Share

ȘTIRI PROIECT POIM Moldova

Fluturașul de foc, noutate pentru aria protejată Eleșteiele Jijiei și Miletinului

19 aprilie 2018

Fluturașul de foc (Lycaena dispar) și-a găsit adăpost în "Delta" Moldovei. Prezența sa a fost surprinsă cu ajutorul aparatului foto ȋn sitului Natura 2000 Sărăturile Jijia Inferioară-Prut de colegul nostru, Irinel Eugen Popescu, entomolog ȋn cadrul unuia dintre cele mai ambițioase proiecte pentru conservarea biodiversității desfășurate de SOR.

Fluturașul, a cărui preferință pentru zonele umede i-a atras și denumirea de fluturele roșu de mlaștină, nu apare menționat în fișa standard a sitului Natura 2000. Prezenţa sa este un element de noutate pentru cercetările întreprinse în acest moment în zonă în studiul insectelor.

Fluturele roșu de mlaștină este o specie protejată la nivel european, menționat și în Lista Roșie a speciilor amenințate IUCN. Preferă zonele umede, larvele sale dezvoltându-se pe specii de măcriș. Masculul are 3-4 cm anvergura aripilor şi este relativ ușor de identificat datorită aripilor colorate dorsal roșu-arămiu aprins, cu marginile negre. Totuşi, observatorii mai puțin inițiați ȋl pot confunda cu specii asemănătoare. Femela este puțin mai mare, iar roșu-arămiul de pe partea dorsală a aripilor este mai puțin intens, cu margini negricioase, zone și pete închise la culoare. Populațiile acestui fluturaș pot fi întâlnite de-a lungul cursurilor de apă, în fânețe umede, mlaștini, zone inundabile şi maluri de lacuri. Specia este răspândită din vestul Europei până în sudul munților Urali și Extremul Orient, ȋnsă este ameninţată de distrugerea habitatelor naturale.

,,Ȋn Marea Britanie specia Lycaena dispar nu mai există, iar la nivelul Uniunii Europene este considerată amenințată. Este o situație tot mai des întâlnită. În situl Natura 2000 Sărăturile Jijia Inferioară-Prut trăiesc numeroase specii relativ comune pentru România, dar care ȋn alte țări europene sunt dispărute sau ȋn pericol să-și piardă habitatele. Degradarea și dispariția habitatelor sunt cauze primare ale dispariției anumitor specii. Firește că există specii care se adaptează schimbărilor din mediu, ȋnsă nu toate reușesc. Suprapășunatul, pesticidele – care extermină fără discriminare tot ce e viu din culturile tratate și afectează sănătatea oamenilor care consumă produsele tratate chimic – și agricultura intensivă sunt câțiva dintre factorii care duc la dispariția habitatelor și a speciilor care depind de ele.”, a explicat Irinel Eugen Popescu.

Proiectul care a dus la observarea noii specii de fluture în acest sit Natura 2000 urmărește tocmai să analizeze starea de conservare a speciilor și habitatelor din ,,Delta” Moldovei. Timp de trei ani, o echipă care reunește aproape patruzeci de biologi, dar și alți specialiști, studiază zi și noapte tot ce mișcă ȋn ariile protejate Acumulările Belcești, Eleșteiele Jijiei și Miletinului, Sărăturile Jijia Inferioară-Prut și rezervația naturală Balta Teiva-Vișina.

Rezultatele cercetărilor vor sta la baza unui set de măsuri practice care vor ȋmbina nevoile oamenilor cu cele ale mediului natural. Tocmai de aceea, planificarea măsurilor de conservare a biodiversității va fi realizată participativ – împreună cu oamenii care locuiesc ȋn preajma ariilor protejate și autoritățile locale și regionale.

,,Oamenii se sperie când aud expresia arie protejată. Au impresia că aria protejată e un loc care impune automat interdicții. Siturile Natura 2000 nu sunt rezervații științifice, deși pot cuprinde și asemenea zone. În aceste arii sunt încurajate activitățile tradiționale și o integrare cât mai armonioasă a vieții oamenilor, afectând cât mai puțin cadrul natural. Trebuie să recuperăm acest decalaj de informare și percepție care există ȋntre societatea noastră și țările vestice. E o problemă de educație. Când vorbim despre o arie protejată, vorbim nu doar despre ce nu e voie să faci, ci și despre a acționa luând ȋn considerare și celelalte vietăți de lângă tine. Dacă iei un pumn de pământ din pădure, e viu, freamătă de mici vietăți. Dacă iei unul de pe un teren cultivat ani ȋn șir, nu găsești nimic. A devenit doar un suport fizic pentru cultura respectivă. Diversificarea și rotația culturilor sunt două metode simple și necostisitoare prin care putem micșora impactul nostru asupra mediului. Culturile agricole ar trebuie să fie cât mai mozaicate și să conțină suprafețe unde să se poată dezvolta și flora și fauna sălbatice, de exemplu în zonele de lizieră și de-a lungul drumurilor. Din păcate, adesea singurele zone cu caracter sălbatic sunt terenurile pe care nu se poate cultiva, cum sunt sărăturile, zonele mlăștinoase și rupturile de teren de pe suprafețele în pantă” spune Irinel Eugen Popescu.

Irinel Eugen Popescu ȋși ȋmparte ziua ȋntre fotografierea și studiul insectelor ȋn ariile protejate și catedra de la Facultatea de Biologie a Universității “Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Consideră că educația este primul pas către o societate care ne protejează atât pe noi, oamenii, cât și speciile de care depindem și care depind de noi: “Atunci când lucrezi cu copii și tineri, creezi tipare pe care ei le vor urma și replica ȋn viitor, cu alți copii. Educând azi un copil, poți avea mâine un aliat în adultul care va ocupa o poziție în societate, de unde să nu uite să protejeze, chiar prin gesturi mici, lumea în care trăiește spre binele său, al societății umane și al planetei.”

Propria istorie de viață este o mărturie a ciclurilor – benefice – care se regenerează. Irinel povestește că e biolog de dinainte de a trece pragul școlii, din momentul ȋn care a primit cadou cartea ,,Din lumea animalelor”. Cartea este o fascinantă poveste scrisă de Jane Goodall, despre viața sa în Africa în timp ce studia comportamentul hienelor, gheparzilor și a haitelor de câini sălbatici africani. Atunci a ales Irinel să fie biolog de teren – o alegere poate exotică pentru acele vremuri și puținii săi ani, care i-a făcut pe colegii de școală să-l numească, în glumă, ,,Aro de teren”.

Atașamentul constant, de acum se poate spune chiar de o viață, pentru natură nu l-a plictisit niciodată și i-a oferit satisfacția de a descoperi mereu ceva nou – chiar dacă nu de importanță capitală pentru cunoașterea umană, însă cu sensuri nebănuite acolo, la firul ierbii, în freamătul goangelor care-și duc existența atât de aproape de noi, dar atât de departe de a fi înțelese deplin. Câteva dintre insectele care populează Eleșteiele Jijiei și Miletinului, fotografiate de colegul nostru, sunt prezentate în galeria de la finalul articolului.

Irinel Eugen Popescu este unul din experții proiectului „Elaborarea Planurilor de Management pentru ariile protejate ROSPA0109 Acumulările Belcești, ROSCI0222 Sărăturile Jijia Inferioară Prut, ROSPA0042 Eleșteiele Jijiei și Miletinului și 2.553. Balta Teiva Vișina”.

Proiectul este cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020.
Pentru informații detaliate despre celelalte programe cofinanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitați www.fonduri-ue.ro.
Conținutul acestui material nu reprezintă ȋn mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Munca noastră

Știri

Arii protejate

Comunități

Educație

Natura de lângă noi

Specii vulnerabile

Specii comune


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România

SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ, CIF RO5272804, București, Sector 2, int. Călușei 12