Share

Știați?

Calendar de Advent SOR

11 decembrie 2025

Chiar dacă originea obiceiului este legată de o sărbătoare religioasă, respectiv de marcarea ultimelor 24 de zile până la Crăciun, încă din noiembrie, comercianți de toate felurile promovează calendare de Advent, cu diverse produse, de la ciocolată, la produse cosmetice sau jocuri. Noi vă propunem unul cu informații: despre păsări și cum pot fi ele ajutate de fiecare dintre noi, în perioada iernii.

1 decembrie Ciocănitoare de stejar (Leiopicus medius) © Anca Pui
2 decembrie Ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major) © Anca Pui
3 decembrie Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos syriacus) © Emil Todorov
4 decembrie Ghionoaie sură (Picus canus) © Anca Pui
5 decembrie Țclean (Sitta europaea) © dr. Szabó József
6 decembrie Pănțăruș (Troglodytes troglodytes) © Lucian Macaveiu
7 decembrie Tutorial hrănitoare dintr-o nucă de cocos © Matei Maracineanu
8 decembrie Cocoşar (Turdus pilaris) © Anca Pui
9 decembrie Măcăleandru (Erithacus rubecula) © dr. Szabó József
10 decembrie Pițigoi codat (Aegithalos caudatus)© Anca Pui
11 decembrie Mierlă (Turdus merula) © dr. Szabó József
12 decembrie Cocoșar (Turdus pilaris) © Florin Iagăr
13 decembrie Pagina cu sunete
14 decembrie Hrănitoare coroniță
15 decembrie Sticlete (Carduelis carduelis) © Andrei Chiș
16 decembrie Pițigoi mare și pițigoi albastru © Anca Pui
17 decembrie Vrabie de casă mascul © Andrei Chiș
18 decembrie Cinteză (Fringilla coelebs) © Emil Todorov
19 decembrie Botgros (Coccothraustes coccothraustes) © Anca Pui
20 decembrie Uliu păsărar (Accipiter nisus) ©Brian Cristian
21 decembrie Huhurez mare (Strix uralensis) ©Anca Pui
22 decembrie Veverița (Sciurus vulgaris) © Marius Iana
23 decembrie Cinteză de iarnă (Fringilla montifringilla) © Helen Beatrice Sforaru
24 decembrie Mugurar (Pyrrhula pyrrhula) © Adi Dedu
Ciocănitoare de stejar (Leiopicus medius)

Vrei să vezi ciocănitori la hrănitori? Iată cum le poți atrage! 🪵🪶
Ciocănitorile sunt atrase în mod natural de arborii uscați – fie că sunt încă în picioare sau deja căzuți. În acești copaci, ele găsesc larvele care reprezintă principala lor sursă de hrană. Dacă vrei să le vezi și în grădina ta, poți crea condiții similare celor din natură.
🌳 Ce poți face?
Nu tăia arborii bătrâni – sunt resurse valoroase pentru multe specii.

„Plantează” trunchiuri de copaci uscați:

  • Alege bucăți de 10–20 cm diametru și aproximativ 2 m înălțime, ideal din esențe moi (ex. plop).
  • Poți amplasa mai multe, inclusiv unul înclinat – bun și pentru alte păsări, care îl vor folosi ca suport pentru spart semințe.
  • Alege o zonă cu spațiu deschis la bază pentru vizibilitate și acces.

👉 În găurile naturale ale lemnului poți introduce bucăți de nuci, bile de pițigoi, osânză sau untură, utile mai ales în sezonul rece.
🍽️ Hrănitori tip tavă – o soluție ideală
Hrănitorile cu osânză agățate pe crengi subțiri sunt greu de folosit de ciocănitorile de talie medie și mare, deoarece nu își pot sprijini coada. În plus, pot fi „vizate” de prădători precum pisicile. Agață-le cât mai aproape de trunchi!
Soluția: hrănitorile tip tavă, sprijinite de un trunchi și acoperite cu plasă de sârmă cu ochiuri mari.

  • Protejează hrana de prădători.
  • Permit accesul păsărilor.
  • Pot găzdui: mere, semințe de floarea-soarelui, nuci, bucăți de osânză – atrăgând mai multe specii.

🔎 Important: Fundul tăvii trebuie găurit pentru a permite scurgerea apei și a preveni mucegăirea hranei.
Cu aceste mici amenajări, șansele de a observa ciocănitori în apropierea casei cresc considerabil!

Ciocănitoarea pestriță mare – maestră a tehnicii „nicovalei” 🪵🪶
Este renumită pentru abilitatea ei de a folosi „nicovale” – locuri speciale unde fixează hrana pentru a o putea desface ușor. Nicovala poate fi o crăpătură în scoarță, o bifurcație de crengi sau chiar o gaură deja existentă în lemn.
🔧 Ce mănâncă și cum folosește nicovala?

  • Folosește tehnica nicovalei pentru nuci, conuri, sâmburi (caise, piersici, prune), gale de viespi și insecte cu corp tare, precum cărăbușul de mai.
  • Iarna, rupe conuri de conifere, le poartă în cioc până la nicovală și, dacă e nevoie, lărgește spațiul cu ciocul pentru a fixa conul.
  • La fel procedează cu nuci și alune, reușind să extragă miezul prin lovituri precise.
  • Consumă și larve din arbori, la care ajunge excavând găuri de până la 10 cm adâncime.

❄️ În sezonul rece

  • Vizitează hrănitorile și se hrănește cu semințe, nuci, mere sau osânză.
  • Pe copaci, preferă părțile uscate ale crengilor, mai bogate în insecte.
  • Masculii se hrănesc mai sus (peste 20 m), pe crengi subțiri (5–10 cm), iar femelele peste 15 m, pe crengi mai groase (10–20 cm).

🌲 Preferințe alimentare și comportament

  • Preferă semințele de pin de pădure (Pinus sylvestris) și molid (Picea abies).
  • Deși nicovala este folosită în special de ciocănitoarea pestriță mare și ciocănitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos) o poate folosi ocazional.
  • Un singur individ poate avea 32–57 nicovale de dimensiuni diferite, în teritoriu.
  • Nicovalele se găsesc mai ales în arbori mari (stejar, arțar), la înălțimi de aproximativ 19 m, de obicei pe crengi uscate. Au fost observate nicovale între 0,3 m și 41 m înălțime.
  • Colectează conurile din apropierea nicovalei (în medie la 11,5 m distanță). După ce resursa se epuizează, nicovala este abandonată.
  • Necesarul zilnic de hrană este asigurat prin 38–50 de conuri pe zi.

Continuăm calendarul nostru de Advent dedicat păsărilor și modurilor prin care le putem ajuta iarna! 🐦❄️
Astăzi, în centrul atenției este ciocănitoarea de grădini – o ciocănitoare bine adaptată habitatelor urbanizate.
🪶 Cine este ciocănitoarea de grădini (Dendrocopos syriacus)?
Este o specie omnivoră, cu un meniu foarte variat: insecte, râme, melci, fructe de pădure, seva copacilor, semințe și nuci. Dar ceea ce o diferențiază de alte ciocănitori este preferința puternică pentru fructe – cireșe, caise, piersici, mere, pere, chiar și struguri.
În târziul toamnei, fructele devin hrana ei principală.
🌳 O ciocănitoare urbană

  • Iubește livezile și grădinile cu pomi fructiferi, unde găsește hrană din abundență.
  • S-a adaptat excelent mediilor urbane și este des întâlnită în orașe, în zone verzi cu pomi maturi.
  • Vizitează frecvent hrănitorile, mai ales iarna, apreciind semințele uleioase și nucile.

🔧 Despre „nicovale”
Folosește și ea nicovale, însă nu în maniera elaborată a ciocănitorii pestrițe mari:

  • nu le întreține,
  • nu le adaptează,
  • nu le folosește intensiv, le utilizează doar ocazional, fixând hrana în crăpături sau bifurcații atunci când are nevoie.

Rămâneți alături de noi în calendarul de Advent cu informații – în fiecare zi descoperim o specie nouă și modalități simple prin care o putem sprijini în sezonul rece! 🕊️✨

Calendarul nostru de Advent aduce în prim-plan în fiecare zi în prim-plan o pasăre și felurile în care o putem sprijini în lunile reci. ❄️🐦Astăzi descoperim o ciocănitoare discretă: ghionoaia sură (Picus canus).

🐜 O specialistă în… furnici
Deși dieta ei variază în funcție de sezon, rămâne o expertă în consumul de furnici, în toate stadiile lor de dezvoltare.

Această specializare o face sensibilă la condițiile de meteo, deoarece:

Suferă mai mult decât ghionoaia verde din cauza stratului de zăpadă.

Chiar și 5 cm de zăpadă o pot descuraja, iar un strat de 15 cm devine critic.

În Norvegia s-a observat că iarna își poate mări teritoriul de căutare a hranei de la 50–100 ha (vara) la 4.500 – 5.000 ha!

❄️ Ce mănâncă iarna și cum o putem ajuta?
În iernile cu zăpadă consistentă își diversifică meniul:

  • consumă fructe rămase în pomi sau căzute pe sol;
  • în iernile cu zăpadă mare (peste 20 cm), profită de „munca grea” făcută de ciocănitoarea neagră, care îndepărtează zăpada cu ciocul pentru a ajunge la coloniile de furnici. După ce aceasta pleacă, ghionoaia sură se hrănește în același loc.
  • vizitează frecvent hrănitorile, unde preferă grăsimea de origine animală.

👉 O putem sprijini astfel:

  • prin amplasarea de osânză sau untură direct pe trunchiul copacilor;
  • prin cutii cu untură sau alte surse de grăsime.

Rămânem în lumea păsărilor care petrec mult timp pe scoarța copacilor — iar astăzi vorbim despre una dintre cele mai abile și fascinante: țicleanul (Sitta europaea). Este singura specie non-ciocănitoare capabilă să coboare pe trunchiurile copacilor vertical, cu capul în jos. Această agilitate îl ajută să exploreze fiecare crăpătură a scoarței în căutare de hrană. Preferă trunchiuri de copaci uscați, aflați în diferite stadii de degradare, deoarece acestea adăpostesc numeroase insecte.
🌰 Un vizitator frecvent al hrănitorilor
Țiclenii ajung des la hrănitori, mai ales acolo unde există și arbori bătrâni în apropiere. Sunt păsări teritoriale și destul de agresive – doar florinții le pot pune probleme.
🏺 Maeștri ai proviziilor ascunse
Una dintre cele mai spectaculoase trăsături ale lor este modul în care își ascund hrana:

  • prind în cioc 2–3 semințe de floarea-soarelui, alune sau bucăți de nuci;
  • le îndeasă în crăpăturile scoarței sau sub scoarță, dar și în sol ori în mușchiul de la baza trunchiurilor;
  • apoi maschează ascunzătoarea cu materiale găsite în jur — scoarță, mușchi, licheni. Această camuflare are loc în aproximativ 80% dintre cazuri, cu excepția ascunzătorilor foarte adânci.

📍 Unde sunt ascunzătorile?

  • o treime se află la mai puțin de 1 m înălțime;
  • aproximativ 20% sunt direct în sol sau între rădăcini putrezite;
  • aproape jumătate sunt situate pe trunchiuri, între 5 și 15 m;
  • mai puțin de 20% se găsesc pe crengi subțiri.

Fiind extrem de fideli teritoriului, își pot regăsi ascunzătorile chiar și după luni întregi. Într-un studiu, țicleanii au recuperat semințele ascunse la 93 de zile după ce hrănitorile nu au mai fost alimentate.
❄️ Supraviețuire prin ingeniozitate
În zilele reci, folosesc proviziile mai intens și pot chiar îndepărta zăpada sau gheața depuse pe ascunzători, pentru a ajunge la ele.
Când găsesc alune, le fixează într-o crăpătură — amintind de nicovalele ciocănitorilor — și le sparg prin lovituri rapide, zgomote care pot păcăli ușor un observator.
🌰 Semințele de fag sunt una dintre resursele preferate: uneori le decojesc înainte de a le ascunde, alteori le stochează întregi.
Țicleanul este un exemplu perfect de adaptare la microhabitatele oferite de scoarța copacilor — un strateg iscusit, organizat și surprinzător de puternic pentru dimensiunile sale. 🐦✨

Astăzi vorbim despre micul și neobositul pănțăruș sau ochiuboului (Troglodytes troglodytes). 🐦🌿
Acest mic „acrobat” al subarboretului trăiește în păduri și parcuri cu tufișuri dese, spații cu vegetație joasă, labirinturi naturale în care se strecoară cu o agilitate uimitoare. Modul său de deplasare – zboruri foarte scurte, aproape la nivelul solului – amintește adesea de un șoarece mic și alert.
🏡 Prezent în apropierea caselor, mai ales iarna
În sezonul rece, pănțărușul apare mai des în preajma gospodăriilor. Poate să înnopteze în anexe sau clădiri mici, uneori adunându-se mai mulți indivizi pentru căldură. Totuși, hrana o caută întotdeauna singur, fiind o specie discretă și independentă.
🪵 „Grădina de iarnă” – un ajutor neașteptat
Amenajările destinate ciocănitorilor pot deveni adevărate sanctuare pentru acest mic musafir:

  • se ascunde printre trunchiurile uscate amplasate vertical sau înclinat;
  • explorează bucățile de scoarță suprapuse;
  • consumă resturile de hrană căzute pe sol, în siguranță.

👉 Pentru a-l ajuta, hrănitoarea ar trebui amplasată în imediata apropiere a acestor structuri, astfel încât să poată accesa resturile fără a se expune prădătorilor.
🌾 O mână de ajutor în plus
Putem presăra semințe mici, precum mac sau mei, direct peste grămezile de scoarță. Astfel, pănțărușul le poate consuma în locuri ferite, fără riscul de a deveni o pradă ușoară pentru pisici.

Pănțărușul poate fi mic, dar este un supraviețuitor desăvârșit al iernii — iar amenajările simple din grădinile noastre îi pot face viața mult mai sigură. ❄️🐾

După toată seria de postări despre ciocănitori și despre păsările care își caută hrana pe scoarța copacilor, e momentul perfect să trecem la acțiune! 🪵🐦
Vă propunem o activitate simplă, creativă și prietenoasă cu natura: construiți o hrănitoare dintr-o nucă de cocos!
O soluție rapidă, ecologică și ideală pentru a oferi hrană adecvată speciilor care vizitează trunchiurile arborilor, dar și multor alte păsări din grădină sau de pe balcon. 🌿
Cu doar câțiva pași simpli puteți transforma o nucă de cocos într-un adevărat „restaurant” pentru păsările din apropiere.

Dacă în ultimele zile am vorbit despre păsări care explorează scoarța copacilor, astăzi ne mutăm privirea spre ramurile mai subțiri, cele pe care găsim fructe, acolo unde își găsesc hrana mierlele, sturzii și măcăleandrii. 🍒🐦

Așezările umane pot deveni adevărate refugii pentru speciile frugivore, mai ales datorită abundenței de arbori și arbuști care produc bobițe -hrană esențială în sezonul rece și nu numai.

🌿 Cum le putem ajuta?
1. Plantăm plante care produc fructe
Specii precum iedera, lemnul câinesc, scorușul, Pyracantha, socul, porumbarul, frasinul, mesteacăn sau tisa oferă hrană pe tot parcursul anului. În plus:

  • sunt excelente ascunzători,
  • pot fi locuri de cuibărit,
  • găzduiesc multe insecte vara – resursa principală pentru numeroase specii de păsări.

Cu cât grădina este mai diversă, cu atât vor veni mai multe specii.

2. Realizăm hrănitori naturale din bobițe

Putem „reloca” hrană adunată din natură:

  • culegem fructe de iederă, păducel, măceș etc.;
  • le păstrăm cu codițe și le legăm în buchețele pe o sârmă;
  • le agățăm de o creangă sau aproape de trunchiul unui copac.
    Dacă fructele au stat câteva zile și codițele s-au uscat, putem să le ținem câteva minute în apă călduță ca să nu se rupă la legare.

3. Stafide pe sârmă
Înșirăm stafide pe o sârmă subțire – păsărilor le este mult mai ușor să le desprindă dacă sârma este introdusă prin marginea fructelor.

4. Agățăm fructe autohtone
Mere și pere – simple, accesibile și foarte apreciate.

Fie că vin din desișuri, din livezi sau din tufărișurile din apropiere, păsările care consumă fructe vor găsi la noi, în grădina sau pe balcon, un loc sigur, plin de resurse și mereu primitor. 🍇🕊️

Continuăm seria dedicată speciilor care consumă fructe, cu una dintre cele mai îndrăgite apariții ale iernii: măcăleandrul (Erithacus rubecula). ❤️🐦

În multe locuri asociat cu sezonul rece, pentru că, poate, lipsa frunzelor îl face mai vizibil, este migrator facultativ: dacă vremea rămâne blândă și solul nu e acoperit de zăpadă, mulți indivizi aleg să rămână în zonele în care au cuibărit.

🍒 Ce mănâncă iarna?
Măcăleandrul își completează meniul insectivor cu fructe moi și bobițe, consumând – în funcție de zonă – fructe de la peste 20 de specii de plante. La altitudini mai mari, ponderea fructelor în dietă crește semnificativ.
Preferă:

  • bobițe mici, de până în 8 mm (media 6-8 mm; 75% dintre cele consumate se încadrează aici);
  • fructe moi – mărul trebuie tăiat;
  • stafide;
  • grăsime de origine animală (untură), dacă nu este înghețată bocnă.

Comportamentul alimentar diferă în funcție de dimensiunea fructelor:

  • bobițele mici sunt luate direct din zbor,
  • fructele mari (mure, măceșe) sunt rupte și consumate pe sol, adesea sub crengi,
  • fructele prea mari sunt doar ciugulite.

Interesant este că măcălendrii contribuie la dispersarea plantelor: regurgitează semințele mari (iederă, salbă moale, păducel), iar pe cele mici fie le elimină în peleți, fie le trec prin sistemul digestiv. Au fost observate chiar peleți cu zeci de semințe de zmeură sau coacăze!
🌿 Unde și cum îi oferim hrană?
Fiind o specie care își caută hrana pe sol, ideal este să aibă o platformă joasă, ferită de precipitații.
⚠️ Atenție însă: punctele de hrănire la nivelul solului pot atrage pisici. Alege locuri protejate sau puțin mai ridicate, platforme pe care măcăleandrul se poate așeza ușor.
Nu vizitează hrănitorile atârnate.
🌰 Alte resurse consumate
Măcăleandrii profită și de resturi de ghinde sau nuci sparte, lăsate în urmă de rozătoare, păsări sau… roțile mașinilor.

Cu un mic ajutor – câteva fructe potrivite, o platformă stabilă și un colțișor ferit – măcăleandrul va transforma grădina sau balconul într-un loc viu, liniștit și plin de culoare chiar și în mijlocul iernii. ❤️🍇

Astăzi ne oprim atenția asupra uneia dintre cele mai simpatice și sociabile apariții ale iernii: pițigoiul codat (Aegithalos caudatus). Cu trupul mic, rotunjor și pufos și cu coada lungă, pare desprins direct din decorațiunile de Crăciun. 🎄✨
🐦 O specie a prieteniei
Pițigoii codati sunt renumiți pentru viața lor socială. În afara sezonului de cuibărit se adună în stoluri formate din membrii aceleiași familii sau păsări „ajutoare” – indivizi care participă la creșterea puilor, chiar dacă nu au avut propriii lor pui. De obicei, un stol are 5 – 20 de păsări, dar poate ajunge la 30 sau chiar peste 50 în unele țări. Iarna, aceste grupuri bine sudate apără un teritoriu care poate depăși 20 de hectare.
🌿 Unde îi întâlnim?
Preferă pădurile cu strat arbustiv bogat, dar iarna ajung frecvent în grădini și parcuri – mai ales dacă găsesc hrană accesibilă.
🤸‍♂️ Acrobat al crenguțelor
Cu doar 6 – 10 grame greutate și o coadă lungă care îl ajută să își mențină echilibrul, pițigoiul codat este un adevărat gimnast al ramurilor subțiri. Îl vei vedea atârnând cu capul în jos, agățându-se de vârfurile cele mai fine ale crengilor, acolo unde caută insecte, larve, pupe și păianjeni – resurse inaccesibile altor păsări.
În 95% din cazuri, se hrănește direct de pe copaci sau bușteni.
🍎 Cum îl putem ajuta?
În perioadele cu vreme grea, stolurile vizitează hrănitorile, unde preferă hrana moale și accesibilă:

  • mere și pere tăiate,
  • bobițe de măceș, soc,
  • stafide,
  • bile pentru pițigoi – unde pot mânca mai mulți, stând la doar câțiva centimetri unii de alții.

❄️ Împreună la adăpost
Pentru a-și păstra căldura peste noapte, pițigoii codati dorm lipiți unul de altul, în linie, evitând marginile, unde frigul se simte cel mai puternic. În nopțile de iarnă pot pierde până la 9% din masa corporală, motiv pentru care hrana potrivită poate face diferența dintre viață și moarte pentru mulți dintre ei.

Dacă ai norocul să vezi un grup de „globuri vii” mișunând prin crengile subțiri din grădină, oferă-le puțină hrană moale. Te vor răsplăti cu spectacolul lor sociabil și delicat, perfect pentru zilele reci de iarnă. ❄️💛

Continuăm călătoria noastră printre păsările care profită la maximum de resursele oferite de copaci, arbuști și spațiile verzi, iar astăzi vorbim despre o specie pe care o vedem des în parcuri, grădini și chiar pe peluza din fața blocului: mierla (Turdus merula). 🖤🟠Și, să nu uităm, e specia aleasă de voi Pasărea Anului 2026.
Elegante, adaptabile și foarte atente la fiecare mișcare a solului, mierlele sunt printre cele mai comune păsări urbane – și una dintre speciile cu cel mai diversificat meniu.
🍂 Ce mănâncă mierla?
🔸 Primăvara și vara: preferă resursele de origine animală – insecte și larve, râme, melci, păianjeni, ba chiar și vertebrate mici.
🔸 Iarna: trece în mare parte la hrană vegetală. Consumă fructe și bobițe precum:
măr, pară, soc, măceș, porumbar, corn, păducel, iederă, ilex etc.
Poate înghiți bobițe de până la 11 mm, iar în Marea Britanie au fost observate hrănindu-se cu fructe de la peste 50 de specii de plante – record absolut printre păsările studiate!
🥊 Mierla, o mică luptătoare pentru teritoriu chiar și iarna
Resursele de hrană sunt valoroase, iar competiția este intensă:
▪️ Sturzii, cel e vâsc (Turdus viscivorus) și, mai rar, cocoșarul (Turdus pilaris), le alungă adesea de la hrana preferată.
▪️ Mierlele însele pot apăra agresiv tufe încărcate cu fructe. Un mascul a păzit o tufă de Pyracantha, bogată în boabe, din noiembrie până în februarie, permițându-i femelei să mănânce abia în 13 februarie!
🍒 Obiceiuri de hrănire
• O „masă” cântărește în general 6–10 g, adică 6–10% din masa corporală.
• Revin la hrană la intervale de 9–28 minute (în medie ~18).
• Semințele mari sunt regurgitate, cele mici trec prin sistemul digestiv — contribuind la dispersarea plantelor.
În a doua parte a iernii, când alte resurse se împuținează, măceșele devin alimentul principal.
🐦 Cum putem ajuta mierlele?
• Oferindu-le fructe autohtone: mere tăiate, pere, bobițe de păducel, măceșe, porumbar etc.
• Lăsând în grădină arbuști cu fructe persistente.
• Amenajând un colț unde pot găsi hrană pe sol, în siguranță.

Astăzi continuăm să vorbim despre păsările care consumă fructe și ne oprim la alte 4 specii de sturzi, cu penaj mai colorat decât mierlele, rudele lor apropiate, de care am vorbit ieri.

🍂Ce au în comun (printre altele)?
Toți sturzii au diete asemănătoare:
• Primăvara–vara: insecte, larve, râme, melci.
• Toamna–iarna: fructe și bobițe de pădure.
Competiția pentru hrană este intensă, iar strategiile diferă: unele specii apără resursele, altele se strecoară discret, iar altele se hrănesc în grupuri pentru a depăși rivalii.

Cocoșarul (Turdus pilaris)

  • Cuibărește la noi, iar iarna apar și exemplare suplimentare din nordul continentului. Pot fi observați hrănindu-se în grupuri mari, mai ales la altitudini joase.
  • Deși vizitează cele mai puține specii de plante (12), are preferințe clare: păducel, măceș, iederă, ilex, mere, pere.
  • Poate supraviețui perioade lungi de vreme severă doar cu o dietă frugivoră, doar dacă acesta este suficient de nutritivă.
  • Formează stoluri mari iarna, hrănindu-se cu vâsc alb și galben sau cu fructele sâmbovinei (Celtis occidentalis).
  • Mănâncă mese echivalente cu 6% din masa corporală: 21 bobițe de iederă, 10 de păducel, 4 măceșe, dar mesele sunt mai dese.

Sturzul de vâsc (Turdus viscivorus)

  • Cel mai mare sturz de la noi.
  • Sedentar, dar iarna primește numeroși musafiri nordici.
  • Este campionul apărării resurselor de hrană, pe care le protejează luni în șir.
    Se hrănește cu fructe de la 18 specii; ilex, tisa, iedera și vâscul reprezintă ~70% din meniu.
  • Poate smulge cu succes cele mai mari bobițe.
  • Alungă cu ușurință orice competitor.

Sturzul viilor (Turdus iliacus)

  • Cel mai mic dintre sturzi.
  • Apare doar în migrație și rar ca oaspete de iarnă.
  • Nu poate înghiți bobițe mari – măceșele și porumbarul sunt consumate doar în ierni grele, ciupind bucăți din fructe.
  • Când e multă zăpadă, se hrănește în stoluri mari: nici sturzul de vâsc nu îi poate alunga.

Sturzul cântător (Turdus philomelos)

  • Cuibărește la noi, majoritatea indivizilor migrează toamna.
  • Puțini rămân peste iarnă.
  • Consumă bobițe mai mici decât mierlele.
  • Are mese mai bogate decât mierla (9–12% din masa corporală).
  • Preferă fructele cu pulpă moale sau care se desprind ușor de sâmbure: tisa, iederă, porumbar, soc.
  • Apără hrana atunci când reușește să o găsească.
  • Consumă fructele aflate la niveluri mai joase.

🌿 Cum îi putem ajuta?
• Plantăm arbuști cu fructe: păducel, măceș, porumbar, soc, scoruș, iedera etc.
• Lăsăm toamna câteva mere sau pere pe pomi.
• Alimentăm hrănitorile cu fructe, bobițe și fructe uscate.
• Menținem un colț liniștit în grădină, unde pot mânca în siguranță.

Amplasarea unei hrănitori și alimentarea ei constantă în timpul iernii ne dă ocazia să vedem de aproape multe dintre speciile despre care vă povestim în calendarul nostru de Advent.

Iar pe pagina cu sunete de pe site-ul SOR, puteți afla cu un singur click cum se numesc și cum cântă păsările care ne vizitează cel mai frecvent hrănitorile.

Vrei să faci o hrănitoare–coroniță pentru păsări? 🐦🎄
Începe cu o plimbare prin natură – adună crenguțe, conuri și boabe și bucură-te de aerul rece! 🌲🚶‍♀️✨
Ai nevoie de:
• bază de coroniță
• crengi de brad sau tuia
• jumătăți de nuci
• fructe: mere, pere tăiate în rondele
• crenguțe cu boabe (măceșe, păducel, porumbele, sălbă moale, lemn câinesc, sânger, scoruș)
• fructe de arțar
• semințe de floarea-soarelui
• untură nesărată
• conuri de brad sau pin
• scaieți cu semințe
• măciulii uscate cu semințe (echinacea), vâsc
• sfoară
• foarfecă
• fundițe și panglici decorative
🌟 Coronița ta va fi și frumoasă, și delicioasă pentru păsările care rămân la noi peste iarnă!
Vor veni pițigoi, vrăbii, țicleni, sticleți, botgroși, mierle, cocoșari, florinți și scatii.

Iar tutorialul îl găsești pe canalul nostru de YouTube.

După ce am vorbit despre păsări iubitoare de fructe și cele care își caută hrana pe scoarța copacilor, ne îndreptăm atenția spre unele dintre cele mai cunoscute și eficiente resurse de hrană din sezonul rece: semințele. 🌻🐦
Atunci când ne gândim la hrănirea păsărilor iarna, semințele de floarea-soarelui sunt adesea prima alegere – și pe bună dreptate.
🌻 De ce sunt semințele de floarea-soarelui atât de importante?
• Sunt cea mai frecvent utilizată hrană pentru păsările sălbatice.
• Au un conținut ridicat de grăsimi, oferind energie pe termen mai lung decât fructele.
• Sunt consumate de un număr mare de specii care iernează la noi.
• Spre deosebire de fructe sau bilele de pițigoi, care pot îngheța complet în zilele geroase, semințele rămân accesibile, chiar și la temperaturi foarte scăzute.
Le consumă inclusiv specii despre care am vorbit deja: ciocănitori, țicleni, mierle și multe altele.
🐦 Cum mănâncă păsările semințele?
Fiecare specie are propria tehnică:
🔸 Le decojesc: vrăbii, florinți, botgroși.
🔸 Le găuresc cu lovituri de cioc: pițigoii, țiclenii, ciocănitorile.
🔸 Le înghit întregi: mierlele, guguștiucii.
🌾 Cum diversificăm meniul?
Pentru a atrage cât mai multe specii, putem completa hrănitorile cu:
• mei și mac – pentru scatii și presuri;
• in – apreciat de cânepari;
• nuci;
• semințe foarte mici (ex. salată) – ideale pentru sticleți.
🟡 Despre sticleți
Cu ciocul lor extrem de fin și talia mică, sticleții sunt specializați în consumul semințelor mărunte.
Preferă scaieții, ciulinii, fructele platanului și semințele plopului. Iarna caută hrană mai ales în coronamentul arborilor.
👉 Cei care locuiesc la bloc, lângă alei cu platani sau plopi au șanse mai mari să-i atragă la hrănitori spre sfârșitul iernii, când resursele naturale se epuizează.
O hrănitoare bine aprovizionată cu semințe potrivite poate deveni un punct vital de supraviețuire pentru păsări și un loc minunat de observare pentru noi. 🌻❄️

Rămânem la hrănitorile cu semințe și îi aducem în prim-plan pe unii dintre cei mai fideli vizitatori ai acestora: pițigoii. 🐦🌻 Alături de vrăbii,cinteze, scatii sau florinți, speciile de pițigoi sunt nelipsite de la hrănitorile alimentate cu semințe de floarea-soarelui, în sezonul rece.
🐦 Noaptea, mai ales în iernile geroase, pițigoii pierd masă corporală. Dimineața pot cântări cu aproximativ 5% mai puțin decât seara precedentă, ceea ce face ca primele ore ale zilei să fie esențiale pentru refacerea rezervelor de energie.
🔵 Pițigoiul albastru – mereu în căutare de hrană

  • Poate petrece până la 85% din orele de lumină căutând hrană, mai ales dacă resursele naturale sunt limitate.
  • Are nevoie zilnic, iarna, de aproximativ 1 kcal pentru fiecare gram de greutate corporală.
  • Cu o greutate de doar ~11 g, acest necesar energetic ar însemna, în natură, consumul a circa 300 de insecte mici pe zi.

👉 Accesul constant la hrănitori bine aprovizionate poate face diferența dintre supraviețuire și epuizare.

🟡 Pițigoiul mare – un meniu adaptat condițiilor locale

  • Pițigoii mari continuă să consume nevertebrate chiar și în condiții dificile.
  • Totuși, semințele reprezintă cea mai mare parte a meniului.
  • Au fost identificate peste 40 de familii de plante consumate.
  • Atunci când au acces la semințe de floarea-soarelui din hrănitori, reduc consumul de semințe din natură și muguri.
  • Hrana de origine vegetală: ~70% din meniu.
  • Înainte de noiembrie, când temperaturile sunt mai blânde doar ~10% din dietă este vegetală, restul fiind dominat de insecte (Lepidoptere, Coleoptere).

🌻 Cum îi ajutăm concret?

  • Menținem hrănitorile alimentate cu semințe de floarea-soarelui, dar și grăsime animală sau nuci.
  • Asigurăm acces constant, mai ales în perioadele geroase.
  • Amplasăm hrănitorile în locuri sigure, ferite de prădători.

Pentru pițigoi, fiecare zi de iarnă este o cursă contra consumului de energie – iar o hrănitoare bine gândită poate înclina balanța în favoarea lor. ❄️🐦

Astăzi ne oprim asupra unor prezențe familiare, dar adesea subestimate: vrăbiile. 🐦🌻 Zgomotoase, active și deseori în grup, ele fac parte din peisajul urban zilnic și joacă un rol important în ecosistem.
🐦 Vrăbiile din România
În România putem observa trei specii de vrăbii:

  • vrabia de casă (Passer domesticus)
  • vrabia de câmp (Passer montanus)
  • vrabia negricioasă (Passer hispaniolensis)

Primele 2 sunt răspândite în toată țara și foarte bine adaptate mediului urban, vizitând frecvent hrănitorile.
📉 Din păcate, populația vrabiei de casă este în declin, în timp ce vrabia de câmp se menține relativ stabilă.

🌻 Ce caută la hrănitori?
Vrăbiile apar adesea la hrănitori și preferă semințele de floarea-soarelui, pe care le decojesc.
În acest proces, nu doar cojile cad pe sol, ci și bucăți de miez, devenind o resursă valoroasă de hrană pentru alte specii.
👉 Vrăbiile contribuie indirect la hrănirea altor păsări.

🐦 „Alungă vrăbiile pițigoii?” – un mit explicat
Se spune adesea că vrăbiile îi alungă pe pițigoi de la hrănitori. În realitate, diferența vine din strategia de hrănire:
• Pițigoiii:
– prind rapid 1–2 semințe în cioc,
– zboară pe o creangă apropiată, unde le consumă în liniște.
• Vrăbiile:
– se așează direct pe hrănitorile tip platformă,
– rămân mai mult timp și se hrănesc acolo.
Se hrănesc pe sol, cu semințe împrăștiate de alte specii
Nu este vorba de agresivitate, ci de stiluri diferite de a folosi aceeași resursă.

👥 Viața în grup
Vrăbiile sunt păsări sociale și apar de obicei în stoluri de 5–15 indivizi, ceea ce le face foarte vizibile în jurul hrănitorilor.

🌃 Adaptări surprinzătoare
Un studiu din Polonia a arătat că unele vrăbii:

  • iernează în supermarketuri
  • au adoptat un stil de viață nocturn, favorizat de iluminatul artificial și deranjul redus pe timp de noapte

Un alt studiu arată că vrăbiile pot consuma și hrană pentru câini și au o preferință surprinzătoare pentru mâncăruri gătite.

Chiar dacă sunt atât de comune încât uneori le trecem cu vederea, vrăbiile rămân o parte importantă a ecosistemului urban – iar hrănitorile sunt, pentru ele și pentru multe alte specii, un sprijin real în sezonul rece. ❄️🐦

Printre oaspeții fideli ai hrănitorilor, ușor de observat în această perioadă, se numără și diferite specii de Fringilidae, un grup divers de păsări relativ mici, cu cioc mare și conic. 15 specii pot fi observate la noi, dintre care 10 cuibăresc (cinteză, cânepar, sticlete, florinte, scatiu, cănăraș, botgros, forfecuță, mugurar), 4 apar doar iarna (cinteză de iarnă, inăriță, inăriță cu cioc galben, inăriță de tundră) și una accidental (mugurar cu trompetă). 🐦🌻 Despre sticleți am vorbit la începutul săptămânii, iar astăzi ne oprim asupra cintezei și a florintelui.

🔴 Cinteza – specia cu cea mai variată dietă din familia Fringillidae.
▪ În sezonul de reproducere, meniul este dominat de nevertebrate mici și larvele lor: insecte din peste 15 ordine (aprox. 93% din hrană).
▪ După această perioadă, dieta devine preponderent vegetală și include semințe, muguri, bobițe, fructe de pădure și nuci de la peste 70 de specii de plante.
▪ Își caută hrana în special pe sol (84%), mai rar în coronament (15%) sau în aer (1%).
▪ Indivizii care vizitează hrănitorile consumă mai ales semințe și resturi de semințe căzute pe jos.
▪ Este migratoare de distanțe scurte; iarna, la noi se alătură și indivizi veniți din nord.

🟢 Florintele
▪ Se hrănește cu muguri, flori, semințe și fructe uscate, iar puii sunt crescuți în principal cu larve de insecte.
▪ Este o pasăre versatilă și acrobatică, hrănindu-se pe sol, în vegetație joasă sau la înălțime, uneori chiar cu capul în jos.
▪ Iarna formează grupuri numeroase, de câteva zeci de indivizi.
▪ Vizitează frecvent hrănitorile tip platformă, unde se așează comod și consumă cantități mari de hrană.
▪ Nu se sperie ușor și revine rapid după ce pericolul a trecut.
▪ Studiile din Marea Britanie arată că poate consuma semințele a peste 60 de specii de plante, cu dimensiuni foarte variate.

🌿 Cum le putem ajuta?
▪ Amplasăm hrănitori alimentate constant cu hrană potrivită: semințe uleioase neprăjite și nesărate (floarea-soarelui, dovleac, in, cânepă), miez de nucă și alune, mere și pere, legume fierte, grăsime animală crudă, fără sare sau condimente.

Astăzi, două cinteze diferite ca aspect și strategie de hrănire: botgrosul și scatiul.
🟤 Botgrosul (Coccothraustes coccothraustes)
La prima vedere pare masiv și calm, dar botgrosul este adevăratul „campion” al forței:deține cel mai puternic cioc raportat la greutatea corpului, cu o forță ce poate ajunge la ~50 kg/cm² – suficientă pentru a sparge sâmburi de cireșe sau prune;

  • consumă mai ales hrană vegetală: semințe, muguri, flori, în special de carpen, ulm și paltin;
  • puii sunt hrăniți cu nevertebrate mici;
  • în habitatele naturale are resurse suficiente, dar în mediul urban apare frecvent la hrănitori, unde preferă semințele de floarea-soarelui;
  • iarna formează stoluri de 5–20 indivizi, inclusiv cu păsări venite din nord.

🟡 Scatiul (Spinus spinus)
Mic, vioi și mereu în mișcare, scatiul este o prezență veselă:

  • specie de cinteză de talie mică, asociată mai ales cu pădurile de conifere în sezonul de cuibărit;
  • în afara acestuia apare într-o mare varietate de habitate: păduri, livezi, parcuri, terenuri agricole;
  • se hrănește în special cu semințe și fructe uscate, dar și cu muguri, flori și nevertebrate;
  • este specializat în consumul semințelor de conifere, fără a putea însă deschide conurile;
  • iernează la noi, cu influx de indivizi din nord, unii parcurgând mii de kilometri în migrație;
  • vizitează hrănitorile mai ales în a doua parte a iernii, când resursele naturale se epuizează.

🌱 Un exemplu interesant: în Marea Britanie, populația de scatii a crescut după introducerea molidului de Sitka – o dovadă clară a legăturii strânse dintre păsări și resursele de hrană disponibile.

🌻 Cum îi putem ajuta?

  • oferind hrană variată, nu doar semințe de floarea-soarelui;
  • completând hrănitorile cu semințe mici (mei, mac), utile mai ales pentru scatii;
  • menținând hrănitorile curate și alimentate constant, mai ales spre finalul iernii.

Prădători la hrănitori: cum ne raportăm la prezența lor 🦅🐾Hrănitorile pentru păsările de talie mică nu le atrag doar pe ele, ci și atenția prădătorilor. Prezența acestora face parte dintr-un ecosistem sănătos, iar păsările răpitoare sunt o parte normală a naturii.
🟢 Răpitoare de zi
Uliu păsărar (Accipiter nisus)
▪ Vânează în special păsări mici: vrăbii, pițigoi, cinteze, florinți, mierle.▪
▪ Preferă păsările bolnave, având un rol important în menținerea sănătății comunității.
▪ Apare frecvent la hrănitori și în apropierea lor, dar nu afectează semnificativ populațiile naturale.

Uliu porumbar (Accipiter gentilis)
▪ Hrana: păsări și mamifere mici sau medii, uneori reptile; în zone agricole: potârniche, fazan, iepure, porumbei, corvide, sturzi, grauri.
▪ Vânează prin ambuscadă sau survol, capturând prada de obicei la sol sau la margini de pădure.

⚠️ Important: chiar dacă un uliu prinde o pasăre la hrănitoare, impactul asupra populației nu este semnificativ, iar păsările revin de regulă după scurt timp.

🐱 Pisicile domestice
Pisicile reprezintă un pericol mult mai mare pentru păsări decât răpitoarele native:
▪ Pot vâna păsările care se hrănesc pe sol sau tocmai și-au luat zborul.
▪ În zonele urbane și periurbane, densitatea mare de pisici duce la un risc crescut nenatural, imposibil de gestionat de păsări.
▪ Date din Belgia și Franța (2000–2015) arată că pisicile au omorât 83 de specii de păsări, multe dintre ele frecvent întâlnite la hrănitori.

💡 Cum putem reduce riscul pentru păsări:
▪ Evităm hrănitorile amplasate pe sol.
▪ Folosim hrănitori cu tăvițe împrejmuite sau cu protecție anti-cățărare.
▪ Amplasăm hrănitorile astfel încât păsările să aibă vizibilitate și posibilitate de retragere rapidă, în apropierea unor tufe sau copaci.
▪ Gestionăm responsabil pisicile domestice: sterilizare, ținerea lor în casă sau folosirea unui clopoțel la gât.

🌿 Sfat final: Acceptăm prezența prădătorilor ca parte naturală a ecosistemului și ne bucurăm de observarea lor.
Dacă vrei să sprijini păsările să se hrănească în siguranță în grădina ta, alegerea hrănitorilor potrivite și gestionarea responsabilă a pisicilor sunt pași simpli și eficienți.

Răpitoare de noapte: bufnițele și hrana lor indirectă 🌙🦉
Bufnițele sunt păsări de pradă, carnivore, care nu vin direct la hrănitori, dar sunt atrase indirect de acestea. Semințele căzute pe sol sau resturile de la hrănitorile suspendate devin hrană pentru rozătoarele mici, iar acestea, la rândul lor, susțin bufnițele în căutarea hranei.

🦉 Bufnițele în mediul antropizat
În România, 7 din cele 10 specii de bufnițe s-au adaptat zonelor rurale și orașelor: cucuvea, strigă, ciuf de pădure, huhurez mic, huhurez mare (poate fi observat iarna) și ciuș (specie migratoare).

Iernile grele le pot fi fatale: stratul de zăpadă gros sau înghețul împiedică accesul la rozătoare, iar lipsa hranei mai mult de 2–3 zile poate duce la moarte; exemplu: în Danemarca, în iarna 2009-2010 populația strigii a scăzut cu peste 90%.

⚠️ Prezența bufnițelor nu reprezintă un pericol pentru oameni sau proprietăți; ele reglează natural populațiile de rozătoare, reducând astfel răspândirea bolilor.

🌿 Cum le putem ajuta iarna

  • Hrănitori de sol pentru păsări – avantajul: atrag rozătoare, oferind hrană bufnițelor; dezavantaj: pot atrage pisici, care pun în pericol păsările cântătoare.
  • Nu folosim rodenticide – bufnițele pot fi victime secundare dacă rozătoarele consumă otrăvuri.
  • Creăm habitat adecvat – lăsăm porțiuni de iarbă necosită pentru a susține populația de rozătoare sănătoasă, oferind hrană naturală bufnițelor.

🐿️ Oaspeți surpriză la hrănitori: veverița (Sciurus vulgaris)

Hrănitorile nu sunt vizitate doar de păsări. Uneori, printre semințe și nuci își face apariția și veverița, o specie bine adaptată atât pădurilor de foioase și conifere, cât și parcurilor, grădinilor și altor spații verzi urbane.

🌰 Ce mănâncă și de ce apare la hrănitori

Veverița are o dietă extrem de variată:

  • semințe de conifere și foioase, nuci;
  • muguri, lăstari, flori, ciuperci;
  • ocazional, animale mici, ouă sau chiar păsări.

Hrănitorile sunt atractive mai ales datorită semințelor uleioase și nucilor, resurse bogate în energie, esențiale în sezonul rece. Un singur individ poate consuma zilnic semințele din zeci sau chiar peste o sută de conuri, în funcție de specie și disponibilitatea hranei.

Veverițele își fac provizii pentru iarnă, ascunzând semințe și nuci în sol sau în scorburi. O parte dintre acestea sunt uitate și pot încolți, contribuind la regenerarea naturală a pădurii. Din acest motiv, veverița este adesea comparată cu gaița în rolul său în dispersia plantelor.

❄️ Viața de iarnă a veverițelor

  • Veverița nu hibernează, rămânând activă și pe timpul iernii.
  • Blana se modifică sezonier, devenind mai deasă și mai lungă, cu o capacitate mai bună de izolare termică, iar smocurile de păr de pe urechi sunt mai vizibile.
  • În zilele foarte reci sau cu vreme nefavorabilă își reduce activitatea și se bazează mai mult pe proviziile acumulate.

Iarna este și o perioadă de „lucrări de întreținere”:

  • cuiburile construite pentru iarnă trebuie să fie bine izolate și rezistente la intemperii;
  • sunt construite din crenguțe, iar interiorul este căptușit cu iarbă, mușchi, licheni și păr;
  • un individ poate folosi mai multe cuiburi, iar uneori același cuib este utilizat de mai multe veverițe;
  • iarna pot fi folosite și cuiburi artificiale, mai ales dacă în apropiere există o sursă constantă de hrană.

🌅 Ritmul zilnic

Veverițele ies din cuib la primele ore ale dimineții, activitatea de hrănire având un vârf la mijlocul dimineții și un al doilea în prima parte a după-amiezii. Odată cu scăderea luminii, se retrag în cuibul preferat pentru a-și petrece noaptea.

❤️ Sezonul de împerechere poate începe chiar de la jumătatea lunii decembrie.
În această perioadă pot fi observate urmăriri rapide și spectaculoase prin coronamentul arborilor, de obicei o femelă urmată îndeaproape de unul sau mai mulți masculi. Aceste „curse” sunt impresionante și indică debutul sezonului reproductiv, posibil doar dacă resursele de hrană sunt suficiente.

🌿 Prezența veverițelor la hrănitori ne arată că aceste puncte de hrănire sprijină întregul ecosistem urban, nu doar păsările, oferind un ajutor real speciilor active pe timpul iernii.

🎄 Crăciunul păsărilor – un dar care ține tot anul
Ajunși la finalul acestei serii, reamintim că diversitatea este cheia: oferind mai multe tipuri de hrană, adaptate sezonului și recomandărilor din calendar, putem atrage un număr mare și variat de păsări.
Dar cel mai frumos „cadou” pe care îl putem face păsărilor este o grădină care le susține natural, astfel încât ele să nu depindă exclusiv, iarna, de hrănitori.
🌿 Cum amenajăm o grădină prietenoasă cu păsările? 

  • Plantăm specii autohtone care oferă semințe și bobițe.
  • Tufele și plantele cățărătoare precum socul, păducelul, măceșul, iedera sau vița- de-vie asigură hrană în diferite perioade ale anului, dar și locuri de adăpostire și cuibărit.
  • Plantele perene și anuale (Echinacea, lavandă, floarea-soarelui) oferă semințe.
  • Lăsăm o parte din grădină necosită, chiar și toamna târziu – sticleții și alte păsări mici vor găsi semințe, iar în sezonul cald nevertebrate și melci.
  • Toamna, lăsăm câteva mere sau pere în pomi, ca sursă de hrană pentru păsări.
  • Nu strângem frunzele căzute din cel puțin dintr-o zonă a grădinii – sub ele se ascunde o resursă importantă de hrană, mai ales pentru mierle.

📊 Studiile arată că îndepărtarea frunzelor poate reduce numărul artropodelor cu până la 17%, afectând în special fluturii, gândacii și păianjenii – o pierdere directă de hrană pentru păsări.

🌱 Beneficii ale unei grădini care oferă un habitat natural, pentru păsări și pentru noi: 

  • păsări sănătoase și prezente pe tot parcursul anului;
  • recolte mai sănătoase, fără a fi nevoie de insecticide;
  • un nivel de stres redus pentru noi;
  • ocazia de a descoperi și învăța despre viața sălbatică din imediata noastră apropiere.

💚 Crăciunul păsărilor nu se rezumă la o zi sau la un sezon – este un angajament pe termen lung față de natură, care ne răsplătește din plin.

🎄 Crăciunul păsărilor – un dar care ține tot anul
Ajunși la finalul acestei serii, reamintim că diversitatea este cheia: oferind mai multe tipuri de hrană, adaptate sezonului și recomandărilor din calendar, putem atrage un număr mare și variat de păsări.
Dar cel mai frumos „cadou” pe care îl putem face păsărilor este o grădină care le susține natural, astfel încât ele să nu depindă exclusiv, iarna, de hrănitori.
🌿 Cum amenajăm o grădină prietenoasă cu păsările?

  • Plantăm specii autohtone care oferă semințe și bobițe.
  • Tufele și plantele cățărătoare precum socul, păducelul, măceșul, iedera sau vița- de-vie asigură hrană în diferite perioade ale anului, dar și locuri de adăpostire și cuibărit.
  • Plantele perene și anuale (Echinacea, lavandă, floarea-soarelui) oferă semințe.
  • Lăsăm o parte din grădină necosită, chiar și toamna târziu – sticleții și alte păsări mici vor găsi semințe, iar în sezonul cald nevertebrate și melci.
  • Toamna, lăsăm câteva mere sau pere în pomi, ca sursă de hrană pentru păsări.
  • Nu strângem frunzele căzute din cel puțin dintr-o zonă a grădinii – sub ele se ascunde o resursă importantă de hrană, mai ales pentru mierle.

📊 Studiile arată că îndepărtarea frunzelor poate reduce numărul artropodelor cu până la 17%, afectând în special fluturii, gândacii și păianjenii – o pierdere directă de hrană pentru păsări.

🌱 Beneficii ale unei grădini care oferă un habitat natural, pentru păsări și pentru noi:

  • păsări sănătoase și prezente pe tot parcursul anului;
  • recolte mai sănătoase, fără a fi nevoie de insecticide;
  • un nivel de stres redus pentru noi;
  • ocazia de a descoperi și învăța despre viața sălbatică din imediata noastră apropiere.

💚 Crăciunul păsărilor nu se rezumă la o zi sau la un sezon – este un angajament pe termen lung față de natură, care ne răsplătește din plin.

Dacă vrei ca și în viitor să putem crea conținut util și să protejăm păsările, ne poți ajuta.

DONEAZĂ
Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter


Homepage


Contact


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Munca noastră

Știri

Arii protejate

Comunități

Educație

Natura de lângă noi

Specii vulnerabile

Specii comune


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România

SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ, CIF RO5272804, București, Sector 2, int. Călușei 12