Share

Doamna Polea, Masterchef Deltaic

În Tabăra Națională SOR există o persoană cu care toată lumea caută să se pună bine, dar puțini sunt cei care o cunosc după nume. De fapt, nici măcar nu îi folosesc numele, ci doar alintul – Polea.

Doamna Polea sau Tanti Polea este bucătăreasă Taberei Naționale SOR. Ea este stăpâna ceaunelor și a ibricelor, iar sceptrul ei este când un polonic, când o spatulă, când un linguroi de lemn cu o coadă de aproape un metru. Este femeia care îl bate la cap pe Eugen Petrescu zilnic de câteva ori: „Mai trebuie apă. Nu mai avem pâine de ajuns. Nu mi-ați adus condimentele. Ați uitat să luați și un satâr”, și alte neajunsuri pe care doar o bucătăreasă încercată le poate ști. Să revenim la numele pe care îl poartă MasterChef-ul din Tabăra SOR, care este Palaghia. Palaghia Labunet. Dar, ca un făcut, mai nimeni din cei care au trecut prin Tabără nu știe acest lucru, iar Doamna Polea probabil că nici nu ar răspunde dacă ar fi strigată pe numele mic. 

Programul ei zilnic e simplu: se trezește de la ora șase și, prima oară, are grijă de cafeaua pentru adulții Taberei. Pune un ibric pântecos pe foc și abia apoi trece la ceaunul imens în care pregătește ceaiul pentru cei mici. E imediat înconjurată de taberiștii care participă la grupa de bucătărie și pe care îi împarte precis în grupuri care curăță legume, taie, ciopârțesc, împart mâncarea și ajută la pregătirea următorului fel de mâncare. Când se încheie progamul? Noaptea. Dar niciodată nu se știe cu precizie când, totul se schimbă de la zi la zi, de la o ediție a Taberei la alta. E un om blajin, bun cu toată lumea. Știe să croiască porții din polonicul imens, care umple un castron gospodăresc. Știe în permanență cine nu a venit la masă și din ce motiv. Păstrează porții pentru voluntarii plecați cu treabă pe canale sau la Maliuc, pentru profesorul Petrescu sau pentru cei care au întârziat. Are mereu grijă să nu existe cineva care nu a mâncat. Nici nu ii place să arunce mâncarea, iar de fiecare dată când se întâmplă să fie mai mult, ii cheamă pe toți la câte un supliment de hrană. 

Doamna Polea este bucătăreasă Taberei Naționale SOR de acum șapte ediții. „Era un an în care domnul Petrescu nu găsea bucătăreasă. Doamna Motea a ajuns la mine și m-a întrebat dacă nu aș vrea să vin. Eu nu mă tem de muncă, așa că am zis da, imediat. Dar nu știam eu cât de greu avea să fie la început. Că a fost. Norocul meu a fost că m-au ajutat și doamna Dorosencu, și doamna Petrescu, și doamna Mariana Cuzic. Mă crezi că eu nici nu am ieșit cu barca pe lac să văd păsările? Nu am avut niciodată timp. Doar la Vadu mai reușesc și eu, în unii ani, să fac o baie în mare”, povestește doamna Polea.

Deși nu este implicată în alte acțiuni din Tabără, este mereu la curent cu ceea ce se întâmplă. În ultimii ani a venit în Tabără însoțită de nepoțelul ei, Edi, pe care nu îl scapă din ochi. Știe mereu unde e cel mic și ce face. Într-o dimineață, un membru al grupei de serviciu nu reușea să aprindă focul sub ceaune, în jurul orei 6. Cu ochii cârpiți de neseomn, înainte de a-și lua măcar o cană cu apă pentru pastilele de dimineață, Doamna Polea a luat imediat niște „barbă de copac” cu care a făcut focul în câteva secunde. „Am văzut și eu acum câțiva ani la cei mici, învățau să facă focul cu așa ceva și am ținut minte. Ai văzut că ai ce învață în Tabără?”, spune bucătăreasa Taberei. 

Îi place atunci când Tabăra este plină. De obicei, are câte 150 de oameni la mese, dar a fost un an în care Tabăra a numărat nu mai puțin de 200 de persoane. Nici ea nu mai știe cum o scoate la capăt. „Într-un an am avut aici un bucătar român din Germania, din cei care gătesc afară, la restaurante mari de tot. A stat cu mine, s-a uitat la tot, a mâncat ce am gătit și mi-a spus că i-a și plăcut. M-am simțit și eu bine”, rememorează Doamna Polea momente din trecut. Acum, râde când își vede nepoțelul pus la încercare: Edi participă la concursurile din tabără, caută comori în „Vânătoarea de Comori” organizată an de an, învață păsări, stă alături de tineri și de copii din toată țară, crește frumos. „Îmi place foarte mult când e în natură și alături de alți copii. Că la noi, la Maliuc, natură încă e frumoasă. Cine nu are canalul Discovery să vină până la grajdul meu din baltă să vadă viață sălbatică. Mai ieri era să calc, din neatenție, pe un arici. Dar să vezi păsări… să vezi ce frumos e la noi”, se mândrește femeia care reușește să hrănească zi de zi sute de oameni. Anul acesta a avut nu mai puțin de 150 de oameni la masă. Și s-a descurcat de minune. Iar cui i se va face dor de fasolea cu cârnați la ceaun, poate pofti din nou pe la Maliuc, în Tabără. 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie