Share

Blahnița – impresii de biolog

Nu mai este un secret faptul că Societatea Ornitologică Română dezvoltă acum proiectul “Elaborarea Planului de management al sitului Natura 2000 Blahnita-Mehedinți”. Dar fiecare ieșire în teren este o surpriză pentru biologii care lucrează în acest proiect, indiferent că se ocupă de păsări, de insecte sau de plante. Iar ultimele impresii culese sunt cele ale experților în coleoptere și plante.

Csaba Vizauer este expertul în coleoptere – sau omul cu gândacii, cum spune chiar el. Iar în situl Blahnița sunt insecte care îl fascinează atât de mult, încât discuția cu el seamănă cu mărturisirile unui explorator care tocmai a descoperit o comoară. ”Blahnița este o zonă superbă. 

Eu căutăm să descopăr rădașcă și croitorul mare, două specii care zboară pe înserat. Așa că am făcut transecte de seară, lângă Pădurea Stârmină, dar nu a prea a mers. Între orele 20,30 și 21,30 am tot mers prin pădure și am tot căutat, dar o altă metodă avea să dea roade. Am intrat în păduri și m-am uitat pe trunchiurile groase și bătrâne de stejar, pentru că acesta este mediul care le place cel mai mult. Normal că m-am bucurat când nouă metodă de lucru a dat roade”, spune specialistul în coleoptere. 

Chiar și simplă metodă de a caută insectele este specială. Csaba Vizauer merge pe teren cu ochii în patru. Privește atent la marginea drumurilor, să vadă dacă există insecte moarte acolo. Se uită la nivelul ierbii, la marginea pădurilor și își notează locurile unde găsește specii, pentru o cartare. 

„Contează mult ora la care faci aceste observații. Perechile se mișcă după ora 20. Contează să știi să cauți și pe trunchiul de copac. Mare parte din speciile care ne interesează stau pe trunchiuri de stejar, dar arborele trebuie să fie cu un diametru de peste 30 de centimetri. Iar coleopterele preferă să stea pe partea cu cel mai puțin soare – partea de nord. Cea mai mare surpriză pentru mine a fost să descopăr în Blahnița circa 30 de exemplare de Roșia alpină, specie despre care se crede că poate fi întâlnită doar la munte”, spune Csaba Vizauer. Zonele umede, pădurile de salcâm și cele de plop au fost un iad pentru biolog – țânțarii au demonstrat că nu trebuie să fii foarte mare pentru a te face simțit.

Alături de Csaba, în teren, s-a aflat și botanistul din proiect, Krisztina Havadtoi, iar pădurile din zona Blahnița au fost o surpriză pentru ea. „M-a surprins foarte tare o porțiune unde pădurea de gorun era foarte deasă. Arborii erau foarte aproape unii de ceilalți, iar acest lucru a dus la hibridizarea speciilor, astfel încât unii arbori sunt imposibil de determinat”, povestește Krisztina. Specialistul în botanică a apreciat forțe mult pădurile de stejar bătrân. 

Dacă ți-a plăcut, distribuie