainile mereu in barca.

Stimati parinti, stati linistiti, toti copii au ajuns cu bine Si cei mici, si cei mari. Un pic inghesuiti pe vaporul de la Tulcea la Maliuc, dar cu bine.


Sucursale
Implica-te!
  • Vino alaturi de noi si doneaza pentru protejarea speciilor de pasari din Romania!
  • MembriDevino membru SOR ca sa te poti implica mai direct in toate actiunile noastre comune.
  • VoluntariAlatura-te eforturilor noastre de a face lucrurile mai bune si mai bine!