Share

Știri

Meargă pictorii la țară și copiii în Muzeul Satului

20 august 2025

Copii am fost, copii suntem încă, noi cei de la SOR. Cel puțin în perioada verii, când ne întâlnim cu o nouă generație de juvenili dornici să stea în natură, redevenim mai tineri și mai jucăuși. Nici vara aceasta nu ne-am dezis. Așa că Grow Wild 6 a fost o școală de vară de pus în compunerea „Cum mi-am petrecut vacanța mare”.

Școala de vară SOR Grow Wild 6 a început în dimineața zilei de 14 iulie 2025. La ora 9.00 ne-am întâlnit cu mic, cu mare la poarta laterală a Parcului Etnografic, unde noi am fost la preluare, iar părinții la predare. Pentru următoarele 8 ore și tot atâtea ore din următoarele 4 zile, juvenilii au fost ai noștri. Copiii de 8, 9, 10, 11 și 12 ani au intrat în curtea magică, unde, pe parcursul a 5 zile au fost naturaliști și mici exploratori, elevi cu teme de vacanță, jucăuși și flămânzi de la atâta joacă și stat în aer liber. La fel au stat lucrurile și în cea de a doua săptămână, când alți copii ne-au ținut ocupați din 21 până în 25 iulie.

Primul obstacol sunt întotdeauna păsările. Începem prin a ne cunoaște și a recunoaște, dacă e cazul, ce e cu ornitologia asta. Cu ce se ocupă, ce e cu păsările și de câte feluri sunt, ce fac interesant și de ce sunt importante, cum le putem recunoaște și cu ce le observăm mai bine, fără să le deranjăm prea tare. Am prezentat copiilor de la determinator, la binoclu, lunetă și până la dronă. Le-am construit și cuiburi artificiale păsărilor, să le ajutăm să treacă mai ușor peste sezonul de cuibărire. Am avut noroc de vreme foarte bună, căldurile cele mari ne-au ocolit, cel puțin în prima săptămână. Așa că am putut ieși la observat păsări, ba mai mult, la finalul săptămânii am reușit chiar să jucăm ștafeta păsărească. A fost un mod foarte vesel, eficient și apreciat de a testa cunoștințele adunate de-a lungul întregii săptămâni: împărțiți pe grupe, copiii au avut ca sarcină să alerge și să pună cartonașul cu pasărea în locul potrivit fiecărui tip – acvatică, răpitoare de zi sau de noapte, cântătoare. S-a râs, s-a alergat, s-a făcut galerie, s-au făcut și poze, s-a nimerit, s-a și greșit. Dar am încheiat cum nu se putea mai bine o săptămână dedicată în mare parte păsărilor. Din păcate, cea de-a doua serie a trebuit să dea piept cu temperaturi prea mari, incompatibile cu un efort atât de susținut, precum cel necesar pentru ștafetă. Ne-am mulțumit cu jocuri mai liniștite, care nu au picat rău, dat fiind că și grupa a fost formată din mulți participanți noi, care au avut nevoie de o perioadă de acomodare mai mare decât „veteranii” primei săptămâni.

Insectele au fost parte din programa școlară, la fel de previzibil cum înghețata e parte din meniul (zilnic, anul acesta) Grow Wild. Am făcut și puțină teorie, dar mare parte din atelier a fost practică, prin parc și prin Hoia. Am capturat, identificat, admirat la microscop diferite specii de fluturi, gândaci, ploșnițe, cosași și lăcuste. Asta nu doar în zilele cu atelierele susținute de specialiști, ci și în zilele care au urmat lecțiilor de entomologie susținute de Cristina Craioveanu și de Andreea Oros. Unde mai pui că acum, grație unor traduceri mijlocite de Editura Casa (și realizate și editate chiar de către Cristina Craioveanu), avem determinatoare de insecte și în limba română! Deci, e tot mai ușor să îți placă natura!

Întâlnirea cu reptilele și amfibienii de la Vivariul UBB a fost cea mai așteptată activitate, mai ales că am avut un număr record de băieți printre participanți în acest an. Și aici partea teoretică s-a îmbinat cu partea practică. Prezentarea specialistului Octavian Craioveanu a fost urmărită cu interes chiar și de vizitatorii ocazionali ai muzeului. Dar momentele de exemplificare cu pitonul minge, șarpele de porumb sau țestoasa africană ca material didactic, au fost clar cireașa de pe tort. Copiii știu multe despre aceste animale și în general nu se tem, mai degrabă sunt fascinați de ele. Și noi așa am vrea să rămână! Chiar dacă nu vor deveni animalele lor preferate, ne-am dori să fie privite cu respect și interes de la distanță, și ajutate atunci când au nevoie.

Că veni vorba, cireșe nu am avut. Dar mere, pere, caise, piersici, morcovi, nuci, pepene verde sau înghețată, DA! Ca să nu mai povestim de pauza de prânz de la Fabriq sau de gustarea de după-amiază de la tanti Moni. Ce ne place acolo e că nu pare să deranjăm pe nimeni cu veselia și gălăgia noastră estivală. Aducem multe zâmbete pe fețele comesenilor noștri.

Am avut parte și anul acesta de un atelier de acordare a primului ajutor, susținut de unul dintre cei mai tineri voluntari ai noștri, Șerban Cociș. După cum bănuiți, s-a râs mult, dar s-a și exersat și învățat. Și am avut pauze! Călduroase, răcoroase, curte, lungi, dar sigur dese. Iar în pauze s-a citit mult! Din nou benzile desenate au avut cel mai mare succes. Printre alții, au fost alături de noi Dogman, Căpitanul Chilot, Super Pisoi și, evident, Adevărații Porumbei.

Juvenilii au fost nevoiți să își etaleze dexteritatea în cadrul atelierului de împâslit lână. Emese Apai de la MET iubește natura și păsările, așa că a venit cu sugestii foarte frumoase pentru activitate. Și pe lângă suspinele iscate de acele cu care s-a lucrat, martorii au auzit și exclamații de uimire și entuziasm, datorate lucrurilor frumoase care le-au ieșit din mână acestor copii, frumoși tare și ei.

Pentru prima dată la Grow Wild ca susținătoare de atelier, dar nu la prima interacțiune cu SOR, Carla Culda a vorbit copiilor despre căpușe și alți paraziți, despre bolile transmise de aceștia, despre prevenție și ce facem dacă descoperim astfel de vietăți pe pielea noastră. A fost un atelier foarte cald, în ciuda subiectului dezbătut. Conexiunea dintre elevi și profesor a fost aproape instantanee, așa că noi sperăm să ne vedem cu Carla și la edițiile viitoare.

Tot pentru prima dată am avut o invitată care le-a vorbit copiilor despre bullying. Adela Nicoară de la BrainWings a discutat cu copiii și a mijlocit un exercițiu menit a lămuri puțin această problemă, veche de când lumea, dar cu forme adaptate fiecărei perioade. Este un aspect cu care ne confruntăm tot mai des până și noi, pe măsură ce crește vârsta participanților. Dar noi, din fericire, suntem departe de a avea probleme pe care să nu le poată lămuri și rezolva o discuție sinceră. Însă din discuțiile pe care le-am avut cu copiii am constatat că fenomenul este foarte răspândit în școlile lor și că, de multe ori, doar li se vorbește despre el, nu sunt realmente ajutați atunci când chiar li se întâmplă așa ceva. Ceea ce este trist. Și erodează încrederea lor în capacitățile noastre, ale adulților, de a le răspunde prompt și de a le rezolva problemele. Lipsa de comunicare dintre părinți, copii și cadre didactice, absența timpului de calitate petrecut împreună în familie, teama de a lua decizii drastice a celor care ar trebui să o facă, toate își spun cuvântul și împovărează viața copiilor noștri. Care sunt foarte sensibili și, uneori, tot din cauza educației primite din partea noastră, gestionează greu până și un conflict banal, lucru care nu îi ajută deloc. Aici e clar că adulții ar trebui să meargă la școală, mai au multe de învățat.

Schimbăm însă tonul, nu vrem să vă întristăm, doar să vă punem pe gânduri. Și mai vrem să vă spunem că pentru noi întâlnirea cu copiii este una dintre cele mai frumoase activități din portofoliu. Ne impulsionează, ne motivează, ne umple de energie pentru multă vreme. Copiii au o frumusețe, inocență și sinceritate cărora nu îi rezistăm. Bine, nici nu vrem, dacă e să fim sinceri. Interacțiunea cu copiii ne pune o oglindă în față și vedem astfel lucruri pe care nu prea vrem să le vedem, dar în același timp, ne arată ce simplă și frumoasă este viața.

Așadar, ce ne-a rămas în minte după această a șasea ediție:

  • Seria cu 19 băieți și 3 fete
  • Înghețata zilnică și ziua cu înghețată la alegere
  • Cățăratul în arborii din parc, și fetele și băieții fiind la înălțime la această „disciplină olimpică”
  • Tunelul răcoros răsunând de râsete, cântece și cuvinte … nu neapărat așteptate de noi, dar firești dată fiind vârsta copiilor
  • Faptul că ne-am descurcat și fără Dora și Fiona, iapa și măgărița care de regulă ne ajutau să ne treacă mai repede ziua
  • Promisiunea de a ne vedea mai des cu pasionații de păsări și natură, la a căror pasiune am pus și noi umărul în ultimii ani

La final, dorim să le mulțumim tuturor celor care fac posibile aceste două săptămâni de poveste. Începem cu cei de la Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, cei care ne-au inspirat cu locația lor și ne-au făcut să pornim în această aventură numită Grow Wild. Care este atât de memorabilă și datorită colaboratorilor din fiecare an. În 2026 aceștia sunt Apai Emese, Cristina Craioveanu, Octavian Craioveanu, Carla Culda, Adela Nicoară, Andreea Oros. Voluntarii sunt cei care ne ajută ca să ducem la bun sfârșit fiecare ediție și să ne pară o treabă ușoară, numai bună de repetat anul care vine. Deci, mulțumim, Denis Bighe, Șerban Cociș, Alice Goagă, Bianca Suciaghi, Georgi Teslovan! Nu știm dacă veți opta pentru o carieră didactică, dar prin ce ne-ați arătat, ați putea face asta cu ușurință.

Din partea SOR, am spus prezent anul acesta toată floarea cea vestită a biroului teritorial Cluj: Cîmpan Kinga, Dora Domșa, Anca Pui și Veres-Szászka Judit. Deși au absentat, băieții au avut motive întemeiate. Și au promis să nu mai lipsească și anul viitor. Pe care îl așteptăm cu nerăbdare, încă de pe acum!

Text: Teodora Domșa

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România

SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ, CIF RO5272804, București, Sector 2, int. Călușei 12