Share

Știri

8 august, Ziua Internațională a Pisicii

8 august 2018

Cum pot coexista pisicile domestice cu păsări și alte animale sălbatice?

Aprecierea pisicilor
Pisicile se numără printre cele mai comune și apreciate animale de companie, fapt dovedit și prin dedicarea a numeroase zile din an pentru a le sărbători în diferite colțuri ale lumii. Există sărbători precum Ziua Pisicilor, Ziua Pisicilor Fără Stăpân, Ziua Pisicilor Negre sau chiar ziua când se recomandă îmbrățișarea acestor animale de companie. Totuși, cea mai răspândită și cunoscută este Ziua Internațională a Pisicilor din 8 august, celebrată în fiecare an încă din 2002, când a fost desemnată de către Fondul Internațional pentru Bunăstarea Animalelor (IFAW).

De la pisica sălbatică la pisica domestică
Chiar dacă nu există nicio persoană pe Pământ, care nu a văzut sau nu a auzit de pisică, știința nu are încă toate răspunsurile referitoare la procesul de domesticire a pisicii sălbatice. Cert este că primele dovezi despre interacțiunea omului cu pisica sălbatică datează de 9500 de ani și provin din Cipru, dar domesticirea a avut loc mult mai târziu, acum 4.000 de ani, în Egipt. Conform ipotezelor, odată cu apariția agriculturii, s-au răspândit și rozătoarele, care, reprezentând resurse sigure de hrană, au atras aceste feline în așezările omenești. La început, oamenii au tolerat pisicile sălbatice, dar recunoscând beneficiile aduse, și anume că le scapă de micile mamifere considerate dăunători, au început să facă demersuri pentru menținerea lor în așezări. Deși în Egiptul antic era interzisă comercializarea pisicilor, cu 3.000 de ani în urmă acestea au fost exportate în Grecia, de unde au ajuns în Europa și s-au răspândit pe întregul glob, inclusiv pe insule.
În prezent numărul pisicilor domestice de pe Terra se ridică la 600 de milioane.

Domestică sau semi-domestică? Chiar semi-sălbatică?
Contrar câinilor, trăsăturile fizice și comportamentul lor nu s-au schimbat semnificativ de specia sălbatică. Pisicile sunt considerate de unii cercetători animale semi-domestice sau prădători semi-sălbatici. Motivele sunt următoarele:

Numeroase populații nu sunt izolate de pisica sălbatică. Astfel, în anumite țări precum Ungaria,Scoția, Germania, Franța, Spania, România etc, cele două specii hibridizează și pun în pericol existența pisicii sălbatice.

Gazdele nu pot controla resursele lor de hrană. Sunt animale relativ independente, își păstrează instinctul de vânătoare. Astfel, ajută la combaterea rozătoarelor din jurul gospodăriilor, din această cauză sunt extrem de apreciate de stăpâni. Dar, datorită consumului de păsări, șopârle și alte animale, uneori rare, pe cale de dispariție, nu sunt privite cu ochi buni de oamenii de știință, de conservaționiști, care au dovezi clare despre impactul negativ al pisicilor domestice asupra speciilor de animale sălbatice.

Impactul pisicilor domestice asupra faunei

Cel mai amplu și mai îndelungat studiu, care s-a extins pe o perioadă de 50 de ani și pe 4 continente a concluzionat că pisicile vânează mamifere mici în proporție de 70%, păsări, în proporție de 20%, iar restul de 10% reprezintă specii din alte grupe de animale. Situația e asemănătoare și la scară mai mică. Astfel, în cele 5 luni ale unei observații realizate în 1997 în Marea Britanie, prada pisicilor domestice cu stăpân a constat în mamifere (69%), mai ales rozătoare (44.3%), păsări (24%), din care specii cântătoare (18,8%), amfibieni (4%), reptile (1%), pești (<1%), nevertebrate (1%) și alte resurse de hrană (1%). Aici trebuie să accentuăm că aceste valori se bazează pe observațiile gazdelor și nu conțin informații despre numărul indivizilor consumați sau omorâți pur și simplu prin joacă, departe de ochii acestora.

În SUA, pisicile domestice omoară anual între 1.3 – 4 miliarde de păsări, 69% din această mortalitate se datorează pisicilor fără stăpân, 6.3 – 22.3 miliarde de mamifere, dintre care 89% sunt victime ale pisicilor domestice fără stăpân. Acest studiu a concluzionat că prezența pisicilor fără stăpân reprezintă cea mai mare problemă în protecția naturii în SUA. Un alt studiu atrage atenția că ⅓ din mortalitatea păsărilor se datorează pisicilor domestice. Vânarea are proporții asemănătoare peste tot în lume, cu efect amplificat în insule, pisica domestică fiind considerată răspunzătoare pentru extincția a peste 33 de specii de animale (păsări, mamifere, amfibieni, reptile) și extinderea listei speciilor periclitate cu încă 10 specii.

Dacă raportăm aceste date din 2012 la nivelul mondial actual, între 9 și 27 miliarde de păsări sunt victime ale pisicilor domestice cu sau fără stăpân. Deși pare o cifră uriașă și incredibilă, în realitate numărul victimelor, fie vorba de păsări, mamifere sau animale din alte grupe taxonomice este mult mai mare, deoarece nu toată prada este adusă acasă, prezentată gazdei. Nu trebuie uitat nici faptul că pisica domestică nu face parte din fauna sălbatică, ea a fost introdusă de oameni și presiunea de predație impusă de ea vine în plus față de cauzele naturale, care conduc la pieirea indivizilor.

Pisica domestică față în față cu prădătorii sălbatici

Cu siguranță se poate spune că este un prădător ca oricare altul, care vânează doar pentru a se hrăni și a se menține în viață. Diferă însă extrem de mult de prădătorii sălbatici, are o amprentă mult mai mare în natură din următoarele motive:

Se bucură de protecția oamenilor, lucru care aduce o serie de avantaje:

– odată cu reducerea abundenței de pradă,, scade și abundența prădătorilor sălbatici, dar nu și a pisicilor domestice, care beneficiază de resurse de hrană suplimentară. Astfel, în condiții optime, nu suferă de foame și contrar prădătorilor sălbatici pot să-și crească un număr mai mare de pui sănătoși
– beneficiază de îngrijire medicală, ceea ce conduce la reducerea semnificativă a mortalității cauzate de boli și ridică speranța lor de viață, care de la începutul anilor 80 până în 2015 a crescut de la 7 la 12-15 ani
– retrăgându-se în sate și orașe, nu are interacțiuni cu inamicii naturali, care ar reduce numărul lor, dar scade și competiția intraspecifică fiindu-le asigurate toate condițiile de viață
– are asigurate resursele de hrană și locurile de reproducere devin mai puțin teritoriale, prin urmare densitatea lor crește pe o anumită suprafață. Astfel, în mediul urban pot coexista chiar și 2300 – 2800 de pisici pe o suprafață de 1 km pătrat.

Datorită creșterii iresponsabile de pisici, mulți pui ajung în afara localităților, pe câmp sau în păduri și unica lor șansă de supraviețuire este să se subordoneze instinctelor primare. Independența lor a cauzat și sălbăticirea a sute de mii de pisici – acestea sunt în continuare pisici domestice, dar nu mai au nimic de a face cu oamenii. S-au născut în sălbăticie și, spre deosebire de pisicile abandonate sau rătăcite, nu au nevoie de susținere, se descurcă singure în natură. Grav este că numărul acestor pisici domestice independente prezintă o creștere anormală, continuă și cauzează dispariția echilibrului din natură. S-a estimat de exemplu că în Marea Britanie numărul pisicilor fără stăpân depășește 800.000, în timp ce în SUA echivalează cu numărul pisicilor cu stăpân.

Cum poate coexista pisica cu păsări și alte animale sălbatice?

Situația creată de om nu poate fi rezolvată decât de om. Dar asta nu însemnă că nu putem să ne bucurăm de prezența pisicii sau trebuie să le eutanasiem pe cele pe care le avem deja. Din contră. Numeroase studii au ajuns la concluzia că alături de alte animale de companie au un efect pozitiv asupra sănătății și stării de spirit, dar în același timp accentuează existența unor metode simple, disponibile oricui, prin care fauna sălbatică poate fi protejată de ghearele feroce ale acestor feline domestice. Nu omit nici faptul că aceste metode previn și suferința inutilă a pisicilor.

Sterilizăm pisica, pentru a preveni ajungerea puilor nedoriți în sălbăticie. Fără acest demers, o parte dintre ei își vor găsi locul în natură, vor deveni animale sălbatice cu drepturi depline, se vor înmulți și numărul pisicilor fără stăpân va crește în continuare în mod alarmant. Altele vor suferi din cauza lipsei de hrană, din cauza bolilor, paraziților, a otrăvurilor amplasate pentru combaterea rozătoarelor și a interacțiunii cu alte pisici sau alte animale beneficiind de o moarte (viață) lentă și dureroasă sau își vor găsi sfârșitul pe drumuri, lovite de mașini.

Deși suntem în sec. al XXI-lea, mulți consideră că sterilizarea este un act malefic în urma căruia pisicile sunt private de dreptul lor de a se reproduce și de bucuria nașterii și creșterii puilor. Studiile științifice dovedesc însă că această concepție este total greșită și sterilizarea impune o serie de beneficii pisicilor: previne apariția cancerului testicular și ovarian, a cancerului mamar, dar crește și durata lor de viață. Astfel, femelele sterile trăiesc în medie cu 65% mai mult, iar masculii practic își dublează durata de viață. Dar fiecare dintre noi are dreptul să decidă dacă dorește să vadă pisici sterile, dar jucăușe cu blană pufoasă și lucioasă, fidele gazdei, sau pisici fertile cu coaste vizibile, pline de purici, cu râie și râni infectate, oarbe, șchioape sau aplatizate pe carosabil…

Amplasăm un clopoțel pe gâtul pisicii.

Încercăm să ținem pisicile în casă, în special în perioada când puii părăsesc cuibul (luniile mai-iunie).

Dacă amplasăm hrănitori, adăpătoare pentru păsări sau alte animale sălbatice din grădină, ne asigurăm că pisicile nu au acces la ele.

Nu înfometăm pisica: o pisică sătulă tinde să lenevească undeva, în loc să se apuce de vânat.

Chiar dacă ne e milă de ele, nu hrănim pisicile fără stăpân. Totuși, dacă chiar dorim să facem acest lucru – le adoptăm, dar nu le hrănim printre blocuri, în locuri publice. Hrănindu-le, pe termen scurt, cu siguranță le ajutăm, dar în același timp contribuim și la înmulțirea lor și le prelungim și suferința. Înainte să luăm o decizie trebuie să ne întrebăm, dacă putem să asigurăm hrană și pentru următoarele generații.

Dar oare câte pisici comunitari trebuie să hrănim peste 3 ani? Dar peste 5? Haideți să facem un mic exercițiu, să încercăm să estimăm acest număr luând în evidență următoarele aspecte:

* o pisică naște de 2 ori într-un an câte 3-5 pui
* puii devin maturi la vârsta de 6-9 luni și după 65 de zile de gestație pot avea la rândul lor 3-5 pui
* aproximativ 50% dintre pui sunt femele
* speranța lor de viață este mai mică în comparație cu pisicile care au stăpân
* un număr mic dintre pui poate fi adoptat – aici intervenim cu o întrebare justă: oare câte persoane din anturajul dvs au adoptat un pui de pisică?
* există șanse mari să ajungă la locația respectivă și alte exemplare fără stăpân, sau puii nedoriți de care tocmai au scăpat stăpânii lor

Rezultatul este mult prea mare și nu vă vine să credeți? Ați depășit 100? Cu mult? Luând în calcul factorii enumerați, în numai 5 ani am putea deveni fericiții posesori a unui număr de 376 de pisici. Dacă doriți să verificați calculele, să schimbați numărul puilor într-un an sau să vedeți cum se schimbă rezultatele, dacă creștem speranța de viață a pisicilor de la 4 la 5 sau 6 ani, o puteți face pe următoarea pagină în doar câteva secunde:

https://www.cathouseonthekings.com/docs/populationgrowth.php

Rețineți aceste cifre dar nu uitați nici de recomandări. Răsfoiți cartea lui Orbán Zoltán intitulată „Prietenii păsărilor” pentru alte trucuri și detalii, care vă vor ajuta să admirați cântecul matinal al păsărilor, penajul lor colorat, diversitatea de fluturi și alte insecte care vă vizitează grădina, să vă bucurați de prezența gușterului, a aricilor și a altor animale sălbatice chiar în timp ce pisica toarce liniștit lângă dvs.

Un material realizat de Éva Váncsa

Bibliografie
1. Coleman, J. S., Temple, A. S. & Craven. S. R (1997): Cats and Wildlife. A conservation Dilemma. University of Wisconsin-Extension, 6 pp.
2. Hu, Y., Hu, S., Wud, X., Marshall F. B., Chena, X., Hou, L. & Wang, C. (2014): Earliest evidence of commensal processes of cat domestication. PNAS 111(1): 116-120
3. Levy, J. K. & Crawford, P: C. (2004): Human strategies for controlling feral cat population. JAVMA 225(9): 1354-1360
4. Liberg O, Sandell M, Pontier D, Natoli E (2000) Density, spatial organisation and reproductive tactics in the domestic cat and other felids. In: Turner DC, Bateson P, editors. The domestic cat – the biology of its behaviour. 2nd edition ed. Cambridge: Cambridge University Press. 119–147.
5. Loss, S. R., Will, T. & Marra, P. P. (2012): The impact of free-ranging domestic cats on wildlife of the United States. Nature Communications 4 (1396): 1-7
6. Montague, M. J., Li, G, Gandolfi, B., Khan, R., Aken, B. L., Searle, S. M. J., Minx, P., Hillier, L. W., Koboldt, D. C., Davis, B. W., Driscoll, C. A., Barr, C. S., Blackistone, K., Quilez, J., Lorente-Galdos, B., Alkan, C., Thomas, G. W. C., Hahn, M. W., Menotti-Raymond, M., O’Brien, S., Wilson, R. K., Lyons, L. A., Murphy, W., L., Warren, W. C. (2014): Comparative analysis of the domestic cat genome reveals genetic signatures underlying feline biology and domestication PNAS 111(48): 17230-17235
7. Randi, E. (2008): Detecting hybridization between wild species and their domesticated relatives. Molecular Ecology 17: 285-293
8. Sims V, Evans KL, Newson SE, Tratalos JA, Gaston KJ (2008) Avian assemblage structure and domestic cat densities in urban environments. Diversity and Distributions 14: 387–399
9. https://carocat.eu/newsevents/dogs-related-official-days/
10. https://web1.cnre.vt.edu/extension/fiw/wildlife/damage/Cats.pdf
11. https://www.cathouseonthekings.com/docs/populationgrowth.php
12. https://en.wikipedia.org/wiki/Cat
13. https://en.wikipedia.org/wiki/Cat
14. https://en.wikipedia.org/wiki/International_Cat_Day

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România