Share

Știați?

Calendar de Advent SOR

11 decembrie 2025

Chiar dacă originea obiceiului este legată de o sărbătoare religioasă, respectiv de marcarea ultimelor 24 de zile până la Crăciun, încă din noiembrie, comercianți de toate felurile promovează calendare de Advent, cu diverse produse, de la ciocolată, la produse cosmetice sau jocuri. Noi vă propunem unul cu informații: despre păsări și cum pot fi ele ajutate de fiecare dintre noi, în perioada iernii.

Ciocănitoare de stejar (Leiopicus medius) © Anca Pui
Ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major) © Anca Pui
Ciocănitoare de grădini (Dendrocopos syriacus) © Emil Todorov
Ghionoaie sură (Picus canus) © Anca Pui
Țclean (Sitta europaea) © dr. Szabó József
Pănțăruș (Troglodytes troglodytes) © Lucian Macaveiu
Tutorial hrănitoare dintr-o nucă de cocos © Matei Maracineanu
Cocoşar (Turdus pilaris) © Anca Pui
Măcăleandru (Erithacus rubecula) © dr. Szabó József
Pițigoi codat (Aegithalos caudatus)© Anca Pui
Mierlă (Turdus merula) © dr. Szabó József
Cocoșar (Turdus pilaris) © Florin Iagăr
Va urma...
Va urma...
Va urma...
Va urma...
Va urma...
Va urma...
Va urma...
Va urma...
Va urma...
Va urma...
Va urma...
Va urma...
Ciocănitoare de stejar (Leiopicus medius)

Vrei să vezi ciocănitori la hrănitori? Iată cum le poți atrage! 🪵🪶
Ciocănitorile sunt atrase în mod natural de arborii uscați – fie că sunt încă în picioare sau deja căzuți. În acești copaci, ele găsesc larvele care reprezintă principala lor sursă de hrană. Dacă vrei să le vezi și în grădina ta, poți crea condiții similare celor din natură.
🌳 Ce poți face?
Nu tăia arborii bătrâni – sunt resurse valoroase pentru multe specii.

„Plantează” trunchiuri de copaci uscați:

  • Alege bucăți de 10–20 cm diametru și aproximativ 2 m înălțime, ideal din esențe moi (ex. plop).
  • Poți amplasa mai multe, inclusiv unul înclinat – bun și pentru alte păsări, care îl vor folosi ca suport pentru spart semințe.
  • Alege o zonă cu spațiu deschis la bază pentru vizibilitate și acces.

👉 În găurile naturale ale lemnului poți introduce bucăți de nuci, bile de pițigoi, osânză sau untură, utile mai ales în sezonul rece.
🍽️ Hrănitori tip tavă – o soluție ideală
Hrănitorile cu osânză agățate pe crengi subțiri sunt greu de folosit de ciocănitorile de talie medie și mare, deoarece nu își pot sprijini coada. În plus, pot fi „vizate” de prădători precum pisicile. Agață-le cât mai aproape de trunchi!
Soluția: hrănitorile tip tavă, sprijinite de un trunchi și acoperite cu plasă de sârmă cu ochiuri mari.

  • Protejează hrana de prădători.
  • Permit accesul păsărilor.
  • Pot găzdui: mere, semințe de floarea-soarelui, nuci, bucăți de osânză – atrăgând mai multe specii.

🔎 Important: Fundul tăvii trebuie găurit pentru a permite scurgerea apei și a preveni mucegăirea hranei.
Cu aceste mici amenajări, șansele de a observa ciocănitori în apropierea casei cresc considerabil!

Ciocănitoarea pestriță mare – maestră a tehnicii „nicovalei” 🪵🪶
Este renumită pentru abilitatea ei de a folosi „nicovale” – locuri speciale unde fixează hrana pentru a o putea desface ușor. Nicovala poate fi o crăpătură în scoarță, o bifurcație de crengi sau chiar o gaură deja existentă în lemn.
🔧 Ce mănâncă și cum folosește nicovala?

  • Folosește tehnica nicovalei pentru nuci, conuri, sâmburi (caise, piersici, prune), gale de viespi și insecte cu corp tare, precum cărăbușul de mai.
  • Iarna, rupe conuri de conifere, le poartă în cioc până la nicovală și, dacă e nevoie, lărgește spațiul cu ciocul pentru a fixa conul.
  • La fel procedează cu nuci și alune, reușind să extragă miezul prin lovituri precise.
  • Consumă și larve din arbori, la care ajunge excavând găuri de până la 10 cm adâncime.

❄️ În sezonul rece

  • Vizitează hrănitorile și se hrănește cu semințe, nuci, mere sau osânză.
  • Pe copaci, preferă părțile uscate ale crengilor, mai bogate în insecte.
  • Masculii se hrănesc mai sus (peste 20 m), pe crengi subțiri (5–10 cm), iar femelele peste 15 m, pe crengi mai groase (10–20 cm).

🌲 Preferințe alimentare și comportament

  • Preferă semințele de pin de pădure (Pinus sylvestris) și molid (Picea abies).
  • Deși nicovala este folosită în special de ciocănitoarea pestriță mare și ciocănitoarea cu spate alb (Dendrocopos leucotos) o poate folosi ocazional.
  • Un singur individ poate avea 32–57 nicovale de dimensiuni diferite, în teritoriu.
  • Nicovalele se găsesc mai ales în arbori mari (stejar, arțar), la înălțimi de aproximativ 19 m, de obicei pe crengi uscate. Au fost observate nicovale între 0,3 m și 41 m înălțime.
  • Colectează conurile din apropierea nicovalei (în medie la 11,5 m distanță). După ce resursa se epuizează, nicovala este abandonată.
  • Necesarul zilnic de hrană este asigurat prin 38–50 de conuri pe zi.

Continuăm calendarul nostru de Advent dedicat păsărilor și modurilor prin care le putem ajuta iarna! 🐦❄️
Astăzi, în centrul atenției este ciocănitoarea de grădini – o ciocănitoare bine adaptată habitatelor urbanizate.
🪶 Cine este ciocănitoarea de grădini (Dendrocopos syriacus)?
Este o specie omnivoră, cu un meniu foarte variat: insecte, râme, melci, fructe de pădure, seva copacilor, semințe și nuci. Dar ceea ce o diferențiază de alte ciocănitori este preferința puternică pentru fructe – cireșe, caise, piersici, mere, pere, chiar și struguri.
În târziul toamnei, fructele devin hrana ei principală.
🌳 O ciocănitoare urbană

  • Iubește livezile și grădinile cu pomi fructiferi, unde găsește hrană din abundență.
  • S-a adaptat excelent mediilor urbane și este des întâlnită în orașe, în zone verzi cu pomi maturi.
  • Vizitează frecvent hrănitorile, mai ales iarna, apreciind semințele uleioase și nucile.

🔧 Despre „nicovale”
Folosește și ea nicovale, însă nu în maniera elaborată a ciocănitorii pestrițe mari:

  • nu le întreține,
  • nu le adaptează,
  • nu le folosește intensiv, le utilizează doar ocazional, fixând hrana în crăpături sau bifurcații atunci când are nevoie.

Rămâneți alături de noi în calendarul de Advent cu informații – în fiecare zi descoperim o specie nouă și modalități simple prin care o putem sprijini în sezonul rece! 🕊️✨

Calendarul nostru de Advent aduce în prim-plan în fiecare zi în prim-plan o pasăre și felurile în care o putem sprijini în lunile reci. ❄️🐦Astăzi descoperim o ciocănitoare discretă: ghionoaia sură (Picus canus).

🐜 O specialistă în… furnici
Deși dieta ei variază în funcție de sezon, rămâne o expertă în consumul de furnici, în toate stadiile lor de dezvoltare.

Această specializare o face sensibilă la condițiile de meteo, deoarece:

Suferă mai mult decât ghionoaia verde din cauza stratului de zăpadă.

Chiar și 5 cm de zăpadă o pot descuraja, iar un strat de 15 cm devine critic.

În Norvegia s-a observat că iarna își poate mări teritoriul de căutare a hranei de la 50–100 ha (vara) la 4.500 – 5.000 ha!

❄️ Ce mănâncă iarna și cum o putem ajuta?
În iernile cu zăpadă consistentă își diversifică meniul:

  • consumă fructe rămase în pomi sau căzute pe sol;
  • în iernile cu zăpadă mare (peste 20 cm), profită de „munca grea” făcută de ciocănitoarea neagră, care îndepărtează zăpada cu ciocul pentru a ajunge la coloniile de furnici. După ce aceasta pleacă, ghionoaia sură se hrănește în același loc.
  • vizitează frecvent hrănitorile, unde preferă grăsimea de origine animală.

👉 O putem sprijini astfel:

  • prin amplasarea de osânză sau untură direct pe trunchiul copacilor;
  • prin cutii cu untură sau alte surse de grăsime.

Rămânem în lumea păsărilor care petrec mult timp pe scoarța copacilor — iar astăzi vorbim despre una dintre cele mai abile și fascinante: țicleanul (Sitta europaea). Este singura specie non-ciocănitoare capabilă să coboare pe trunchiurile copacilor vertical, cu capul în jos. Această agilitate îl ajută să exploreze fiecare crăpătură a scoarței în căutare de hrană. Preferă trunchiuri de copaci uscați, aflați în diferite stadii de degradare, deoarece acestea adăpostesc numeroase insecte.
🌰 Un vizitator frecvent al hrănitorilor
Țiclenii ajung des la hrănitori, mai ales acolo unde există și arbori bătrâni în apropiere. Sunt păsări teritoriale și destul de agresive – doar florinții le pot pune probleme.
🏺 Maeștri ai proviziilor ascunse
Una dintre cele mai spectaculoase trăsături ale lor este modul în care își ascund hrana:

  • prind în cioc 2–3 semințe de floarea-soarelui, alune sau bucăți de nuci;
  • le îndeasă în crăpăturile scoarței sau sub scoarță, dar și în sol ori în mușchiul de la baza trunchiurilor;
  • apoi maschează ascunzătoarea cu materiale găsite în jur — scoarță, mușchi, licheni. Această camuflare are loc în aproximativ 80% dintre cazuri, cu excepția ascunzătorilor foarte adânci.

📍 Unde sunt ascunzătorile?

  • o treime se află la mai puțin de 1 m înălțime;
  • aproximativ 20% sunt direct în sol sau între rădăcini putrezite;
  • aproape jumătate sunt situate pe trunchiuri, între 5 și 15 m;
  • mai puțin de 20% se găsesc pe crengi subțiri.

Fiind extrem de fideli teritoriului, își pot regăsi ascunzătorile chiar și după luni întregi. Într-un studiu, țicleanii au recuperat semințele ascunse la 93 de zile după ce hrănitorile nu au mai fost alimentate.
❄️ Supraviețuire prin ingeniozitate
În zilele reci, folosesc proviziile mai intens și pot chiar îndepărta zăpada sau gheața depuse pe ascunzători, pentru a ajunge la ele.
Când găsesc alune, le fixează într-o crăpătură — amintind de nicovalele ciocănitorilor — și le sparg prin lovituri rapide, zgomote care pot păcăli ușor un observator.
🌰 Semințele de fag sunt una dintre resursele preferate: uneori le decojesc înainte de a le ascunde, alteori le stochează întregi.
Țicleanul este un exemplu perfect de adaptare la microhabitatele oferite de scoarța copacilor — un strateg iscusit, organizat și surprinzător de puternic pentru dimensiunile sale. 🐦✨

Astăzi vorbim despre micul și neobositul pănțăruș sau ochiuboului (Troglodytes troglodytes). 🐦🌿
Acest mic „acrobat” al subarboretului trăiește în păduri și parcuri cu tufișuri dese, spații cu vegetație joasă, labirinturi naturale în care se strecoară cu o agilitate uimitoare. Modul său de deplasare – zboruri foarte scurte, aproape la nivelul solului – amintește adesea de un șoarece mic și alert.
🏡 Prezent în apropierea caselor, mai ales iarna
În sezonul rece, pănțărușul apare mai des în preajma gospodăriilor. Poate să înnopteze în anexe sau clădiri mici, uneori adunându-se mai mulți indivizi pentru căldură. Totuși, hrana o caută întotdeauna singur, fiind o specie discretă și independentă.
🪵 „Grădina de iarnă” – un ajutor neașteptat
Amenajările destinate ciocănitorilor pot deveni adevărate sanctuare pentru acest mic musafir:

  • se ascunde printre trunchiurile uscate amplasate vertical sau înclinat;
  • explorează bucățile de scoarță suprapuse;
  • consumă resturile de hrană căzute pe sol, în siguranță.

👉 Pentru a-l ajuta, hrănitoarea ar trebui amplasată în imediata apropiere a acestor structuri, astfel încât să poată accesa resturile fără a se expune prădătorilor.
🌾 O mână de ajutor în plus
Putem presăra semințe mici, precum mac sau mei, direct peste grămezile de scoarță. Astfel, pănțărușul le poate consuma în locuri ferite, fără riscul de a deveni o pradă ușoară pentru pisici.

Pănțărușul poate fi mic, dar este un supraviețuitor desăvârșit al iernii — iar amenajările simple din grădinile noastre îi pot face viața mult mai sigură. ❄️🐾

După toată seria de postări despre ciocănitori și despre păsările care își caută hrana pe scoarța copacilor, e momentul perfect să trecem la acțiune! 🪵🐦
Vă propunem o activitate simplă, creativă și prietenoasă cu natura: construiți o hrănitoare dintr-o nucă de cocos!
O soluție rapidă, ecologică și ideală pentru a oferi hrană adecvată speciilor care vizitează trunchiurile arborilor, dar și multor alte păsări din grădină sau de pe balcon. 🌿
Cu doar câțiva pași simpli puteți transforma o nucă de cocos într-un adevărat „restaurant” pentru păsările din apropiere.

Dacă în ultimele zile am vorbit despre păsări care explorează scoarța copacilor, astăzi ne mutăm privirea spre ramurile mai subțiri, cele pe care găsim fructe, acolo unde își găsesc hrana mierlele, sturzii și măcăleandrii. 🍒🐦

Așezările umane pot deveni adevărate refugii pentru speciile frugivore, mai ales datorită abundenței de arbori și arbuști care produc bobițe -hrană esențială în sezonul rece și nu numai.

🌿 Cum le putem ajuta?
1. Plantăm plante care produc fructe
Specii precum iedera, lemnul câinesc, scorușul, Pyracantha, socul, porumbarul, frasinul, mesteacăn sau tisa oferă hrană pe tot parcursul anului. În plus:

  • sunt excelente ascunzători,
  • pot fi locuri de cuibărit,
  • găzduiesc multe insecte vara – resursa principală pentru numeroase specii de păsări.

Cu cât grădina este mai diversă, cu atât vor veni mai multe specii.

2. Realizăm hrănitori naturale din bobițe

Putem „reloca” hrană adunată din natură:

  • culegem fructe de iederă, păducel, măceș etc.;
  • le păstrăm cu codițe și le legăm în buchețele pe o sârmă;
  • le agățăm de o creangă sau aproape de trunchiul unui copac.
    Dacă fructele au stat câteva zile și codițele s-au uscat, putem să le ținem câteva minute în apă călduță ca să nu se rupă la legare.

3. Stafide pe sârmă
Înșirăm stafide pe o sârmă subțire – păsărilor le este mult mai ușor să le desprindă dacă sârma este introdusă prin marginea fructelor.

4. Agățăm fructe autohtone
Mere și pere – simple, accesibile și foarte apreciate.

Fie că vin din desișuri, din livezi sau din tufărișurile din apropiere, păsările care consumă fructe vor găsi la noi, în grădina sau pe balcon, un loc sigur, plin de resurse și mereu primitor. 🍇🕊️

Continuăm seria dedicată speciilor care consumă fructe, cu una dintre cele mai îndrăgite apariții ale iernii: măcăleandrul (Erithacus rubecula). ❤️🐦

În multe locuri asociat cu sezonul rece, pentru că, poate, lipsa frunzelor îl face mai vizibil, este migrator facultativ: dacă vremea rămâne blândă și solul nu e acoperit de zăpadă, mulți indivizi aleg să rămână în zonele în care au cuibărit.

🍒 Ce mănâncă iarna?
Măcăleandrul își completează meniul insectivor cu fructe moi și bobițe, consumând – în funcție de zonă – fructe de la peste 20 de specii de plante. La altitudini mai mari, ponderea fructelor în dietă crește semnificativ.
Preferă:

  • bobițe mici, de până în 8 mm (media 6-8 mm; 75% dintre cele consumate se încadrează aici);
  • fructe moi – mărul trebuie tăiat;
  • stafide;
  • grăsime de origine animală (untură), dacă nu este înghețată bocnă.

Comportamentul alimentar diferă în funcție de dimensiunea fructelor:

  • bobițele mici sunt luate direct din zbor,
  • fructele mari (mure, măceșe) sunt rupte și consumate pe sol, adesea sub crengi,
  • fructele prea mari sunt doar ciugulite.

Interesant este că măcălendrii contribuie la dispersarea plantelor: regurgitează semințele mari (iederă, salbă moale, păducel), iar pe cele mici fie le elimină în peleți, fie le trec prin sistemul digestiv. Au fost observate chiar peleți cu zeci de semințe de zmeură sau coacăze!
🌿 Unde și cum îi oferim hrană?
Fiind o specie care își caută hrana pe sol, ideal este să aibă o platformă joasă, ferită de precipitații.
⚠️ Atenție însă: punctele de hrănire la nivelul solului pot atrage pisici. Alege locuri protejate sau puțin mai ridicate, platforme pe care măcăleandrul se poate așeza ușor.
Nu vizitează hrănitorile atârnate.
🌰 Alte resurse consumate
Măcăleandrii profită și de resturi de ghinde sau nuci sparte, lăsate în urmă de rozătoare, păsări sau… roțile mașinilor.

Cu un mic ajutor – câteva fructe potrivite, o platformă stabilă și un colțișor ferit – măcăleandrul va transforma grădina sau balconul într-un loc viu, liniștit și plin de culoare chiar și în mijlocul iernii. ❤️🍇

Astăzi ne oprim atenția asupra uneia dintre cele mai simpatice și sociabile apariții ale iernii: pițigoiul codat (Aegithalos caudatus). Cu trupul mic, rotunjor și pufos și cu coada lungă, pare desprins direct din decorațiunile de Crăciun. 🎄✨
🐦 O specie a prieteniei
Pițigoii codati sunt renumiți pentru viața lor socială. În afara sezonului de cuibărit se adună în stoluri formate din membrii aceleiași familii sau păsări „ajutoare” – indivizi care participă la creșterea puilor, chiar dacă nu au avut propriii lor pui. De obicei, un stol are 5 – 20 de păsări, dar poate ajunge la 30 sau chiar peste 50 în unele țări. Iarna, aceste grupuri bine sudate apără un teritoriu care poate depăși 20 de hectare.
🌿 Unde îi întâlnim?
Preferă pădurile cu strat arbustiv bogat, dar iarna ajung frecvent în grădini și parcuri – mai ales dacă găsesc hrană accesibilă.
🤸‍♂️ Acrobat al crenguțelor
Cu doar 6 – 10 grame greutate și o coadă lungă care îl ajută să își mențină echilibrul, pițigoiul codat este un adevărat gimnast al ramurilor subțiri. Îl vei vedea atârnând cu capul în jos, agățându-se de vârfurile cele mai fine ale crengilor, acolo unde caută insecte, larve, pupe și păianjeni – resurse inaccesibile altor păsări.
În 95% din cazuri, se hrănește direct de pe copaci sau bușteni.
🍎 Cum îl putem ajuta?
În perioadele cu vreme grea, stolurile vizitează hrănitorile, unde preferă hrana moale și accesibilă:

  • mere și pere tăiate,
  • bobițe de măceș, soc,
  • stafide,
  • bile pentru pițigoi – unde pot mânca mai mulți, stând la doar câțiva centimetri unii de alții.

❄️ Împreună la adăpost
Pentru a-și păstra căldura peste noapte, pițigoii codati dorm lipiți unul de altul, în linie, evitând marginile, unde frigul se simte cel mai puternic. În nopțile de iarnă pot pierde până la 9% din masa corporală, motiv pentru care hrana potrivită poate face diferența dintre viață și moarte pentru mulți dintre ei.

Dacă ai norocul să vezi un grup de „globuri vii” mișunând prin crengile subțiri din grădină, oferă-le puțină hrană moale. Te vor răsplăti cu spectacolul lor sociabil și delicat, perfect pentru zilele reci de iarnă. ❄️💛

Continuăm călătoria noastră printre păsările care profită la maximum de resursele oferite de copaci, arbuști și spațiile verzi, iar astăzi vorbim despre o specie pe care o vedem des în parcuri, grădini și chiar pe peluza din fața blocului: mierla (Turdus merula). 🖤🟠Și, să nu uităm, e specia aleasă de voi Pasărea Anului 2026.
Elegante, adaptabile și foarte atente la fiecare mișcare a solului, mierlele sunt printre cele mai comune păsări urbane – și una dintre speciile cu cel mai diversificat meniu.
🍂 Ce mănâncă mierla?
🔸 Primăvara și vara: preferă resursele de origine animală – insecte și larve, râme, melci, păianjeni, ba chiar și vertebrate mici.
🔸 Iarna: trece în mare parte la hrană vegetală. Consumă fructe și bobițe precum:
măr, pară, soc, măceș, porumbar, corn, păducel, iederă, ilex etc.
Poate înghiți bobițe de până la 11 mm, iar în Marea Britanie au fost observate hrănindu-se cu fructe de la peste 50 de specii de plante – record absolut printre păsările studiate!
🥊 Mierla, o mică luptătoare pentru teritoriu chiar și iarna
Resursele de hrană sunt valoroase, iar competiția este intensă:
▪️ Sturzii, cel e vâsc (Turdus viscivorus) și, mai rar, cocoșarul (Turdus pilaris), le alungă adesea de la hrana preferată.
▪️ Mierlele însele pot apăra agresiv tufe încărcate cu fructe. Un mascul a păzit o tufă de Pyracantha, bogată în boabe, din noiembrie până în februarie, permițându-i femelei să mănânce abia în 13 februarie!
🍒 Obiceiuri de hrănire
• O „masă” cântărește în general 6–10 g, adică 6–10% din masa corporală.
• Revin la hrană la intervale de 9–28 minute (în medie ~18).
• Semințele mari sunt regurgitate, cele mici trec prin sistemul digestiv — contribuind la dispersarea plantelor.
În a doua parte a iernii, când alte resurse se împuținează, măceșele devin alimentul principal.
🐦 Cum putem ajuta mierlele?
• Oferindu-le fructe autohtone: mere tăiate, pere, bobițe de păducel, măceșe, porumbar etc.
• Lăsând în grădină arbuști cu fructe persistente.
• Amenajând un colț unde pot găsi hrană pe sol, în siguranță.

Astăzi continuăm să vorbim despre păsările care consumă fructe și ne oprim la alte 4 specii de sturzi, cu penaj mai colorat decât mierlele, rudele lor apropiate, de care am vorbit ieri.

🍂Ce au în comun (printre altele)?
Toți sturzii au diete asemănătoare:
• Primăvara–vara: insecte, larve, râme, melci.
• Toamna–iarna: fructe și bobițe de pădure.
Competiția pentru hrană este intensă, iar strategiile diferă: unele specii apără resursele, altele se strecoară discret, iar altele se hrănesc în grupuri pentru a depăși rivalii.

Cocoșarul (Turdus pilaris)

  • Cuibărește la noi, iar iarna apar și exemplare suplimentare din nordul continentului. Pot fi observați hrănindu-se în grupuri mari, mai ales la altitudini joase.
  • Deși vizitează cele mai puține specii de plante (12), are preferințe clare: păducel, măceș, iederă, ilex, mere, pere.
  • Poate supraviețui perioade lungi de vreme severă doar cu o dietă frugivoră, doar dacă acesta este suficient de nutritivă.
  • Formează stoluri mari iarna, hrănindu-se cu vâsc alb și galben sau cu fructele sâmbovinei (Celtis occidentalis).
  • Mănâncă mese echivalente cu 6% din masa corporală: 21 bobițe de iederă, 10 de păducel, 4 măceșe, dar mesele sunt mai dese.

Sturzul de vâsc (Turdus viscivorus)

  • Cel mai mare sturz de la noi.
  • Sedentar, dar iarna primește numeroși musafiri nordici.
  • Este campionul apărării resurselor de hrană, pe care le protejează luni în șir.
    Se hrănește cu fructe de la 18 specii; ilex, tisa, iedera și vâscul reprezintă ~70% din meniu.
  • Poate smulge cu succes cele mai mari bobițe.
  • Alungă cu ușurință orice competitor.

Sturzul viilor (Turdus iliacus)

  • Cel mai mic dintre sturzi.
  • Apare doar în migrație și rar ca oaspete de iarnă.
  • Nu poate înghiți bobițe mari – măceșele și porumbarul sunt consumate doar în ierni grele, ciupind bucăți din fructe.
  • Când e multă zăpadă, se hrănește în stoluri mari: nici sturzul de vâsc nu îi poate alunga.

Sturzul cântător (Turdus philomelos)

  • Cuibărește la noi, majoritatea indivizilor migrează toamna.
  • Puțini rămân peste iarnă.
  • Consumă bobițe mai mici decât mierlele.
  • Are mese mai bogate decât mierla (9–12% din masa corporală).
  • Preferă fructele cu pulpă moale sau care se desprind ușor de sâmbure: tisa, iederă, porumbar, soc.
  • Apără hrana atunci când reușește să o găsească.
  • Consumă fructele aflate la niveluri mai joase.

🌿 Cum îi putem ajuta?
• Plantăm arbuști cu fructe: păducel, măceș, porumbar, soc, scoruș, iedera etc.
• Lăsăm toamna câteva mere sau pere pe pomi.
• Alimentăm hrănitorile cu fructe, bobițe și fructe uscate.
• Menținem un colț liniștit în grădină, unde pot mânca în siguranță.

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter


Homepage


Contact


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Munca noastră

Știri

Arii protejate

Comunități

Educație

Natura de lângă noi

Specii vulnerabile

Specii comune


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România

SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ, CIF RO5272804, București, Sector 2, int. Călușei 12