Share

Meșterim din zori la Atelierul de hrănitori 2024

În așteptarea iernii, ca în fiecare an, am pus bunătăți la păstrare în borcane și congelatoare, am pregătit hainele călduroase, am echipat mașinile cu anvelope de sezon. Dar ne-am gândit și anul acesta cum să ajutăm păsările și viețuitoarele care înfruntă alături de noi sezonul rece. Și în 9 noiembrie am transformat gândurile în fapte, la Atelierul de hrănitori.

Dimineața de început de noiembrie ne-a prins cu mașinile pline cu recuzita de sezon în fața Muzeului Zoologic al UBB, gazda noastră pentru „Atelierul de hrănitori”. Aici ne simțim cu toții bine, ca acasă. Atât noi, angajații SOR, cât și majoritatea voluntarilor, suntem trecuți prin băncile Facultății de Biologie și Geologie și prin sălile muzeului, în consecință, ne simțim în elementul nostru. Și am observat că și participanților le place, chiar dacă uneori spațiul pare prea mic și zgomotul de fond prea tare. Dar le împărțim pe toate cu cei asemeni nouă, iubitori de păsări și natură, și astfel totul este cât se poate de potrivit și frumos.

Descărcăm mașinile și pregătim atelierele în miros de cafea și de muzeu. Dar și cu primii participanți deja prin zonă, ca mai de fiecare dată. Nu știm să fi fost ediție la care să lipsească micii nerăbdători, prezenți înainte de ora de începere a evenimentului. Deși suntem mulți și vorbim unii peste alții, suntem încă departe de haosul care va cuprinde încăperile în mai puțin de două ore. Voluntarii intră încet, încet (ca orice student trezit sâmbătă la 7 dimineața) în viteza de competiție. Se așează mesele pentru ateliere, se deschid cutiile cu materiale, se face o ultimă ședință și fiecare își ia postul alocat în primire și administrare pentru următoarele șase ore. Se deschid ușile muzeului și suntem gata de o nouă întâlnire cu publicul nostru.

Muzeele zoologice și cele de științele naturii sunt locuri care îi fascinează pe copii, iar cochetul muzeu din Cluj nu este o excepție. O dată cu primii vizitatori care îi trec pragul, se aud inconfundabilele exclamații de uimire și bucurie. Uimire față de complexitatea și frumusețea lumii naturale, bucurie pentru întâlnirea sau reîntâlnirea cu animalele favorite, chiar dacă într-o formă conservată, mai puțin vioaie. Vor compensa însă cei mici imobilitatea exponatelor, alergând de la o dioramă la alta sau strecurându-se printre vitrinele ticsite cu vietăți marine, insecte, reptile și păsări. Iar pentru noi muzeul oferă un număr mult mai mare de specii de păsări decât am putea observa într-un tur ornitologic în zona Clujului. Iar dacă turul pentru copii e condus tot de un copil, interesul e mult mai mare. Am observat asta anul trecut și am repetat isprava, care s-a dovedit o bună alegere, din nou.

Iar evenimentul a mers ca pe roate și anul acesta. Știm deja locul, voluntarii au vechime, participanții vin fie deschiși și curioși, fie veseli de revedere.

Ce au văzut și experimentat participanții?

  • Construirea de hrănitori, din clasicele coji de pomelo, cocos, recipiente din plastic și scânduri de rășinoase. Ultima variantă este cea mai vânată și cea pe care o găsești cel mai ușor, „glasul” ciocanelor auzindu-se din curtea muzeului. Concomitent cu construcția, s-au livrat și informațiile despre amplasare și aprovizionare, ba chiar prima tură de hrană a fost din partea casei. Am mers pe ce merge cel mai bine la cantinele păsărești, semințe crude de floarea soarelui.
  • Prezentarea hranei de peste iarnă a păsărilor și alcătuirea de meniuri dedicate sau planificarea unor grădini prietenoase cu natura. Aici am trecut în revistă principalele tipuri de hrană de sorginte vegetală cu care se hrănesc păsările în sezonul rece. Dar le-am prezentat cum trebuie: ce arbore, arbust sau plantă ierboasă le produce, cum arată în „tinerețe” semințele și fructele preferate, cum le putem noi aduce mai aproape de păsări, în grădinile noastre.
  • Realizarea unor coronițe de sezon, împodobite cu fructele despre care au aflat că le plac mult păsărilor. Dar acestea le preferă în meniu, nu în obiecte decorative. Însă pentru o scurtă perioadă ne putem bucura și noi de aranjamente, apoi vine rândul clienților zburători să se bucure de aromele de măceșe, porumbele, păducel, scoruș sau lemn câinesc. A fost un atelier foarte animat, unde partenera noastră Nagy-László Kinga a avut doritori de toate vârstele și înălțimile.
  • Identificarea păsărilor după imagini, ghidați de materiale și specialiști. Aici, ca în fiecare an, se stă mai mult. E greu cu toate păsările de la noi, deși nu trecem de 400 de specii în România, iar la Atelierul de hrănitori vorbim doar de câteva zeci. Dar avem participanți care perseverează și nu se dau bătuți ușor. Iar cei care deja au trecut prin acest exercițiu și se descurcă bine, ne dau o mână de ajutor. Vlad, membru junior SOR, a condus și în acest an ture ghidate apreciate. S-a mai testat un sunet sau cântec, s-a mai studiat harta de distribuție a câte unei specii din Cluj, s-a observat pasărea în diorame. Lecție completă de ornitologie, am spune noi.
  •  Inelarea păsărilor sălbatice în scop științific. Colegul nostru de la Muzeul Zoologic al UBB, ornitologul Osváth Gergely, a inelat și anul acesta nelipsiții țicleni, pițigoi mari și albaștri, spre încântarea tuturor celor prezenți. Iar momentul eliberării păsărilor e magic.
  • Colțul Herpeto. Aici Georgiana Păun face vrăji în fiecare an, de se lipesc copiii de ea și nu mai pleacă cu orele. E bine să știi ce fac iarna șerpii, șopârlele și broaștele preferate. Nu migrează, e drept, dar nici nu prea stau pe afară. Așa aflăm unde pleacă hrana care o determină și pe barză să plece de la noi. Și nu, nu e vorba de țările calde în cazul ei.
  • Standul SOR. Vizitat și la intrarea în muzeu, revizitat după activități și interacțiunea cu cei care au susținut atelierele, este un punct important pe harta evenimentelor noastre cu public. Au dispărut de pe „rafturi” cărți, jocuri memory și puzzle, jucării de pluș cântătoare, tablouri cu plante și diferite viețuitoare, celebrele noastre insigne.

Obosiți, dar fericiți că am încheiat cu bine încă un an, am făcut tradiționala fotografie de grup. Și am început să ne gîndim deja la ce și cum vom face în 2025. Dacă sunteți curioși, vă așteptăm alături de noi, la evenimentele nostre de peste an, ca participanți, voluntari sau ca membri SOR.

Mulțumim participanților care ne-au trecut pragul și care prin entuziasmul lor ne dau energia necesară și ne validează eforturile; gazdelor minunate de la Muzeul Zoologic al UBB, care ne fac să ne simțim de fiecare dată ca acasă; voluntarilor care fac posibile evenimentele SOR, fie că întâmpină participanții, taie scânduri, cară mese și scaune, fac fotografii, comandă pizza pentru toți sau îți aduc o cafea când simți că nu mai reziști; partenerilor de la Exclusiv Catering și Lunch Box care sunt alături de noi din 2013, de la primele evenimente cu public după redeschiderea biroului SOR Cluj. Reușita constă în prezența acestor ingrediente, iar noi suntem norocoși să le avem pe toate.

La final de atelier și început de sezon rece nu putem decât să ne dorim o iarnă ușoară, și pentru noi, și pentru prietenii noștri înaripați.

Text: Teodora Domșa

Foto: Georgiana Teslovan

Dacă ți-a plăcut, distribuie