Share

Bilanț de proiect. Aripi Libere

În 2016, când am început proiectul Aripi Libere, porneam la drum împotriva unor practici pe care mare parte din români le consideră normale – braconajul și vânzarea ilegală a păsărilor sălbatice. Pentru foarte mult timp, oricine dorea, captura păsări cântătoare și le ținea acasă sau le vindea.

În 2016 am început monitorizarea săptămânală a peste 40 de zone comerciale din București și din împrejurimi. Atunci, într-o zi de sâmbătă, puteau fi găsite la vânzare și 200 de exemplare , din mai multe specii: sticleți, scatii, cinteze, mugurari etc., mai mult, în piețe se vindeau și capcane pentru a bracona cu succes aceste specii. După 15 luni de proiect am ajuns la controale cu 0 păsări la vânzare și 0 capcane în piețe. Dar drumul nu a fost ușor.

Echipa
Dorin Damoc și Dani Drăgan sunt biologii care au jucat rolurile de manager, respectiv asistent de proiect. Porneam de la cazuri de braconaj în Parcul Natural Văcărești și pe Lacul Morii. Am început ușor, cu formarea de voluntari, iar acum avem o rețea în 17 județe. Voluntarii ne spuneau unde au văzut păsări braconate la vânzare, noi mergeam să verificăm. Așa am ajuns la 40 de zone comerciale din București și din împrejurimi. Iar într-o zi de weekend, când piețele gemeau de clienți, se ajungea și la 200 de păsări puse în vânzare.

Urma partea a doua a proiectului – combaterea braconajului. Am decis ca prin acest proiect să atacăm ambele capete ale lanțului de braconaj – și braconierii și clienții lor. Am descoperit că prea puțini oameni știau că fac o ilegalitate atunci când cumpărau o astfel de pasăre. Așa că au apărut pliantele, posterele, spotul radio, autobuzele colantate în capitală. Mașinile au fost alese în funcție de traseul pe care circulau, special pentru a apărea în zona piețelor unde existau probleme. În timp ce Dorin a fost cel care a ținut legătura cu autoritățile: Garda de Mediu, Poliția, Jandarmeria Română, se lucra și la partea de educație.

În țară
Partea a doua a lanțului de braconaj, clienții, e constituită de foarte multe ori din părinți sau bunici care doresc să își răsfețe micuții. Au urmat, așadar prezentări în școlile din 17 județe. Am început să instruim oamenii care doreau să devină voluntari. Suntem, totuși, un ONG și nu putem da amenzi. Am discutat și cu oameni care în loc să reclame cazurile de braconaj, cumpărau păsările pentru a le elibera. Braconierii înțelegeau doar că există clienți și mergeau să captureze altele. Așa că mare parte din munca noastră s-a concentrat pe comunicare: de la materialele informative la articole de presă, de la filme de prezentare la instruiri cu voluntarii și prezentări în școlile din România. Iar partea bună este că unii dintre copiii nu auziseră niciodată de braconajul de păsări, deci la ei în zonă nu exista.

Semnal de alarmă
Ușor, ușor, proiectul devenea acel semnal de alarmă pentru societate, pe care SOR și l-a dorit. Scopul lui nu este ca SOR să supravegheze piețele, ci să arate clar că există braconaj de păsări cântătoare, că există vânzare ilegală și că ea trebuie oprită. Să capacităm societatea civilă să își apere păsările și Natura. Să trezim din letargie oameni și instituții. Iar scopul a fost atins. Partea cea mai „spectaculoasă” a proiectului a fost cea de control, alături de oficialii de la Garda Națională de Mediu. Din 40 de piețe și zone comerciale, am ajuns la 6 unde mai erau probleme. Iar cea mai mare era la Piața Filaret. A urmat un weekend în care biologii SOR au însoțit comisarii Gărzii de Mediu și jandarmii în piețe. Ca de obicei, la Filaret au fost găsite păsări braconate. Cintezele aveau aripile legate cu sârmă. Păsările puteau fi eliberate, totuși. Ceea ce s-a și întâmplat, în parcul Carol. Acolo, existau deja cuiburi artificiale și hrănitori ale SOR, montate într-un alt proiect al nostru, Bucureștiul Prinde Aripi.

Finalul
Ultimele luni au fost dedicate activităților de comunicare și lucrului la propunerea noastră de modificare a legislației. Ce ne dorim? Ce s-a întâmplat în Marea Britanie din 1982. Crescătorii de păsări cântătoare să fie obligați prin lege să aplice pe piciorul păsărilor un inel închis. De ce? Pentru că acest tip de inel se poate amplasa doar de crescători, în primele zile de viață ale păsării. Atunci, ligamentele sunt flexibile, moi, și permit amplasarea acestui inel. După … nu se mai poate. Iar orice pasăre scoasă la vânzare care nu are acest inel provine clar din natură, a fost braconată. De aceea, orice autoritate va putea reține un vânzător ilegal de păsări, un braconier sau un om care deține ilegal o pasăre sălbatică. Iar înaintea conferinței de presă de final de proiect, biologii SOR au ieșit iar pe teren, în piețe. Nici urmă de braconieri, nici urmă de capcane.

„Nu suntem atât de naivi încât să credem că am reușit să oprim aceste fenomene. Știm clar însă, că și proiectul nostru, și voluntarii care ne-au ajutat, toți am pus presiune pe braconieri, pe vânzătorii ilegali și le este mult mult mai greu să comercializeze păsări sălbatice”, spune managerul de proiect Dorin Damoc.

Unii dintre braconieri s-au mutat deja pe site-urile de vânzări, dar și acolo au viață grea. Unele site-uri au activat deja butoane de reclamare a unei vânzări ilegale. Și voluntarii SOR nu se tem să îl apese.

Aripi Libere este un proiect co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Acest articol nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian. Responsabilitatea pentru conținutul acestuia este asumată în întregime de Societatea Ornitologică Română.

Dacă ți-a plăcut, distribuie