Share

ȘTIRI PROIECT Expediția Națională SOR

Cel mai calm om din Tabăra SOR

25 septembrie 2014

Bărcile trag la mal una după alta și voluntarii se grăbesc să le apuce funiile și să le lege. Una singură, cea a lui Eugen Petrescu, vine direct spre malul care se umpluse de noroiul călcat de fiecare „taberist” care coborâse.

De la prova sare sprinten un tip cu o șapcă de camuflaj, care apoi ridică privirea. Nu e un student, nu e un tânăr care a venit în Tabăra SOR 2014, ci este  vicepreședintele SOR, Alexandru Laposi. Câteva fire cărunte fac pe rebelele, dar bărbatul e maramureșean și se ține drept ca un brad din munții pe care îi bate la pas. Cum sare din barcă, leagă funia, își ia rucsacul imens și încă vreo câteva bagaje și pleacă cu pas de lup către locurile de cort. Judecă repede situația și decide unde se va află „cartierul maramureșean” de corturi. A ales spații ferite, sub copaci, la umbră, să nu li se încingă corturile în timpul zilei. Va fi nevoit să se mute, din cauza apelor care se infiltrau, dar nu s-a plâns niciodată de nimic. 

Dimineți cu păsări

În fiecare dimineață îți poți regla ceasul după Alexandru Laposi. Este unul dintre cei mai matinali „taberiști”, la ora 06:00 este în picioare, cu cana în mâna și merge spre bucătărie. Știe că ajunge numai bine, când Tanti Polea pune primul ibric de cafea la fiert. În 10 minute e sufletul unui mic grup de persoane și se uită după păsările din coadă Lacului Furtună. Povestește amabil cu toți, le explică orice vor să afle despre păsările pe care la văd, le oferă detalii, denumiri și le spune cum era în anii precedenți. Că la orice discuție la cafea, se povestesc de toate, dar la niciun subiect nu i se aprind ochii lui Alexandru Laposi că la povestirile despre pescuitul pe râuri de munte. Poate vorbi ore întregi despre trasee, despre vremea când păstrăvii erau ceva normal pe râu, e în stare să povestească pas cu pas cum se realizează o muscă bună. Se bucură că el a prins o perioadă în care poluarea și expansiunea omului nu ajunseseră până pe munte. Acum, dă din cap dezaprobator când spune cum arată râurile de munte și cât de puțini pești au mai rămas. 

Printre puștani

Alexandru Laposi nu e un tip vocal. Nu e un tip care să se facă auzit. E discreția întruchipată. Ajută, pune mâna la orice este nevoie, dar nu ține să scoată o vorba mai mult decât este nevoie. Le-a organizat „taberiștilor” un joc de bingo cu păsări, le-a dat idei pentru alte concursuri. De fapt, e foarte apropiat de copii și de păsări. El conduce cercul de ornitologie din Baia Mare și tot el este antrenorul celei mai bune echipe de mici păsărari, câștigătorii de anul acesta de la concursul de ornitologie CIP (Cunoaște, Iubește, Protejează). „Știu că poate o să sune lipsit de modestie, dar nu sunt mulțumit întru totul. Aș fi vrut că ai mei să aibă o concurență mai mare, mai puternică, să îi văd că muncesc și mai mult la concurs. Dar timpul nu e pierdut”, spune zâmbind vicepreședintele SOR. De fapt, nu a făcut și nici nu va face vreodată caz de funcția pe care o deține. Nu asta e important pentru el, are alte priorități și e dispus să le recunoască. De un an de zile lucrează la realizarea unui manual de ornitologie pentru elevi. Compilează informații, scrie, consultă lucrări similare din afară, așază toate informațiile pe grupe de vârstă și pe nivel de dificultate. Nu face altceva decât să pună în practică lucrurile în care crede: „Este nevoie de o nouă generație de ornitologi, de păsărari bine pregătiți. Iar educația trebuie să înceapă devreme, de mici, de la școală”. 

Discret și atent

Alexandru Laposi este unul dintre cei mai vechi „taberiști”, iar prietenia lui cu Eugen Petrescu nu mai are nevoie de reconfirmări: se știu și se simt din priviri. Dacă e nevoie de ajutor, „Sanyi” e acolo. Când se curată peștele pentru masă, și președintele și vicepreședintele SOR erau acolo, fără să îi strige cineva. Când trebuia cărat ceva, Alexandru Laposi era unul dintre cei mai încărcați. E un tip calm și mai nimic nu reușește să îl scoată din pepeni. „Nu sunt la prima tabără și nici la prima campare cu cortul printre tineri că să nu înțeleg că unii se bagă la somn la ore mai târzii, după mine”, spune el atunci când e întrebat dacă a fost deranjat de discuțiile mai târzii ale vecinilor. De altfel, nu are multe de reproșat, dar când o face este calm, este blând și o face pentru a îndrepta comportamentul celui vinovat. Nu l-a văzut nimeni să strige la cineva sau să se supere definitiv – crede în dialog și îl exercită indiferent de vârstă persoanei cu care stă de vorbă. 

Puteți să nu ne credeți pe cuvânt, e de ajuns să veniți în Tabăra SOR 2015 să va convingeți. Cu siguranță, Alexandru Laposi va fi și el acolo. 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter


Homepage


Contact


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Munca noastră

Știri

Arii protejate

Comunități

Educație

Natura de lângă noi

Specii vulnerabile

Specii comune


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România

SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ, CIF RO5272804, București, Sector 2, int. Călușei 12