Share

Știri

Olimpici au fost, olimpici sunt încă, și avem și noi, la SOR

5 septembrie 2025

Dacă e să ne măsurăm rezultatele muncii în interacțiunile cu copiii, atunci ieșim destul de bine. Când reușești să le deschizi ochii și să stârnești interesul pentru natură în rândul celor mici, când cei mici cresc, și pasiunea crește o dată cu ei, când cei ajunși mari se gândesc la o profesie care să îmbrățișeze știința și natura, te bucuri ca de o muncă grea, dar frumoasă, dusă la bun sfârșit. În prag de nou an școlar, ne face mare plăcere să vi-l prezentăm pe Tudor Brendan Neag, junior SOR de elită.

Tudor Brendan Neag, medaliat cu aur la Olimpiada Internațională de Științele Pământului din China, în 2024.

Tudor a bifat toți acești pași, și câțiva în plus. Ne-am cunoscut la activitățile noastre cu publicul, acel gen de interacțiune prin care se pot lega prietenii, trasa drumuri în viață sau chiar schimba destine. Par, dar nu sunt cuvinte mari, știm din experiențele trăite la SOR. A urmat un dans sincron, fiecare dintre noi executându-și pașii proprii, din când în când ne întâlneam pentru un duet dedicat Zilei Păsărilor, Nopții Privighetorilor, Școlii de vară SOR Grow Wild sau raportului anual ca membru junior. A fost mereu o plăcere, o sursă de inspirație și un moment de validare a ceea ce facem pentru comunitate. Iar tânărul care a devenit Tudor este un motiv de bucurie, mândrie și speranță și pentru noi. Cu atât mai mult, cu cât și el simte că am fost și suntem parte din drumul lui. Pe care îl dorim cât mai lung, plin de aventuri și destinații extraordinare, alături de OAMENI. Noi promitem să fim alături de el pentru mult timp.

Teodora Domșa: Tudor, noi ne știm de câțiva ani buni, de când am preluat eu comunicarea cu membrii Societății Ornitologice Române (SOR). De când știi tu SOR-ul? Și care a fost ordinea: SOR și apoi păsări, sau păsări, urmate de apropierea de organizația noastră?

Tudor Brendan Neag: Eu am cunoscut SOR-ul în ianuarie 2017, când am participat la o activitate de inelare în Grădina Botanică din Cluj. Deși nu știam mare lucru despre păsări, am învățat multe de la ceilalți „păsărari” și primirea călduroasă m-a încurajat să devin membru SOR și să descopăr lumea ornitologiei. Eram oarecum interesat de natură, dar direcția clară spre păsări a venit dinspre SOR.

TD: Hai să scăpăm de întrebările previzibile încă de la început, și să ne vedem apoi de treabă: ai o pasăre preferată, ce te atrage la ea, ne poți povesti ceva extraordinar despre ea, ai avut șansa să o observi de aproape?

TBN: Îmi este greu să numesc o singură pasăre dintre cele peste 400 din fauna noastră (dintre care am observat poate un sfert, deci mai am mult de lucru). Cred că aș alege pelicanul comun, Pelecanus onocrotalus, pe care am avut șansa de a-l vedea de multe ori în Delta Dunării. Nu știu să zic de ce m-a atras încă de la începuturile pasiunii mele, dar țin minte cum m-a impresionat când am văzut pentru prima oară câteva sute de exemplare hrănindu-se pe un lac din Deltă, iar apoi decolând simultan. În plus, știind că de departe cea mai mare populație din Europa se găsește la noi, mi se pare că e într-un fel și o pasăre națională.

Tudor în Delta Dunării, un loc în care intri ca turist și ieși un mare iubitor de natură și pelicani comuni. Dar și alte păsări.

TD: Așadar, cum a rezistat peste ani pasiunea ta pentru păsări? Din ce direcție a venit ajutorul, de acasă, de la școală? Ai avut mentori?

TBN: Cred că cel mai important factor a fost faptul că păsările sunt cumva accesibile, în sensul că le văd în fiecare zi, în curte, pe balcon la hrănitoare, în parc, în vacanțe etc. Cum spuneam, la câte specii avem numai în România, încă nu m-am plictisit. M-am învățat și să-mi raportez observațiile pe Ornitodata, mă motivează să știu că datele mele pot fi folosite în studii largi și deci contribuie la bunăstarea avifaunei noastre. Despre suportul primit, a venit în primul rând din partea SOR-ului, de exemplu ieșirile pe teren m-au învățat multe lucruri pe care nu le puteam afla din cărți. M-au susținut și părinții să îmi dezvolt pasiunea, cred că au dobândit și ei ceva din ea – acum ei îmi semnalează de multe ori păsări și încearcă să le identifice cu mine. De asemenea, după ce am intrat în SOR am preluat timbre și materiale filatelice de la bunicul meu filatelist, inclusiv o colecție tematică exact pe păsări. Asta a fost un prilej bun să citesc și să mă documentez pe cont propriu, ca să îl pot ajuta la catalogare și organizare pe specii.

TD: Pe noi ne-ai uimit și înflăcărat de fiecare dată cu Raportul anual ca membru junior SOR. Activități foarte faine, variate, corect derulate și excelent raportate. Acum e momentul adevărului: a fost inițiativa ta sau te puneau părinții să te achiți și de această sarcină? 😊

TNB: A fost inițiativa mea în fiecare an, ca membru junior asta era cam singura sarcină „oficială” pe care o aveam de făcut. Puțin îmi plăcea și să mă laud cu tot ce am realizat, cu toate observațiile, amplasarea de hrănitori pe balcon iarna, pițigoii care cuibăresc în cuibul artificial construit la un eveniment SOR etc.

Ziua Păsărilor în Parcul Central din Cluj, unul dintre evenimentele unde ne-am întâlnit și am muncit serios cu Tudor.

TD: De-a lungul anilor ne-am întâlnit la multe evenimente și activități ale SOR, mereu bucuroși de revedere. Ne place să ne gândim că și noi am avut un rol în a menține și crește iubirea ta pentru natură și păsări. Ți-a plăcut ceva în mod deosebit din ceea ce am făcut? Ai și alte sugestii legate de ce am putea face ca să apropiem și mai mult copiii de păsări?

TBN: Mie mi-au plăcut mai ales activitățile practice – ieșirile pe teren, construirea de cuiburi artificiale de Ziua Păsărilor, să numesc doar câteva. Cred că genul acesta de activități le plac și copiilor și îi pot atrage spre păsări și natură. Mai mult, sper că și programele din școli pot fi extinse în cât mai multe clase.

TD: Ne tot întâlnim la Noaptea Privighetorilor. Și, prin intermediul felicitărilor muzicale trimise de sărbători, știm că nici cântatul la pian nu îți este străin. Este ceva legătură cu păsările și aici? Ai interpretat până acum și lucrări „păsărești”? Poate inspirate chiar din „play-listul” Nopții Privighetorilor?

TBN: Categoric, cântecul păsărilor a inspirat mulți compozitori de-a lungul anilor. De exemplu, Beethoven redă (cu remarcabilă acuratețe) sunetele privighetorii, prepeliței și ale cucului în Simfonia Pastorală. Dintre lucrările studiate de mine la pian, îmi amintesc acum de o piesă de Edvard Grieg, „Vrăbiuța” (Op. 43 Nr. 4 ca să fiu mai precis), care imită micile bătăi de aripi ale păsărelelor în tufișuri.

TD: Din discuțiile noastre știu că ai mers în multe excursii dedicate naturii și păsărilor. Muzee de științele naturii, rezervații naturale, destinații celebre pentru anumite specii sau peisaje. Știu că la întoarcerea dintr-o astfel de excursie din Marea Britanie, unde ai luat parte la o „croazieră” cu tentă ornitologică, ne-ai vizitat cu un poster și o idee: să facem și noi prin apropiere, în Cheile Turzii ca primă sugestie, panouri informative despre păsările din zonă. Întâmplător, tocmai ajutam un ONG să facă astfel de panouri în zonă. Dar ne-a plăcut entuziasmul tău. Cum ai vedea panourile informative ideale, din punctul de vedere al unui adolescent?

TBN: O întrebare grea, cred că sunt multe aspecte. Pe de o parte, normal că prea mulți termeni tehnici devin plictisitori și îndepărtează potențialii cititori. Pe de altă parte, nici informațiile prea simpliste nu atrag tinerii interesați. De asemenea, mi s-ar părea interesant de subliniat și alte aspecte pe lângă descrierea speciilor: rolul lor în ecosistem, când și unde sunt cel mai ușor de observat, și alte „fun facts”. Și, bineînțeles, să fie amplasate într-un spațiu plăcut pentru un popas: la umbră, poate cu o băncuță lângă pentru relaxare.

Pe insula Saltee din Irlanda (sit SPA si IBA), scrutând văzduhul după alce și rudele lor.

TD: Să îți spun acum ce ne-a plăcut nouă: felul cum tratați voi, în familia Neag, cadourile. Ne-ai impresionat teribil când ne-ai dăruit tabloul cu pescărașul albastru realizat cu tehnica quilling, făcut de tine special pentru noi, pe care ni l-ai adus după o perioadă când ne văzusem mai rar. Tu erai deja în clasa a șasea și treaba devenise serioasă la școală. Dar chiar și așa ți-ai făcut timp pentru noi, pentru păsări. Ai continuat munca serioasă, ai luat capacitatea cu notă maximă. În acel an, părinții tăi ți-au făcut un cadou mai rar oferit la vârsta obținerii primei cărți de identitate: Atlasul European al Păsărilor Cuibăritoare. Cum te-ai descurcat cu așa lectură de vacanță? Ce alte resurse ai folosit ca să îți alimentezi curiozitatea și pasiunea?

TBN: E într-adevăr o lectură substanțială, nici acum nu e chiar gata. 🙂 Pe lângă datele în sine m-a interesat și partea de metodologie – să aflu cum se ajunge de la observații de teren la modele la scară continentală. În rest, pentru informații factuale folosesc desigur determinatorul Collins și site-ul pasardinromania.sor.ro. Pentru păsările care nu se găsesc la noi, am găsit utile alte resurse, de exemplu site-ul birdsoftheworld.com susținut de Cornell University și baza de observații internaționale eBird. După ce mă satur de „date-fapte-cifre”, printre lecturile pentru școală am înghesuit și cărți despre păsări – de exemplu, recent m-a impresionat The Seabird’s Cry de Adam Nicolson, iar pe noptieră mai așteaptă încă câteva titluri.

TD: Desigur, ai continuat munca serioasă, și, printre multe alte realizări, ai obținut medalii de aur și de argint la Olimpiada Internaţională de Ştiinţele Pământului. Pentru noi este o veste grozavă, din cel puțin două puncte de vedere. Unul ar fi oarecum evident, e vorba de rezultatele extraordinare ale unui tânăr pe care îl știm de mult și ne simțim mândri că îl cunoaștem. Dar, poate și mai mult, ne bucură faptul că este vorba de rezultate obținute la materii școlare care ne leagă de natură. Știm, din nefericire, că în general la școlile bune din orașele mari biologia înseamnă cam un singur lucru: anatomia care te duce la medicină și stomatologie. Așa că suntem super entuziasmați când citim Științele Pământului. Spune-ne câte ceva despre această realizare: cum ai ajuns acolo, cine te-a ajutat, cum arată programul de „antrenament” al unui astfel de olimpic.

TBN: De olimpiadă am aflat de la un coleg mai mare care participase mai demult. La faza județeană am mers mai mult din curiozitate, calificându-mă la faza națională m-am pus mai mult pe învățat, ajutat de profesorii de la clasă pe patru materii (fizică, chimie, biologie, geografie). Parte din proba practică la biologie a fost despre fauna județului în care s-a ținut olimpiada națională, deci cred că am avut un mic avantaj datorită cunoștințelor ornitologice. 🙂 Pentru etapa internațională a trebuit să învăț mult în afara materiilor de la clasă – de la ecologie la geologie la climatologie. Am apelat la profesori de la Universitatea Babeș-Bolyai pentru ajutor, iar apoi a fost organizată și pregătire centralizată la București, tot cu specialiști și profesori universitari. După, a venit pregătirea individuală, studiul materialelor, articolelor și cărților primite și rezolvarea subiectelor date în anii anteriori. A fost mult de învățat, dar am făcut totul cu plăcere și pasiune pentru natură.

TD: „Neag Tudor a fost ales în anul școlar 2024-2025 Elevul anului şi premiat de către Primăria şi Consiliul local Cluj-Napoca, în cadrul Galei 10 pentru Cluj.” am citit cu emoție la finalul anului trecut în presa locală. Nu doar atât, ai fost desemnat și elevul câștigător la categoria Științe – Liceu. Așa că oarecum firesc am vrea să știm ce planuri de viitor ai. Ce facultate îți dorești să urmezi și cum îți vezi viitorul profesional? Ai lăsat loc și pentru păsări și natura?

TBN: Dacă primeam întrebarea asta acum un an, aș fi răspuns categoric că vreau să mă îndrept spre chimie, eventual mergând în zona medicinei. Acum, după experiențele avute la Științele Pământului, m-am apropiat și de alte domenii, situate mai mult la intersecția dintre discipline școlare. Așa că, deși nu am un răspuns concret la întrebare, știu că mi-ar plăcea un viitor pe partea de cercetare științifică. Îmi doresc să găsesc un echilibru între munca uneori sterilă de laborator și activitatea „hands-on” pe teren. Și sper că o să aibă și păsările un loc pe undeva, nu-mi place să stau prea mult departe de natură.

TD: Ai luat în considerare să pleci în străinătate pentru studiile superioare?

TBN: Da, m-am gândit și la asta, încă nu am luat o decizie categorică. Avem și noi universități bune și mai ales profesori dedicați, dar problema e după finalizarea studiilor: din păcate pe partea de cercetare la noi există o lipsă cronică de finanțare, așa că s-ar putea să fie dificil să găsesc un job stabil, mai ales la început. Deocamdată încerc să țin deschise toate căile, fie să rămân, fie să plec, sau poate să finalizez studiile aici și doar apoi să „migrez”.

 TD: Și acum o întrebare de la colegii mei de la Conservare: când ai de gând să te apuci serios de monitorizarea păsărilor? Pe când trebuie să îți aloce pătratul propriu de Atlasul Clujului și de Monitorizarea Păsărilor Comune? Sau poate ai în vizor și alte proiecte de Citizen Science cu tentă naturalistică?

TBN: Până acum am avut contribuții relativ modeste, am adunat câteva sute de observații ocazionale în Ornitodata pe parcursul a opt ani. Nici în vacanțe nu mă pot abține să nu raportez păsări, am descoperit acum câțiva ani și platforma eBird, care strânge observații de la utilizatori din toată lumea. În curând nici n-o să mai fiu membru junior, deci chiar mi-ar plăcea să trec la lucruri „mai serioase”, sigur în măsura în care experiența și timpul mi-o permit.

Tudor și Tincuța, doi dintre juniorii SOR deveniți și voluntari, ne-au dat o mână de ajutor la Școala de vară SOR Grow Wild.

TD: Printre proiectele comune de până acum, a fost și Școala de vară SOR Grow wild, unde ne-ai fost voluntar. Ne-a plăcut mult că ai vrut să ne ajuți și ni s-a părut și atunci o idee bună ca juvenilii noștri să vadă ce poate face pasiunea pentru păsări din om. Oare ai fi dispus să ni te alături într-un demers de a aduna și păstori cumva copiii care au această pasiune, pe alocuri deja remarcabilă ca rezultate? Nu sunt mulți și am vrea să îi ținem aproape și să le oferim un oarecare ghidaj. Și credem că ar ajuta și părerea și ideile venite din partea cuiva mai apropiat ca vârstă de ei.

TBN: Sigur, cred că eforturile SOR în acest sens sunt foarte binevenite, în contextul în care copiii și tinerii sunt din ce în ce mai departe de natură, mai ales în orașele mari. Și mie mi-a plăcut la școala de vară, toți acei copii curioși despre păsări îmi aminteau de cum eram eu când am început să am această pasiune. Știu că poate părea puțin intimidant pentru ei ca în jurul lor să vadă doar adulți echipați serios cu binoclu și determinatoare, deci cred că e important să vadă că și alți „juvenili” sunt interesați de păsări. Eu, ca voluntar, voi ajuta așa cum pot, o să fie un an mai încărcat pentru mine, dar categoric vreau să găsesc loc și pentru activități ornitologice.

TD: Îți mulțumesc pentru acest dialog, ca de altfel pentru fiecare interacțiune avută de-a lungul timpului. Să știi că ești unul dintre motivele care ajută dascălii de toate felurile să își iubească și mai mult meseria, să își dorească să fie mai buni în ceea ce fac și să dea mai departe din cunoașterea și pasiunea lor. Sunt sigură că ai simțit asta. Și îmi place să mi te închipui în viitor că ajungi un profesionist de succes, care nu a uitat cât de importantă a fost, în devenirea lui, educația și oamenii care i-au mijlocit-o. Și să îi sprijine din orice poziție ar ajunge. Educația e un domeniu de care ne lăudăm cu toții că suntem interesați, dar mult prea puțini facem tot ce ne stă în putință să îl sprijinim. Crezi că se poate? Crezi că ți-aș putea chiar smulge o promisiune în această direcție?

TBN: Nu trebuie smulsă promisiunea, o fac cu plăcere. 🙂 Sunt conștient că experiențele timpurii plăcute cu păsările și natura, care se datorează nu în mică măsură membrilor SOR care au fost dispuși să ajute și îndrume un copil de 9-10 ani, m-au îndreptat spre științele naturii și stau la baza rezultatelor pe care le-am avut ulterior. Mi-ar plăcea să știu că și alți copii o să aibă această oportunitate în viitor. Vreau să închei și cu un mare „mulțumesc” comunității SOR, pentru tot ceea ce fac atât pentru păsări, cât și pentru oameni, și sper că vom face multe alte lucruri frumoase împreună.

Tudor a ajuns și în Parcul Național Triglav din Slovenia, în căutarea stăncuțelor alpine.

Text: Teodora Domșa

Imaginile folosite în acest text au fost puse la dispoziția noastră de Tudor Brendan Neag.

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România

SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ, CIF RO5272804, București, Sector 2, int. Călușei 12