Share

ȘTIRI PROIECT Școli și grădinițe prietenoase cu natura

20 martie, Ziua Mondială a vrăbiilor

17 martie 2017

De ce să ocrotim tocmai vrabia? Ideea s-a născut în India în urma observării scăderii numărului de vrăbii. A fost celebrată pentru prima dată în 2010 în India și în câteva țări prin concursuri, campanii de educare a publicului și interviuri oferite mass media. Acum peste 50 de țări organizează în această zi evenimente dedicate vrăbiilor.

Scop:
1. conștientizarea publicului larg asupra importanței speciilor de păsări urbane
2. atragerea atenției publicului asupra factorilor care periclitează existența acestor specii
3. atragerea atenției asupra diversității speciilor comune vizavi de mult mediatizatele specii rare

Momente negre în istoria vrăbiilor
În 1744, Frederic al II-lea al Prusiei a ordonat protejarea recoltelor de cireșe prin combaterea păsărilor. Pentru fiecare vrabie omorâtă, exista și o recompensă financiară. În plus, în secolul al XVIII-la, vrăbiile erau consumate de germani, la fel ca multe specii de păsări cântătoare precum ciocârlia, cinteza, sturzul cântător, silvia cu cap negru, specii care în prezent se regăsesc în multe țări europene. În urma acestor acțiuni, s-a redus drastic numărul vrăbiilor și al altor păsări cântătoare, dar numărul insectelor a crescut atât de mult, încât nu s-au făcut cireșele. Mai mult, nici frunze nu mai erau pe pomi datorită răspândirii insectelor, ceea ce a condus la retragerea ordinului imperial.

În perioada 1958-1962, în China a existat o adevărată campanie de eradicare a vrăbiilor, fiind considerate mari consumatori de orez și semințe, prin urmare răspunzătoare de sărăcia populației. Pentru a crește prosperitatea economică, liderul Partidului Comunist din China, Mao Zedong a făcut apel la ajutorul populației, îndemnând la eradicarea vrăbiilor prin toate mijloacele posibile. Au fost distruse cuiburi și ouă, au fost uciși puii și adulții cu ajutorul prăștiilor. Se făcea zgomot prin lovirea oalelor și a tigăilor, a tobelor – totul pentru a împiedica aterizarea păsărilor, iar acestea erau nevoite să zboare până la epuizarea finală. Pentru prestațiile lor remarcabile școlile, agențiile, oamenii au beneficiat și de premii simbolice, de diplome de merit.

Campania a avut un succes imens. Aproape toate vrăbiile au fost omorâte, dar printre victime s-au numărat, desigur, și alte specii de păsări. Odată cu dispariția vrăbiilor însă, au explodat și populațiile de lăcuste, care, mai întâi au decimat recolta, apoi practic au ras de pe pământ tot ce le ieșea în cale. Deși în urma autopsiilor, cercetătorii au atras atenția autorităților că vrăbiile consumă o cantitate imensă de insecte, campania a fost oprită abia în 1962. Mai mult, s-a încercat și repopularea țării, importând vrăbii din țările vecine. Conform cifrelor oficiale ale guvernului, foametea instalată în urma campaniei, accentuată și de condițiile meteorologice nefavorabile (seceta), a condus la moartea a aproximativ 15 milioane de oameni, dar conform unor cercetători, în realitate această valoare e mult depășită și se situează undeva între 45-78 milioane.

Situația actuală în Europa
Din 1970, ca urmare a dezvoltării agriculturii (schimbarea folosinței terenurilor, creșterea suprafeței monoculturilor în defavoarea terenurilor mozaicate, cu fâșii de floră spontană între ele, aplicarea substanțelor chimice, a DDT-ului pentru combaterea dăunătorilor etc.), populațiile de vrabie de casă din Marea Britanie au prezentat un declin de 47% în mediul rural și 60% în grădinile urbane și suburbane. La fel s-a întâmplat și cu alte specii comune precum stăncuța, ciocârlia, presura galbenă, graurul, și nu numai în Anglia, ci în toată Europa. Astfel, în vestul Europei vrăbiile de câmp au devenit extrem de rare, existând deja generații (generația milenială), care nu au avut oportunitatea să le observe în mediul lor natural. În Ungaria, populațiile de vrabie de casă și vrabie de câmp sunt încă stabile, dar această stabilitate se menține doar prin aplicarea unor metode de sprijinire a speciei.

Vrăbiile din România
În România trăiesc trei specii de vrăbii: vrabia de casă (Passer domesticus), vrabia de câmp (Passer montanus) și vrabia negricioasă (Passer hispaniolensis). În timp ce vrabia negricioasă poate fi întâlnită în Lunca Dunării, vrabia de casă și vrabia de câmp sunt specii comune în toată țara, pot fi observate și în localități. Se deosebesc pe baza petei maronii de pe obraz, caracteristică vrăbiilor de câmp. Spre deosebire de vrăbiile de câmp, masculii vrăbiilor de casă se pot diferenția de femele pe baza coloritului: astfel, partea superioară a capului masculilor este gri, iar cea a femelelor maronie. Vrăbiile trăiesc în colonii de câte 20-30 de indivizi, sunt relativ sedentare, rareori se deplasează pe o distanță mult mai mare de un kilometru. Deși pe baza formei ciocului intră în categoria granivorelor, în perioada de reproducere vrăbiile se hrănesc și își hrănesc puii cu insecte și larve de insecte.

Populația vrăbiilor de casă din România este în declin.

Trendul populațional al vrabiei de casă în perioada 2007-2016 (sursa: Monitorizarea Păsărilor Comune din România)

De ce scade numărul vrăbiilor (și în general al micilor păsări cântătoare comune)?

În Europa sunt victime colaterale ale diferitelor activități.

Se remarcă:
1. pierderea habitatului, lipsa locurilor de cuibărire (clădirile nou construite din materiale moderne, izolate nu sunt preferate de vrăbii)

2. prădătorii: pericolul cel mai mare îl reprezintă prădătorii care nu au evoluat odată cu păsările în mod natural, în mediul natural, ci s-au răspândit datorită nouă, oamenilor. Un astfel de prădător este pisica domestică, cu sau fără stăpân, care de-a lungul timpului a condus la extincția a numeroase specii de păsări și a decimat efectivele multor altora. Conform studiilor științifice, aproximativ 20-26% din prada pisicilor domestice este constituită din păsări. Astfel, într-o localitate din Marea Britanie, mortalitatea vrăbiilor de casă s-a datorat în proporție de 30% pisicilor domestice.

3. practicile folosite în agricultură:
a. folosirea insecticidelor: se elimină resursele de hrană ale vrăbiilor în perioada de reproducere, dar și ale altor specii de păsări. Dacă nu au suficientă hrană la dispoziție, păsările nu depun ouă sau abandonează ouăle, mărimea pontei este mai mică, puii devin slab dezvoltați și mor.
b. folosirea ierbicidelor: se elimină resursa de hrană a insectelor și se formează o reacție în lanț: scade și numărul insectelor, ceea ce conduce la scăderea numărului de păsări.
c. monoculturile: se elimină fâșiile de vegetație spontană, care oferă resurse de hrană pentru un număr mare de specii.
d. arderea vegetației în cursul primăverii: se elimină atât semințele din partea superioară a solului, cât și insectele, ouăle acestora

4. poluarea:
a. chimică: metalele grele provenind din industrie și trafic scad mărimea pontei, afectează creșterea puilor, determină mortalitatea ridicată a puilor
b. acustică sau fonică: în mediul urban, caracterizat prin zgomot intens produs de unitățile industriale și traficul aglomerat păsărilor le este extrem de greu să audă sunetele puilor, prin urmare nu îi hrănesc.

Cum putem să le ajutăm?
Metodele sunt comune pentru toate speciile de păsări urbane și sunt detaliate în cadrul programului Grădini și Școli Prietenoase cu Natura. Se recomandă:
1. amplasarea cuiburilor artificiale
2. hrănirea păsărilor în timpul iernii
3. să nu se folosească pesticide în grădină
4. creșterea responsabilă a pisicilor domestice, caz în care pisicile și păsările pot coexista fără probleme:
a. în perioada de cuibărire pisicile se țin în casă sau se amplasează un clopoțel pe gâtul acestora (pasărea are timp să se salveze)
b. se sterilizează pisicile ca să nu fie necesară abandonarea puilor nedoriți în sau în afara localităților.

Concluzie:
Indiferent dacă sunt agreate sau nu de agricultori, de oameni, în general, speciile nu pot fi etichetate ca fiind benefice sau dăunătoare. Fiecare specie are propriul rol în natură. Chiar dacă eliminarea unei singure specii pare să aducă beneficii pe moment, pe termen lung cu siguranță are impact negativ. Echilibrul din natură odată pierdut e foarte greu, dacă nu imposibil, de restabilit.

Bibliografie:

Gross, M (2015): Europe’s bird populations in decline. Current Biology, 25(12): 483-485
Robinson, R. A., Siriwardena, G. M. & Crick, H. Q. P. (2005): Size and trends of the House Sparrow Passer domesticus population in Great Britain. Ibis 147: 552-562
Shaw, L. M., Chamberlain, D., Conway, G. J. & Toms, M. (2011): Spatial distribution and habitat preferences of the House Sparrow, Passer domesticus in urbanised landscapes. BTO Research Report No. 599
Vincent, K. E. (2005): Investigating the causes of the decline of the urban House Sparrow Passer domesticus population in Britain. Doctoral Thesis, 302 pp.
Woods, M, McDonald, R. A. & Harris, S (2003): Predation of wildlife by domestic cats Felis catus in Great Britain. Mammal Review 32(2): 174-188
https://www.worldatlas.com/articles/when-and-why-is-world-sparrow-day-celebrated.html
https://www.quora.com/What-is-reason-for-sudden-disappearance-of-sparrows
https://www.ziare.com/cultura/documentar/razboiul-vrabiilor-responsabil-de-moartea-a-30-milioane-de-oameni-in-china-1314135
https://prezi.com/6cwjpyeozgjb/the-great-sparrow-campaign/
https://www.worldatlas.com/articles/the-four-pests-campaign-objectives-execution-failure-and-consequences.html
https://www.mme.hu/etessuk_a_verebeket_is
https://www.theguardian.com/environment/2012/jul/11/sparrows-urban-noise
https://www.rspb.org.uk/our-work/rspb-news/news/318986-starling-population-crashes-across-europe
https://pasaridinromania.sor.ro/ornitodata

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter


Homepage


Contact


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Munca noastră

Știri

Arii protejate

Comunități

Educație

Natura de lângă noi

Specii vulnerabile

Specii comune


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România

SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ, CIF RO5272804, București, Sector 2, int. Călușei 12