Share

Uncategorized

Împletind o frumoasă țesătură între muzică, natură și matematică cu violonistul Alexandru Tomescu

27 iunie 2025

Educația nu-i un lucru ușor, indiferent cine e elevul, cine profesorul, sau ce materie se predă. E un proces de durată care necesită cunoștințe solide, răbdare, perseverență, imaginație, umor și empatie. Și are nevoie de sprijinul tuturor prietenilor. Prin tot ceea ce face, violonistul Alexandru Tomescu este nu doar un prieten, ci și un ambasador al educației pentru natură.

Îți numeri prietenii pe degetele de la o mână, zice un celebru proverb. Acum nu știm să fi suferit noi ceva mutații, dar în ultima vreme am observat că am adunat în jurul nostru mai mult de cinci oameni de ispravă, pe care îi putem numi prieteni fără teamă, dacă e să ne luăm după susținerea pe care ne-au arătat-o. Așa stau lucrurile și în cazul violonistului Alexandru Tomescu, care a avut:

  • amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări, chiar dacă Turneul Internațional Stradivarius 2025 este în plină desfășurare
  • eleganța de a susține un recital în cadrul concertului caritabil parte a Nopții Privighetorilor din 24 mai 2025, de la București, prin care am marcat 35 de ani de SOR
  • generozitatea de a ne susține de-a lungul ultimilor ani, fie felicitându-ne pentru ceea ce facem pentru educarea publicului, fie încurajându-ne să continuăm, sau chiar oferindu-ne sprijin financiar pentru proiectele educative ale SOR

Teodora Domșa: Domnule Alexandru Tomescu, de ceva ani oferiți un sprijin constant Societății Ornitologice Române (SOR). Ultima dată a fost la Noaptea Privighetorilor din 24 mai 2025, de la București, când am marcat și 35 de ani de existență a organizației noastre. Cum ați aflat despre noi? Cum v-ați apropiat de noi, prin muzică sau prin păsări?

Alexandru Tomescu: Dintotdeauna am iubit natura și păsările. Iar o plimbare prin pădure, fără păsări, ar fi o plimbare mută, pentru că ele dau glas naturii. Și nu știu, cred că mai întâi și mai întâi am văzut insignele voastre în magazine, ele sunt un vector foarte important. Iar pe urmă, am dorit să mă implic, pentru că mi se pare un demers extrem de necesar, foarte frumos. Astfel, sper să aveți viață lungă și cât mai frumoasă.

TD: Mulțumim pentru urări. Nouă, celor de la SOR, ne-ați dat o mână de ajutor pe partea de educație, și ne pare că sunteți neobosit când vine vorba de acest subiect. Și nu susțineți doar proiecte senzaționale, de notorietate, ci vă îndreptați atenția și către cele mai prozaice, de anduranță. Cât de importantă credeți că este educația și ce șanse are ea să schimbe lumea sau măcar destine?

AT: Aș zice că este cea mai importantă. Începând de la grădiniță, acolo unde se formează deprinderile sociale ale copilului și apoi trecând prin școală. În momentul în care ai un sistem educativ care nu este pus la punct, lucrurile se prăbușesc de la rădăcină. E un tablou foarte divers, cel al educației în România, sunt și lucruri bune, sunt și lucruri de îmbunătățit. Și mă bucur foarte mult că există această deschidere pe care o aveți voi, Societatea Ornitologică Română, către copii, către natură, către ce înseamnă să poți să îți urmezi o pasiune. Mulți dintre ei visează la astfel de meserii, dar nu își pot imagina concret cum ar fi să fii biolog sau ornitolog.

TD: Acestea sunt motivele din spatele majorității activităților și proiectelor noastre de conștientizare și educație destinate copiilor. Noi nu am avut această oportunitate pe vremea când eram elevi, poate nici studenți. Vă aduceți aminte să fi simțit, când erați la școală, că face vreunul dintre profesori cu dumneavoastră educație pentru natură?

AT: Cum să vă spun, școala pe care am făcut-o eu, e din secolul trecut. Haha. Nu are aproape nicio legătură cu ce se întâmplă în ziua de astăzi. Când ne scoteau din școală, ne duceau la manifestațiile pentru Nicolae Ceaușescu sau la cules de recolte legendare. Ce comparație să poți face?!

TD: Ne tot întoarcem la natură. Acum ceva timp ați declarat că e puțin dificil să cântați în natură. În ultima vreme, însă, cine v-a urmărit a observat că ați concertat la poalele Munților Himalaya, pe Platoul Caraiman, ba chiar și în superbul campus al USAMV București, la evenimentul nostru Noaptea Privighetorilor, anul acesta. Înseamnă că s-a schimbat ceva? Simțiți diferit emoțiile, poate o energie aparte, atunci când interpretați lucrările în natură, față de un concert obișnuit, într-o sală de concerte?

AT: Fără îndoială, e o altă simbioză, aș zice, cu mediul înconjurător. Sigur, în clipa în care ieși din sala de concert, renunți la un anumit grad de confort pe care ți-l furnizează aceasta. Însă câștigi alte lucruri. Când cânți, spre exemplu, lucrări de George Enescu în care apar triluri de păsări, „execuți” întâi un tril la vioară și apoi auzi cum îți răspunde pasărea de pe creanga unui copac. Sunt lucruri extraordinare, pe care le poți înțelege altfel atunci când le trăiești direct, la fața locului. Eu cred că muzica este la ea acasă, oriunde este cineva pregătit și dornic să o asculte. Chiar oriunde – dacă tot ați amintit de Cabana Caraiman, de Noaptea Privighetorilor, sau dacă vorbim chiar și de Turneul Internațional Stradivarius din acest an, în care avem foarte multe concerte în aer liber. Pentru că, dintr-odată, atmosfera e mult mai relaxată. Copiii se pot juca, lumea poate fi mult mai liniștită, nu mai există stresul cu tușitul sau uitatul telefonului deschis. Eu cred că e necesară o astfel de relaxare a publicului în relație cu muzica clasică.

TD: Poate vine și alt public la astfel de concerte.
AT: Da, fără nicio îndoială. Concerte în aer liber se fac de multă vreme, de peste o sută de ani. În America există diferite amfiteatre construite în diverse coaste de deal. Uitați, de exemplu la Los Angeles, Hollywood Bowl există de peste 100 de ani, iar acolo concertează mari soliști, nu este nicio problemă. Și lumea vine ca la picnic.

Fotografie preluată de pe pagina de Facebook a lui Alexandru Tomescu

TD: Știm că vă place mult Bach, dar vă plac și păsările. Este vreo pasăre care să vă placă atât de mult precum Bach, sau care măcar să vă ducă cu gândul la el și la lucrările lui?

AT: Este o pasăre specială, cu care mi-am și dorit o insignă de la voi, pentru că nu am reușit altfel să o am. Câte coșulețe cu insigne, din câte magazine am scormonit! Dar nu am reușit încă să o găsesc, până acum. Este vorba despre dumbrăveancă. Partenera mea este din Dumbrăveni și atunci dumbrăveanca este pasărea cea mai specială pentru mine.

TD: Ciocârlia, poate cea mai cunoscută lucrare de la noi, poartă numele unei păsări cântătoare. Mai sunt și alte nații care să fi investit o înaripată cu atât de multă importanță din punct de vedere al muzicii clasice?

AT: Fără îndoială, știu că Olivier Messiaen a studiat cântecul păsărilor la modul științific și una dintre lucrările sale de referință este Catalogul păsărilor, care cuprinde 13 bucăți dedicate fiecare unei specii de pasăre. Și nu este singurul, adică a fost o epocă, o perioadă la începutul secolului trecut, când compozitorii căutau noi modalități pentru a dezvolta muzica. Și pentru Messiaen cântecul păsărilor a fost foarte important. A călătorit mult în locuri sălbatice, inclusiv în junglă, unde a stat și a înregistrat zeci, sute de ore de cântece de păsări. Pentru că lui i se părea că această creativitate a lor, o creativitate muzicală, o depășește cu mult pe cea a oamenilor.

TD: Pentru majoritatea dintre noi, matematica și muzica, cel puțin la o privire superficială, nu prea merg împreună. Cum se împacă totuși cele două sau poate chiar trei domenii, dacă aducem în ecuație și natura? Muzica, matematica și natura.

AT: Ca să vă faceți o idee, Bach era matematician. Și în clipa în care stai să analizezi o lucrare muzicală, poți descoperi acolo o mulțime de proporții matematice, numărul de aur și o mulțime de alte simboluri pe care artiștii, în special în perioada barocă, a renașterii, doreau să le ascundă în operele lor. Fie că era vorba de opere literare, de picturi, de sculpturi, de arhitectură, sau de muzică, care este arhitectura sunetelor. Eu cred că undeva, așa, într-un punct foarte înalt, orice direcție ca aceasta este dusă la perfecțiunea ei maximă, toate lucrurile se întâlnesc, și atunci clar, toate cele trei – muzica, natura și matematica – sunt acolo.

TD: În încheiere, vă mulțumim pentru sprijinul acordat de-a lungul timpului. Dar, în același timp ne întrebăm dacă vedeți în viitor un proiect cultural-educativ derulat împreună cu SOR, prin care să apropiem copiii de natură și prin muzică.

AT: Eu cred că există foarte multe posibilități, în special în ziua de azi când copiii sunt atât de dornici să experimenteze lucruri noi, să cunoască natura prin diferite abordări. Există programe atât în școlile de stat, cât și în cele particulare. Unul este chiar programul vostru, Școli și Grădinițe Prietenoase cu Natura, prin care se poate ajunge la un număr foarte mare de copii, prin intermediul cadrelor didactice. Și poate și a muzicii. Eu sunt foarte încrezător că există tot ce trebuie pentru a crea premisele unei astfel de colaborări!

TD: Atunci ne vom strădui să venim cu o propunere de nerefuzat. Încă o dată, mulțumesc mult. În numele colegilor mei, vă doresc un Turneu Stradivarius cât mai reușit, care să ne apropie cât mai mult de natură și de muzică!

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România

SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ, CIF RO5272804, București, Sector 2, int. Călușei 12