Acrocephalus arundinaceus

Lacar mare / Sylviide

Traieste in zone cu vegetatie acvatica, in special in zonele cu stuf si trestie, la ape mici. Cel mai mare lacar din Europa are o lungime a corpului de 19-20 de centimetri, o anvergura a aripilor de 25-29 de centimetri si o greutate de 22-31 de grame. Prezinta culori maronii deschise pe partile superioare, albe pe partile inferioare, cu laterale alburii si o dunga intunecata la nivelul ochilor. Ciocul este lung si greu, iar coada este si ea lunga. Nu exista deosebiri mari intre mascul si femela. Dieta consta cu preponderenta din insecte si alte nevertebrate, ocazional din vertebrate mici, iar toamna mananca si fructe. Cea mai longeviva pasare din salbaticie ajunge la varsta de 10 ani.

Locatie si comportament
Este un vizitator de vara al Europei. Pasarile stau peste iarna in Africa subsahariana, isi parasesc locurile de cuibarit in august si ajung inapoi in Europa in luna martie, sau cel mai tarziu in aprilie. Este o specie diurna, prinde insecte in timp ce topaie prin vegetatia mica. In fiecare primavara, masculul isi atrage o femela cantand cat poate de tare, iar odata ce a gasit-o, canta ca sa isi protejeze si sa isi marcheze teritoriul. Uneori este monogam, dar unii masculi au si cate doua sau trei partenere. Femela impleteste un cuib din frunze in jurul tulpinilor de stuf, la aproximativ un metru deasupra apei.

Populatia
Populatia care cuibareste in Europa este foarte mare, numara intre 1,5 si 2,9 milioane de perechi. Cateva populatii de pasari din vest au cunoscut un regres in perioada 1990-2000, dar populatiile cheie din zonele estice, inclusiv din Romania, au ramas stabile.

Cuibaritul
Se imperecheaza in perioada martie-iulie, in functie de zona in care se afla. Femela depune intre trei si sase oua pe care le incubeaza pentru o perioada de doua saptamani. Ambii parinti hranesc puii, care ajung as paraseasca cuibul la 12-14 zile de la eclozare. Rar, femelele scot si un al doilea rand de pui pe an.

Amenintari si conservare
Declinul speciei a fost pus pe seama pierderii habitatului si a descresterii ariilor acoperite de stuf. Specia cuibareste in stufaris, de aceea este important ca astfel de arii sa fie conservate. Pierderea habitatului se datoreaza asanarii baltilor si transformarii acestor locatii in terenuri agricole.