Share

ȘTIRI PROIECT POIM SUD

Iezerul Călărași, restaurant transfrontalier pentru pelicanii creți

11 iunie 2018

Dacă ar fi restaurant pentru oameni, Iezerul Călărași ar avea clientelă selectă, internațională și... câteva stele Michelin. Dar Iezerul Călărași este o arie naturală protejată pentru care SOR are misiunea de a întocmi Planul de Management. Lacul este situat în imediata apropiere a orașului Călărași și este alimentat în permanență cu apă din Dunăre, prin intermediul unor canale artificiale.

Ceea ce face acest loc special este faptul că pelicanii creți (Pelecanus crispus) care cuibăresc în Bulgaria trec zilnic granița pentru a se hrăni aici. Sunt aproximativ 10 km pe care zeci de pelicani „rezidenți” la Srebarna îi străbat și de mai multe ori pe zi pentru a lua masa „în oraș”.

„Asta face din Iezerul Călărași un loc cu o însemnată importanță transfrontalieră – pelicanii traversează granița cu Bulgaria, trec Dunărea în zbor și vin aici să se hrănească. Vorbim de efective de până la 100 de exemplare și chiar 150, în perioada de migrație”, povestește responsabilul local al proiectului, Emil Todorov.

Emo, așa cum îi spun toți colegii de la SOR, este și cel care a creat condițiile pentru noua colonie de pelican creț în Bulgaria, după 60 de ani. Singura colonie exista până de curând era la Srebarna, însă colegul nostru a montat platforme artificiale de cuibărire în parcul natural Persina și a reușit astfel repopularea zonei cu această specie vulnerabilă la nivel european.

Cum recunoști un pelican creț?

Văzut în aer, pelicanul creț este un zburător splendid, în ciuda faptului că este una dintre cele mai grele păsări care zboară. Poate ajunge la o greutate de 15 kg, iar anvergura aripilor se apropie de 3,2 metri – aproape cât o mașină Tico. Este cu puțin mai mare decât pelicanul comun și se deosebește de acesta prin penele crețe de pe ceafă, picioarele gri, irisul deschis la culoare și sacul gular roșu-portocaliu, în perioada de reproducere. În zbor, e și mai simplu de recunoscut, sub aripi NU are culoarea neagră.

Altitudinea pe care pelicanul creț o poate atinge în zbor este de până la 3 km. El taie aerul în sus și în jos, de mai multe ori pe zi, pentru a ajunge la „restaurantul” preferat – un lac plin cu pești – în cazul nostru, Iezerul Călărași. Pelicanii adulți pot consuma până la 1,2 kg de pește zilnic, la care se adaugă, primăvara, și hrana pentru puii aflați în cuib.

Cum se hrănește pelicanul creț?

Pelicanii creți se hrănesc aproape exclusiv cu pește, pe care îl vânează de obicei în grup. Ei pot zbura și peste 100 de km până la un loc propice pentru hrană. Emil Todorov explică: „De obicei, ei înoată lejer și dintr-odată plonjează ciocul în apă pentru a prinde peștele. Cunoscut pentru punga mare de pe gât, pelicanul capturează peștii folosindu-se de aceasta ca de un minciog din care filtrează ulterior apa înainte de a înghiți prada”.

Având în vedere preferința exclusivă pentru pește, de multe ori pelicanul creț a fost văzut ca un pericol pentru fermele piscicole. Biologii susțin însă, că o colonie întreagă de pelicani nu va reuși să decimeze populația de pește dintr-un lac.

De ce are specia nevoie de noi?

Populația de pelicani creți se află cu siguranță în pericol. Cauze? Principala cauză este reducerea zonelor umede naturale, locuri de cuibărit și hrănire necesare speciei. O altă cauza este deranjul, voluntar sau involuntar, care este cauzat, mai nou, chiar și de fotografi sau turiști indisciplinați. La acestea se adaugă și coliziunea păsărilor cu firele electrice. Numai în luna septembrie a anului trecut, coliziunile au cauzat un masacru.

Pentru ultima cauză s-au luat deja sau urmează să se ia măsurile adecvate. Distribuitorii de electricitate au fost de acord să monteze pe cablurile electrice avertizoare pentru păsările sălbatice.

Piscicultura are efecte negative asupra speciilor de păsări doar dacă se practică tăierea stufului pentru a mări luciul de apă, dacă au loc fluctuaţii ale nivelului apei în timpul cuibăritului şi dacă substratul se curăță în exces. Pescuitul sportiv poate avea un impact negativ asupra păsărilor numai dacă se execută din barcă sau de pe mal în perioada de cuibărire şi în imediata vecinătate a locurilor de cuibărit.

„Pe malul lacului mare se află un brâu de stuf și papură de peste 4 ha, spune Emil Todorov. În jurul Iezerului, se întind pajiști, unele relativ umede, precum și culturi agricole. Fără studii adecvate, nu putem spune ce putem face și care este impactul păsărilor asupra populației de pește și, automat, nu putem dezvolta măsuri de conservare. Asta este misiunea noastră, prin planul de management: să creăm măsuri care, deopotrivă, să protejeze fauna și să îi mulțumească și pe pescari”.

Iezerul Călărași oferă hrană și adăpost celei mai periclitate gâște din lume

La Iezerul Călărași își găsesc loc de adăpost și hrană peste 100 de specii de păsări acvatice. Printre ele, gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis) – cea mai periclitată specie de gâscă din lume. Iezerul Călărași reprezintă una dintre cele mai importante locuri din zona Munteniei, unde se concentrează anual aproape 10% din populația globală a acestei specii.

„Gâsca cu gât roșu doarme pe lac și se hrănește din culturile agricole aflate în apropiere (grâu, porumb, rapiță). Este important ca fermierii din zonă să înțeleagă că specia nu prezintă un pericol pentru culturile lor. Cantitatea de hrană consumată de aceasta este infimă, raportată la suprafața cultivată”, explică Todorov.

El spune că, în acest context, este important ca agricultorii din zonă să nu schimbe în totalitate speciile cultivate sau să sperie gâștele. Odată speriate, acestea se împrăștie în stoluri și pleacă în căutare de alte locuri de hrană. De altfel, fermerii din situl Iezer Călărași beneficiază de fonduri dacă le asigură gâștelor zonă de hrănire.

„Branta ruficollis călătorește anual 6000 km din Siberia ca să ierneze în România. Țara noastră este practic responsabilă pentru conservarea speciei. Au fost ani în care în România a iernat întreaga populație de gâscă cu gât roșu din lume”, explică coordonatorul proiectului de monitorizare a acestei specii.

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter


Homepage


Contact


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Munca noastră

Știri

Arii protejate

Comunități

Educație

Natura de lângă noi

Specii vulnerabile

Specii comune


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România

SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ, CIF RO5272804, București, Sector 2, int. Călușei 12