Share

Vara la țară. Sau școala de vară Grow Wild, din nou

Pentru noi nu e vară, fără școala de vară! Nu ne putem imagina vacanța mare, fără cele două săptămâni de bucurie, libertate și natură. Așa a fost și anul acesta. Codroșii de munte, țiclenii, pestrița mare și mierla ne-au așteptat, iar noi am spus prezent în cel mai mare număr de până acum.

Dimineața de 17 iulie ne-a găsit, ca de fiecare dată în prima zi a școlii Grow Wild, aranjând ultimele detalii la baza taberei – foișorul din Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj. Pentru următoarele două săptămâni locul avea să fie biroul nostru și „vara la țară” a celor 42 de copii înscriși în 2023. După ce ne-am asigurat că avem binocluri, lunete, cărți, creioane, planșe, mere, pentru noi și pentru Dora, liste de prezență și vocea încă intactă, am întâmpinat părinții la poartă. Am preluat juniorii și le-am dat drumul pe ulițele liniștite și răcoroase. Aveam să facem la fel peste o săptămână cu cea de-a doua serie. 

Din nou, codroșul de munte și „codroșul” de caniculă au fost alături de noi aproape în fiecare zi. Pe primul ne-am obișnuit repede să îl recunoaștem, după silueta zveltă, genuflexiunile ritmate și coada ușor portocalie. Cu cel de-al doilea ne-am luptat ceva mai mult, chemând în ajutor cantități mari de apă, câte o înghețată, răcoarea și umbra din muzeu și pe medicul Mihai Bucur de la SMURD Cluj, care ne-a povestit puțin și despre cum să facem față căldurilor mari. Dar am ieșit biruitori, fără nicio victimă. Ba chiar cu multe cunoștințe despre ce facem dacă ne lovim, suntem înțepați de insecte sau mușcați de vipere.

Ne-am împrietenit cu păsările, ca de obicei, prin ocularul binoclului și al lunetei, prin cărți de specialitate și fișe de lucru, prin desene, cântece, jocuri și plimbări matinale. Am observat multe specii comune, mai mici, precum sticletele, mai mari precum șorecarul comun, sau mai gălăgioase, ca inimitabila ghionoaie. Pentru unii copii, întâlnirea cu cojoaica a fost un moment emoționant, pasărea fiind un „Lifer” cum spun specialiștii, adică o specie văzută pentru prima dată.

Ne-am împrietenit cu insectele, pe care le-am observat și în cărți, și de aproape, în recipientele speciale în care le-am introdus după ce le-am prins cu fileele din dotare. Am admirat aripile frumos colorate ale fluturilor și alte structuri anatomice ale insectelor la lupa binoculară. Cristina Craioveanu de la Facultatea de Biologie-Geologie a UBB a avut răbdare și ne-a răspuns la toate întrebările, ne-a ajutat la identificarea speciilor, inclusiv a celor trimise pe diferite canale de comunicare în zilele care au urmat vizitei ei în muzeu. Anul acesta am trecut de la domeniul imobiliar la HoReCa, altfel spus, nu am mai construit cuiburi pentru păsări, ci hoteluri pentru insecte. Mai exact, am pus în practică o parte din discuțiile despre protecția nevertebratelor.

Ne-am împrietenit, sau măcar nu ne-am speriat de reptilele cu care Tavi Craioveanu de la Vivariul UBB a venit în vizită. Este una dintre cele mai așteptate zile ale școlii de vară! Interacțiunea cu șarpele de porumb, pitonul minge sau agama cu barbă ne arată de fiecare dată cât de lipsiți de rețineri și plini de curiozitate sunt copiii când vine vorba de lumea naturală. Cel puțin cei care vin la activitățile noastre așa sunt, dar ne gândim că la fel ar sta situația cu majoritatea, dacă nu am transfera noi, adulții, asupra lor fricile și fobiile noastre. Lecția învățată a fost că nu e necesar să iubești un animal, e suficient să îl respecți și să te gândești la efectul acțiunilor tale asupra celor care nu cuvântă, și, în consecință, nu ne pot spune când le facem rău.

Am admirat arborii remarcabili din Pădurea Hoia, peste drum de Parcul Etnografic. Avem șansa să fie câțiva în zonă, mai ales un stejar de câteva sute de ani, alintat Robi (dar cu numele de buletin Querqus robur). Este un material didactic foarte bun pentru a arăta copiilor ce univers găzduiește un astfel de organism. Fără să mai punem la socoteală umbra generoasă, după care am tânjit atât de mult zilele acelea, și care ne-a îmbrățișat pe toți cu ușurință, gratuit. Nu am avut nevoie deloc de aer condiționat sau ventilatoare. Natura ne-a oferit soluțiile ei elegante, gratuite, sustenabile.   

După atâta muncă ne lovea foamea, evident. Așa că ne-am încărcat bateriile la doamna Moni de la Restaurantul Fabriq. Vrem doar să spunem că la fel cum avem copii care se întorc an după an la Grow Wild pentru păsări, insecte sau reptile, avem și gurmanzi care ne spun cinstit că și locul unde luăm masa i-a făcut să revină alături de noi. Iar noi îi înțelegem și sperăm să ne înțeleagă și mesenii alături de care prânzim 10 zile, zile pline de zumzet și voie bună.

Și anul acesta ne-am jucat liber, fie mai serios cu Memory, Bingo sau șahul, fie mai energic fotbal, badminton, rațele și vânătorii sau pur și simplu am alergat, ne-am cățărat și ascuns la umbră. Am avut pauze în care ne-am întins rogojina la umbră și am citit sau am discutat despre una sau alta. Și, evident, având predominant băieți, s-a discutat și despre jocurile care îi fascinează atât de mult. 

Am plecat și după ediția din acest an cu aceleași lecții învățate. Copiilor le place natura, se simt bine în aer liber și apreciază experiențele directe, tactile, vizuale, auditive (și gustative, că doar am luat două gustări împreună 😊). Nu e ușor să fii profesor la peste treizeci de grade, mai ales când copiii sunt în vacanță, dar merită!       

La final, ca în fiecare an, venim cu lista celor cărora le mulțumim pentru ajutor. Toți cei de la Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” ne fac să ne simțim întotdeauna acasă. Aici, desigur, intră și Dora și Fiona, iapa și măgărița din muzeu, aceste embleme vii ale locului. Colaboratorii din acest an, Apai Emese, Mihai Bucur, Cristina Craioveanu și Tavi Craioveanu, au făcut ca zilele școlii de vară să fie și altfel, nu doar păsărești. Iar fără voluntari nu credem că am putea face față atâtor copii. Deci, mulțumim Tincuța Muntean, Flory Braga, Miruna Dobrotă, Casandra Iulia Sîrb, Ana Ștefan și Diana Vlaic, pentru că, timp de o săptămână sau chiar două, ați fost alături de noi. Iar noi, cei din partea SOR, am spus prezent anul acesta: Kinga Cîmpan, Cristi Domșa, Dora Domșa, Anca Pui și Mihaela Simion. Până la ediția 2024 a școlii de vară, vă dorim tuturor să dați frâu liber copilului fascinat de natură care se ascunde în fiecare din voi. Noi sigur așa vom face! 

Dacă ți-a plăcut, distribuie