Share

2000 de kilometri de zbor continuu

Din zonele de odihnă din Kazakhstan două gârlițe mari au zburat fără întrerupere aproape 2000 de kilometri pentru a ajunge în zonele de iernare în mai puțin de o zi, la începutul lui noiembrie. Este cea mai solicitantă etapă din lungul drum de migrație pe care îl parcurg înainte de a se stabili în cartierele preferate pentru iernare din Romania sau din țările vecine - Ucraina, Bulgaria, Ungaria.

Cele două gâște fac parte din grupul de patru gârlițe mari (Anser albifrons) inelate și echipate cu emițătoare GPS în luna februarie a acestui an. Exemplarele au fost prinse în timpul acțiunii de capturare a exemplarelor de gâscă gât roșu (Branta ruficollis), desfășurată în zona Durankulak din Bulgaria, în vederea monitorizării prin proiectului Life for Safe Flight. Zborul lor a fost urmărit de cercetători prin intermediul datelor transmise prin satelit.

Mai mult, studiind mișcărilor celor patru gâște din momentul eliberării și până acum, biologii au avut surpriza să constate că două din gârlițele echipate au format pereche și au cuibărit în apropierea cercului polar. Iar drumul spre zonele de iernare l-au străbătut împreună, datele recepționate de la echipamentele GPS surprinzând zborul lor sincron (exemplarele sunt marcate pe hartă cu săgețile roșu și verde). Este o șansă nesperată pentru cercetători de a urmări îndeaproape, cu ajutorul echipamentelor de ultimă generație, comportamentul unei perechi de gârlițe mari, aflată în migrație.

Gârlița mare (Anser albifrons) este o specie de gâscă de talie mare, spre deosebire de gâștele din genul Branta, care au dimensiuni mai mici. Cu o greutate variind între 1,8 și 3,6 kg și o anvergură a aripilor ce poate depăși 1,5 metri, sunt zburătoare puternice și gălăgioase, deplasându-se în stoluri liniare sau în formă de V. Capabile să parcurgă lungi distanțe în zbor activ, la sosirea din migrație au nevoie de zone de liniște și cu hrană, în care să se recupereze după efortul intens.

Sociale, în timpul iernii gârlițele formează stoluri care pot ajunge uneori și la zeci de mii de exemplare care se hrănesc și înnoptează împreună. Sperăm că cele patru exemplare vor trece cu bine peste sezonul de iernare, având în vedere că vânătoarea, unul din factorii perturbatori și care amenință existența speciei, este suspendată în această perioadă pe teritoriul țării noastre. Alte pericole cu care se confruntă această specie sunt otrăvirea cu pesticide pe terenurile agricole și degradarea habitatului din zonele umede, care sunt asanate sau puternic afectate de secetă.

Dacă ți-a plăcut, distribuie