Share

Știri

Birdwatcher în migrație, Pitești-Iași: 509 kilometri și zeci de observații ornitologice

12 iunie 2023

Cătălin Petreanu este student în anul I la Facultatea de Biologie din Iași. Înainte să ajungă acolo, a participat ca voluntar la mai multe dintre evenimentele organizate de SOR, Ziua Păsărilor și Noaptea Privighetorilor. A povestit despre păsări la tururile ghidate și a monitorizat speciile de apă prezente pe lacurile din jurul Piteștiului, la MidWinter.

Când era licean, la Colegiul Național I.C. Brătianu din Pitești, a fondat un club de ieșiri în natură și observarea vieții sălbatice, în cadrul Societății Științifice Brătianu.

Drumul de la Pitești la Iași, pe care îl face cu trenul, este încă o ocazie pentru birdwatching. „Normal că stau și mă uit pe geam după păsări între timp. Văd, de obicei, potârnichi, turturele, prigorii, șorecari comuni, șorecari mari, pupeze, cuci, fazani etc.”, povestește Cătălin despre călătoriile lui.

Pentru că este unul dintre foștii juniori SOR care plănuiește să facă o carieră din pasiunea lui pentru natură, îi cedăm microfonul și-l lăsăm pe el să spună povestea, de la început.

Livia Győngyőși: Cum și când ai început să observi păsările?

Cătălin Petreanu: Am fost pasionat de natură dintotdeauna. Despre birdwatching am aflat dintr-o revistă despre natură, undeva prin clasa a treia, dacă nu mă înșel. Atunci am început să îmi țin o agendă în care îmi notam ce păsări am văzut, când, unde, ce activități făceau și le și desenam. Foloseam un binoclu vechi-vechi, care abia mai funcționa. Trebuia să te uiți doar cu un ochi prin el, ca să înțelegi ceva. Dar cel mai serios m-am apucat de birding în vacanța dintre clasa a opta și a noua, după tabăra SOR în care am cunoscut o mulțime de oameni.

LS: Cum ai aflat de tabăra SOR?

CP: Am aflat de tabăra SOR chiar de pe site-ul societății. Părinții s-au lăsat greu convinși. Aceea avea să fie prima mea plecare singur la distanță de casă, din multele ce au urmat.

LS: Ce ți-a adus bun pasiunea asta?

Cătălin Petreanu: În primul rând, un nou hobby de care să mă bucur în timpul liber. Dar am și cunoscut foarte mulți oameni faini și mi-am dezvoltat mai mult diverse abilități, precum fotografia și spiritul de observare.

 

LS: Cum ți-a schimbat acest hobby programul zilnic și obiceiurile?

CP:M-a făcut să fiu mai atent la mediul înconjurător și să iau mereu cu mine binoclul și camera foto, ori de câte ori ajung undeva în natură. Inclusiv când luam scurtături prin parc sau prin pădure pe drumul spre liceu.

LS: Unde ai început să observi păsările și care sunt locurile tale preferate acum?

CP: Am început să observ păsările pe râul Argeș, în zona care trece pe la marginea Piteștiului, în pădurea Trivale și parcurile din oraș. Acum nu le mai vizitez, fiind mutat cu facultatea la mare distanță, dar cred că locurile mele preferate de „păsărit” rămân lacurile de acumulare de pe Argeș.

LS: La ce proiecte inițiate de SOR ai participat până acum?

CP : La Ziua Păsărilor, MidWinter, Noaptea Privighetorilor, Tabăra SOR, Maratonul Ornitologic, Atelierul de Hrănitori 2.

Am susținut tururi ornitologice ghidate și le-am povestit oamenilor, când a fost cazul. Pentru MidWinter am participat la numărătoarea păsărilor de iarnă. În tabără am fost doar ca participant, nu și ca voluntar.

LS: Ce păsări poți vedea prin Iași, dacă faci o plimbare de o oră?

CP : Pe lângă speciile obișnuite – vrăbii de casă, guguștiuci, stăncuțe, ciori de semănătură etc. – deseori pot observa ulii porumbari în cartierul în care stau. În anumite părți ale orașului sunt și cartiere de iernare ale ciufilor de pădure.

LS: Ai prins deja o migrație la Iași? Cum a fost?

Migrația aceasta de toamnă nu am apucat să ies atât de mult. Dar am observat că s-a umplut campusul facultății de mierle și pițigoi. Desigur, nu am stat să le studiez atât de mult și nici nu am locuit mult în Iași, deci poate fi doar o întâmplare sau o părere.

LS: Există o comunitate a birdwatcherilor în Iași? I-ai cunoscut?

CP : Da, există. Am interacționat cu câteva persoane, mai ales niște birderi în an cu mine, din Republica Moldova, de la Societatea pentru Protecția Păsărilor și a Naturii (SPPN).

LS: Ce planuri ai după ce termini facultatea?

CP : Mereu m-a pasionat biologia și în special latura de cercetare a acesteia. Încă nu m-am decis, dar probabil voi continua în România. O să văd și ce oportunități mai apar.

Aș vrea să lucrez în cercetare, în domeniul herpetologiei. Sunt mai multe posibilități, este un domeniu destul de larg. Poți cerceta de la adaptări evolutive, până la diversitatea speciilor sau conservarea lor.

Spre exemplu, pot studia cum variază comportamentul de apărare la șerpii dintr-o anumită specie, precum șarpele de casă, în funcție de forma de culoare și modelul corpului acestora.

LS: De unde ar începe o astfel de cercetare, ce ar presupune?

CP : Ar presupune găsirea indivizilor în mediul natural și notarea comportamentelor/răspunsurilor la capturare. Când ai un eșantion destul de mare, urmează compararea rezultatelor. S-a făcut un studiu pe tema aceasta asupra șerpilor de apă (Natrix tessellata), în Serbia.

 

Autoare interviu: Livia Győngyőși, membră și voluntară SOR

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România