Share

Știri

Vara nu e vară, dacă nu-i și școală. Învățăm despre natură de șapte ani.

5 august 2026

La noi la SOR, rețeta unei veri grozave e simplă: se iau câteva zeci de juvenili curioși și prietenoși, se aduc în Parcul Etnografic „Romulus Vuia” din Cluj ,cu normă întreagă și preț de 5 zile li se predă un curs intensiv despre natură. Ce e și mai grozav e că mereu și noi, dascălii, învățăm câte ceva.

Și anul acesta am respectat rețeta de care pomeneam mai sus. Cele două serii de câte 18 copii au avut parte de câte o săptămână de activitate intensă. În perioada 6-10 și 20-24 iulie, de la 9 dimineața la 17 după-amiaza, cât părinții erau la muncă, cei 36 de juvenili au fost alături de noi în Parcul Etnografic „Romulus Vuia”, lângă Pădurea Hoia.

Știm că ce urmează să citiți e repetitiv, dar nu are cum să fie altfel, doar facem școala asta de vară de 7 ani deja. Însă mai știm și că repetiția e mama învățăturii. Or fi activitățile aceleași, mare parte din ele, dar sunt și copiii noi, pentru care primul contact cu școala noastră de vară e plin de emoție și bucurie, fapt care ne face fericiți. Iar cu copiii care revin facem recapitulare, folosindu-i ca asistenți adeseori.

🐦🦋🦎🐁🦌 Așadar, de luni până vineri, de la 9.00 la 17.00, am fost pe baricade. Raportăm:

  • Păsările au fost prezentate din toate unghiurile: descrise, sistematizate, observate, ascultate. Am scos iar binoclurile, luneta, determinatorul, fișele de lucru, boxa, trusa de bricolaj, jocurile toate. Am făcut ștafetă, adică le-am recunoscut din fugă și le-am așezat unde trebuie, am construit cuiburi artificiale. Am discutat despre modalitățile prin care se studiază păsările. Anca, Dora, Judit, Kinga și Szilárd au fost profesori de o zi sau de mai multe zile, încercând cu toții să insufle copiilor fascinația pentru păsări.
  • Insectele, dar și alte nevertebrate, nu au scăpat de fileul, ochiul și lupa din dotare. Sub îndrumarea Cristinei Craioveanu, de la Facultatea de Biologie și Geologie a UBB, micii naturaliști au observat și identificat fluturi, ploșnițe, cosași, lăcuste, buburuze, ba chiar și un spectaculos croitor mare al stejarului și o grațioasă călugăriță. Judecând după entuziasm, se întrevăd ceva entomologi și lepideptorologi la orizont. Ba chiar și câțiva filologi, la cât de repede au învățat să pronunțe corect astfel de cuvinte!
  • Herpetofauna, e drept, mai degrabă cea exotică, a fost una din materiile preferate predate anul acesta la școala de vară. Denis Bighe, voluntar SOR în alte zile, dar deținătorul unei proaspete lucrări de licență în domeniu, a fost maestrul de ceremonii aici. Cu ajutorul animalelor de la  Vivariul UBB, acest muzeu viu inspirațional, Denis a reușit să stârnească interesul, să crească pasiunea și să mai reducă din fobiile pe care șerpii și șopârlele le trezesc în noi. Și a răspuns la muuuulte întrebări.
  • Mamiferele ocupă din ce în ce mai mult loc în curricula noastră de vară. Cu ajutorul camerelor de supraveghere și al capcanelor pentru mamifere instalate, am avut șansa să vedem de aproape viețuitoarele din zonă, atât cele care sunt active ziua, cât și pe cele care intră în schimbul doi de serviciu. Bogdan și-a intrat bine în rol, a studiat și el înainte de a preda, astfel a descoperit că îi place să fie profesor. Are locul asigurat și în organigrama de anul viitor.
  • Paraziți am avut și anul acesta. Și din cei exotici, și din cei locali, prezentați de Carla Culda, voluntară SOR, actualmente parte din colectivul Departamentului de Parazitologie al Facultății de Medicină Veterinară din Cluj. La această activitate, copiii au descoperit lumea fascinantă a vectorilor — micile creaturi care pot transporta boli dintr-un loc în altul, uneori până departe, tocmai în Galápagos! Prin desen, jocuri și cărți de memorie, cei mici au învățat ce este un vector, ce rol au aceste creaturi în natură și cum să le recunoască. O poveste despre biologie, curiozitate și descoperire!
  • Arborii, remarcabili sau pur și simplu admirabili, au fost vizitați și identificați, bifați pe fișa de observație și pe alocuri chiar și cățărați. Cristi a făcut apel la liceul silvic absolvit și le-a vorbit copiilor despre arborii de care depind păsările. Tura prin pădure a inclus, desigur, vizita la Robi, stejarul remarcabil din apropiere, încercarea de a elimina o specie invazivă, precum și activitatea cea mai distractivă – artificiile prin care slăbănogul (Impatiens noli-tangere) își expulzează semințele la atingere. A răsunat pădurea de râsete!
  • Artă și îndemânare am bifat din nou. Tot sub calda îndrumare a muzeografei Emese Apai de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei ne-am exersat simțul estetic și dexteritatea, dând o replică artistică păsărilor din Parcul Etnografic. Copiii au învățat că e important să se exprime liber, că e importantă călătoria, nu doar destinația și că nu există o cale unică. Nu mai spun că și noi, adulții prezenți, mai beneficiem de această terapie prin artă.

Pe lângă tot ce am scris mai sus, să știți că a încăput și multă, multă joacă. Mai liberă, mai structurată. Cățăratul în copaci a fost la înălțime. La fel și porția zilnică de înghețată (unde nu a ieșit zilnic, s-a recuperat numeric, 5 a fost cifra magică și în acest an). S-au citit mult benzile desenate, s-a desenat mult și frumos. S-au legat din nou prietenii, s-au revăzut prieteni, s-au ales mentori.

Ce luăm cu noi la finalul fiecărei ediții de Grow Wild?

  1. Multă energie. Pozitivă. Să ne ajungă tot anul.
  2. Idei despre ce am putea face mai mult și mai bine.
  3. Speranță! Contrar tuturor semnalelor primite din toate direcțiile, să știți de la noi – copiii sunt bine, problema e la noi, adulții. Părinți, educatori, decidenți de toate categoriile. Potențialul copiilor din ziua de azi nu are cum să nu fie cel puțin la nivelul generațiilor anterioare. Dacă nu reușesc să îl atingă cât mai mulți dintre ei, cu siguranță nu ei sunt cei responsabili.
  4. Fotografiile de final. 🙃

Deci, la final dorim să le mulțumim tuturor celor care fac posibile aceste două săptămâni de poveste. Începem și acum cu cei de la Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, gazdele ideale pentru Școala de vară SOR Grow Wild. Continuăm cu colaboratorii care aduc diversitatea lumii vii în fața copiilor curioși: Apai Emese, Denis Bighe, Cristina Craioveanu, Carla Culda. Mulțumim voluntarilor care ne ușurează viața și colorează experiența juvenililor prin pasiunile lor, chiar dacă nu toate cu tentă naturalistică: Denis Bighe, Șerban Cociș, Sonia Vulturar.
Din partea SOR, am spus prezent anul acesta chiar tot biroul teritorial Cluj: Cîmpan Kinga, Bogdan Ciortan, Daróczi Szilárd, Cristi Domșa, Teodora Domșa, Anca Pui și Veres-Szászka Judit. Ne-am ținut de promisiunea făcută anul trecut! Și încheiem cu una nouă: anul viitor va fi și mai grozav!

Text: Teodora Domșa

Fotografii: Kinga Cîmpan, Teodora Domșa, Anca Pui.

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter


Homepage


Contact


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Munca noastră

Știri

Arii protejate

Comunități

Educație

Natura de lângă noi

Specii vulnerabile

Specii comune


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

Retur / Formular retragere

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România

SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ, CIF RO5272804, București, Sector 2, int. Călușei 12