Olimpiada Speciilor: Sute de copii au participat la etapa regională 
Păsările lunii aprilie – rândunelele și lăstunii 
Din Ucraina la București 
5 tone de semințe au consumat păsările din marile parcuri în această iarnă 
Dacă e primăvară, e Spring Alive! 
POIM Moldova 
POIM SUD 
Uite Barza! 
România Prinde Aripi 
Grădini și școli prietenoase cu natura 
Aripi Libere 
Păsările Clujului 
Elaborarea Planului de Management al Ariei de Protecție Specială Avifaunistică ROSPA0059 Lacul Strachina 
Salvează Delta! Scrie viitorul! 
Elaborarea Planului de Management al Ariei de Protecție Specială Avifaunistică ROSPA0052 Lacul Beibugeac 
Cântăreți în corul dimineții 
Păsări din pădure și cântecele lor 
Păsări din grădină și cântecele lor 
Cartea micului biolog 
Micul biolog. Păsări 
Insignă viperă comună 
Insignă violetă 
Insignă șobolan de apă 
Insignă prundăraș gulerat mic 
Insignă privighetoare roșcată 
Hrănitoare mică de lemn cu rezervor alimentare 
Hrănitoare mare de lemn cu rezervor alimentare 
Hrănitoare de plastic medie 
Hrănitoare de plastic mică 
Hrănitoare lemn medie Știri
Andreea, prietena ciocănitorilor din Herăstrau
14 septembrie 2017
Andreea Dușencu are 33 de ani și ne-a sunat acum doi ani să se înscrie ca voluntar în proiectul „Bucureștiul Prinde Aripi”; voia să hrănească păsările din Herăstrău. Și de atunci face acest lucru, aproape zilnic, în lunile de iarnă.
Când o întrebi cum de a ajuns să fie voluntar la SOR, zâmbește. „Fiindcă așa a aranjat Universul? 🙂 Și ar mai fi două motive: iubesc voluntariatul pentru mediu, admiram activitatea SOR de multă vreme, dar nefiind un specialist în domeniul păsărilor, credeam că n-am nicio șansă, deși mi-aș fi dorit tare mult acest lucru.
Al doilea motiv, de când mă știu am mereu ceva de mâncare la mine pentru căței, pisici, păsări și orice alte animăluțe mi-ar ieși în cale 🙂 Bunica mea hrănea la geam turturele, o iubeau și i se așezau pe mână. Am crescut cu imaginea asta în minte, an după an – mi se pare firesc să fac și eu la fel. Astfel, când a apărut șansa de a face oficial acest lucru, am fost mai mult decât încântată și m-am înscris instantaneu. Două dintre hrănitori se aflau aproape de locul meu de muncă, astfel încât totul s-a aranjat minunat pentru mine”, povestește Andreea.
Andreea luptă momentan cu o boală foarte dură. Dar asta nu a împiedicat-o să își continue întâlnirile cu păsările din Parcul Herăstrău. Între o vizită la spital și una la farmacie, găsea timp să hrănească și să fotografieze păsările. „Voluntariatul alături de SOR mă aduce mereu mai aproape de natură, a adus oameni foarte faini și pasionați în viața mea (Ovidiu, echipa SOR și restul voluntarilor sunt extraordinari!), majoritatea proiectelor îți dau libertatea de a alege singur când și cum te implici și, în general, sunt accesibile oricui.
Păsările și apropierea de ele sunt mereu o bucurie. În ultimii doi ani, mai mulți prieteni au devenit și ei voluntari SOR, astfel bucuria mea s-a multiplicat. Ce nu îmi place – doar faptul că nu mă pot implica în mai multe proiecte (nu am eu eu momentan timpul, cunoștințele sau starea fizică necesare) :)))”, spune Andreea cu accentul pe „momentan”.
Nu, nu are de gând să se oprească nici în 2017, în iarna care urmează. De ce? „Fiindcă voluntariatul alături de voi dă dependență și te face să te îndrăgostești iremediabil. Pentru mine plimbările aproape zilnice de astă iarnă, cu sacul plin de semințe în spate, pe malul Herăstrăului, pe aleile îmbrăcate în alb, într-o liniște și frumusețe feerice, parcă de pe altă planetă față de orașul dat peste cap de viscol, au fost o adevărată terapie, mi-au făcut atât de bine…
Dacă nu ar fi fost păsările care aveau nevoie de semințe nu aș fi ajuns în acele locuri zilnic și ratam o experiență minunată. De drăgălășenia păsărelelor și bucuriile observării hrănitorilor nu mai spun, și acum țin minte surpriza vederii primelor ciocănitori la hrănitoare, a unui pițigoi luând cu el în zbor o jumătate mare de nucă din tăviță și atâtea alte scene drăguțe pentru care nu aș mai fi plecat din apropierea lor, în ciuda picioarelor înghețate bocnă”, povestește Andreea.
La final, un sfat pentru cei care ar dori să devină voluntari ai SOR. „Să aibă încrederea și deschiderea de a se implica, de a încerca și învăța lucruri noi și de a se apropia de natură și de păsări – recompensele interioare și rezultatele palpabile ale unui asemenea voluntariat chiar “îți dau aripi” 🙂
Noutati
Pasărea anului 2020
Societatea Ornitologică Română dă startul unei noi ediții a concursului „Pasărea Anului în România”. Timp de o lună, românii pot vota pentru una dintre cele cinci specii pe care SOR le-a propus ca specie reprezentativă pentru țara noastră în anul următor.
Proiecte
Uite Barza!
Recensământul cuiburilor de berze este un efort de a cunoaște situația berzelor albe în România. Fiind o specie protejată, primul pas pentru a o ajuta eficient este de a ști câte perechi cuibăresc și care este numărul puilor.
