Share

Păsări, prieteni și povești: 30 de ani de SOR Iași

În 14 octombrie 1993 se înființa la Iași Sucursala SOR. De-a lungul celor trei decenii scurse de atunci, la Iași păsările s-au făcut auzite și văzute în cadrul multor proiecte, activități și evenimente, despre care am discutat cu doamna Carmen Gache, coordonatoarea sucursalei SOR Iași încă de la înființare.

Printre primele ieșiri pe teren ale membrilor SOR de la Iași

Teodora Domșa: În această toamnă Sucursala SOR de la Iași, SOR Iași cum o știm cu toții, a împlinit 30 de ani de activitate. Este, alături de Sucursala de la Satu Mare, printre cele mai longevive și active sucursale ale SOR. Cum a pornit povestea ornitologică de la Iași?

Carmen Gache: Trebuie să mărturisesc că, la vremea aceea, nici nu îmi trecuse prin minte că ar trebui să existe o sucursală a SOR și la Iași. Începând cu data de 1 mai 1993, un grup de studenți se organiza astfel încât să mă însoțească pe teren în zilele de la sfârșitul săptămânii. Aveam un singur binoclu și ghidul de teren Hamlyn în limba engleză, dar asta nu ne împiedica să ne bucurăm de fiecare pasăre pe care o vedeam și reușeam să o identificăm, înregistrând-o în fișele de observații. La finalul lunii septembrie 1993, a avut loc Simpozionul anual al SOR, la Galați și – într-un moment de răgaz – domnul dr. Dan Munteanu m-a tachinat spunându-mi că nu îmi pasă ca la Iași nu există o Sucursală SOR deoarece este deja activă una la Galați, iar eu încă nu mă simt ieșeancă… Așa încât, SOR Iași s-a născut în urma acestei discuții. Erau prezenți acolo și câțiva dintre studenții cu care ieșeam pe teren – avem câteva amintiri spumoase de la acea întâlnire la malul Dunării; revenind la Iași, ne-am mobilizat și am organizat o întâlnire pentru constituirea Sucursalei Iași a SOR, care s-a „născut” la data de 14 octombrie 1993.

T.D: Ați fost prezentă pe parcursul tuturor acestor ani. Care credeți că au fost momentele importante sau definitorii pentru sucursală?

C.G: Cred că entuziasmul și dorința de a învăța lucruri noi au reprezentat motorul care ne-a angrenat pe toți în vremurile de început, iar lansarea unor programe naționale de monitorizare (Recensământul sincronic al păsărilor acvatice – sincronul de iarnă, cum l-am denumit noi pe scurt; Monitorizarea ornitofaunei în Ariile de Importanță Avifaunistică – A.I.A., din conceptul Important Birds Areas al Birdlife International) ne-a mobilizat și mai mult în organizarea cât mai multor ieșiri pe teren, aducând și o anumită rigoare în abordarea observațiilor ornitologice. M-am uitat peste numele celor care sunt membrii fondatori ai Sucursalei SOR Iași – dintre cei 24 de studenți, am pierdut legătura cu o bună parte, dar cinci sunt doctori în științe, cu cariere profesionale remarcabile (patru dintre ei în afara granițelor țării) și despre mai bine de jumătate știu că sunt profesori de biologie foarte apreciați. Mulți dintre aceștia au promovat și promovează ornitologia în rândul elevilor, mai ales în contextul inițierii programelor Școala altfel și Săptămâna verde, păsările fiind prezente peste tot în jurul nostru, ceea ce facilitează organizarea unor activități educative.

Cred că un moment special pentru Sucursala SOR Iași a fost câștigarea premiului III în cadrul competiției de proiecte pentru studenți organizată anual de către British Petroleum – British Petroleum Conservation Program – cu un proiect numit generic Vlădeni 2000. Pe de o parte, ne-a antrenat într-un studiu pluridisciplinar aducând alături de ornitologi și studenți interesați de botanică, herpetologie și hidrobiologie. Pe de altă parte, ne-a adus vizibilitate pe plan local, unde oamenii de presă, dar și instituțiile publice locale ne-au descoperit și au început să ne caute.

Un alt moment important a venit în contextul pregătirilor pentru aderarea României la Uniunea Europeană – așa cum știm cu toții, una dintre condiții a fost fundamentarea rețelei Natura 2000, iar programul A.I.A. ne-a permis să avem o contribuție importantă, recunoscută și pe plan local.

T.D: De-a lungul celor trei decenii, Iașul a „produs” mai mulți ornitologi decât alte orașe care au și ele centre universitare. Ce are Iașul de oferit în plus ornitologiei?

C.G: În anii ’90, unii dintre noii membri SOR Iași au participat la taberele ornitologice organizate sub egida SOR la Histria și în Munții Gurghiu. Astfel, s-a născut ideea organizării unor tabere ornitologice și lângă casă, în perimetrul fermei piscicole de la Larga Jijia, Movileni, unde am beneficiat de susținerea necondiționată a minunatului inginer dr. Gheorghe Huian, care ne-a promovat foarte intens și în media locală. Aceste tabere au devenit un liant și mai puternic al relațiilor dintre membrii sucursalei, oferind totodată studenților interesați un suport pentru realizarea unor lucrări de licență și/sau disertație, deschizând drumul către o abordare profesională a ornitologiei. Poate și mobilizarea mai specială a cadrelor didactice implicate în predarea disciplinelor ce vizează grupul vertebratelor, inclusiv prin încurajarea participării studenților la întâlniri științifice pentru a-și prezenta rezultatele adunate, a reprezentat un resort pentru pregătirea atâtor ornitologi tineri la Iași.

T.D: Având membri activi, cadre didactice, studenți, dar și persoane dornice de implicare, se pot realiza local proiecte și activități educative pentru publicul larg. Sunt evenimentele proprii, dar și cele la care sunteți invitați, ambele un bun mijloc de a vorbi despre natură și păsări. Ce le pregătiți ieșenilor pentru anul care vine?

C.G: Ne străduim să continuăm activitățile devenite tradiționale – spre exemplu, organizarea unor evenimente pentru marcarea sărbătorilor din calendarul ecologic, Ziua Păsărilor sau EuroBirdwatch, dar ne-ar plăcea să reușim să reînnodăm și firul unora pe care pandemia le-a întrerupt – aș menționa aici Noaptea Privighetorilor. Încercăm, de asemenea, să răspundem pozitiv solicitărilor venite din partea profesorilor din învățământul preuniversitar, dar și din partea partenerilor noștri de la Iași.

Prima ediție a Nopții Privighetorilor la Iași, în 2017 în Grădina Botanică Anastasie Fătu

T.D: Ce poate face un iubitor de păsări din zona Iașului? Cum poate cultiva această pasiune, cu și fără sucursala SOR de aici?

C.G: Vecinătatea orașului este foarte generoasă cu locurile potrivite pentru birdwatch – la distanță de cel mult 50 kilometri, există două situri Natura 2000 din categoria ecosistemelor acvatice (Eleșteiele Jijiei și ale Miletinului, având și statut de sit Ramsar, respectiv, acumulările Belcești), dar și un sit Natura 2000 de tip forestier (Pădurea Bârnova – Poieni). La marginea estică a orașului, avem valea Ciricului care combină lacurile și pădurea, iar în oraș, avem câteva spații verzi remarcabile – Grădina Botanică, Parcul Expoziției, Grădina Copou. Sunt zone pe care și noi le valorificăm pentru organizarea unor evenimente de birdwatch pentru public, promovate și prin intermediul paginii de Facebook.
În această perioadă, ne pregătim pentru susținerea păsărilor din oraș și periferii pe durata etapei de iernare – ne-ar plăcea să avem cât mai mulți voluntari care să „adopte” una sau mai multe hrănitori pe care să le aprovizioneze cu semințe în mod regulat, după ce se va instala frigul, iar resursele trofice naturale vor deveni tot mai limitate. Este o activitate ce se poate desfășura și pe cont propriu, croind o hrănitoare dintr-un ambalaj de plastic și amplasând-o în vecinătatea casei sau a locului de muncă, astfel încât să nu implice o mobilizare suplimentară pentru un drum… Deși câțiva pași în plus parcurși zilnic aduc beneficii stării noastre generale de sănătate și psiho-emoționale!

T.D: Un gând sau un mesaj de încheiere?

C.G: Răsfoind atât de multe amintiri, m-au încercat multe clipe de nostalgie și uimire în aceste zile. Sunt recunoscătoare tuturor celor care mi-au fost alături atunci, în perioada de început, când eu însămi am făcut trecerea de la entomologie la ornitologie (alegere pe care nu am regretat-o niciodată). Unii se află pe alte meridiane ale Pământului, iar unii au devenit pulbere de stele și, poate, încă se aștern la drum alături de păsările cerului nostru. Mă bucur să îi știu aproape și mă simt norocoasă pentru oamenii care ni s-au alăturat recent. Disponibilitatea și curiozitatea de care dau dovadă devine elementul-stimul ce întreține energia care reușește să mă mobilizeze și în prezent, după ce am trecut deja prin 33 de ani ca „păsărariță”, cum definea domnul Dr. Peter Weber femininul pentru „păsărar”, denumirea neaoș românească a ornitologului. Să fim sănătoși cu toții și să ne întâlnim cât mai des!

Parte din membrii și voluntarii inimoși ai SOR Iași, fără de care nu am putea realiza evenimente și activități pentru publicul larg.
Dacă ți-a plăcut, distribuie