Share

Braconajul, puternic factor de presiune asupra gâștelor care iernează nu doar în România, ci și în Ucraina

Suntem la finalul sezonului de iernare și bilanțul făcut de cercetătorii care monitorizează gâștele cu gât roșu e unul îngrijorător. Din cele 10 gâște echipate cu emițătoare satelitare în luna mai 2019, în Kazahstan, prin proiectul LIFE16 NAT/BG/ 000847 “Life for Safe Flight”, mai transmit date doar două. Rând pe rând emițătoarele au încetat să mai transmită: un emițător în Rusia, trei – în Kazahstan, patru – în România.

În 2 martie o singură gâscă, Taniu, transmitea semnale din Ucraina, iar din România echipa de cercetători încă primea date de la Peter. Specialiștii speră că Taniu va supraviețui în Ucraina. Despre Peter știm că a părăsit deja România și a început migrația de primăvară. Pasărea a ajuns în Regiunea Rostov și curând va zbura către Kalmîkia. Lor li s-a alăturat de curând Victoria, gâsca salvată și reabilitată de veterinarii de la noi și care se află acum în Regiunea Krasnodar, Rusia.

Identificarea amenințărilor, dar și descoperirea de metode eficiente de conservare a acestei specii, care mai numără doar 50.000 de exemplare la nivel global, sunt printre prioritățile echipei internaționale, care reunește cercetători din țările în care gâștele pot fi observate. Astfel, monitorizarea prin satelit a lui Taniu a permis urmărirea migrației și colectarea de informații despre locurile preferate pentru cuibărit. În timpul sezonului de împerechere și până la începutul lui ianuarie pasărea a stat mai mult în Regiunea Rostov din Rusia, apoi a ajuns în Regiunea Crimeea din Ucraina. Partenerii locali din Parcul Natural Național „Lagunele Tuzlî“ s-au deplasat pe teren pentru a cerceta zona în care se afla Taniu și a colecta informații despre efectivele de gâște prezente acolo, despre amenințările cu care se confruntă păsările și alte date de interes pentru studiul acestei specii. Iată ce transmitea de pe teren cercetătorul Ivan Rusev:

„Expediția noastră se apropie de habitatele acestei păsări minunate – gâsca cu gât roșu. Aici ne găsim în situația unei dispariții rapide a reliefului unic de stepă și a zonelor umede ale Ucrainei, aflate în partea estică a regiunii Herson. În depărtare se pot observa paletele uriașe din numeroasele parcuri eoliene, care au schimbat radical înfățișarea terenului, au afectat negativ ecosistemele naturale și au creat probleme serioase păsărilor, răpindu-le habitate, precum stepele și ochiurile de apă înconjurate de terenuri mlăștinoase. Deplasarea prin aceste locuri nu este deloc ușoară când totul este îmbibat de ploaie.

Ne apropiem de locul indicat de emițătorul satelitar atașat lui Taniu (pasărea poartă numele cercetătorului bulgar, specialist în ornitologie, Taniu Micev). Vedem prin binocluri și lunete gârlițe mari. Păsările nu ne lasă să ne apropiem și își iau zborul imediat. Ne dăm seama că acest comportament este cauzat de deranjul permanent provocat de vânătorii din zonă. Totuși multe gâște cu gât roșu au ales să ierneze aici și Taniu este printre ele.

Transmițătorul satelitar ne indică ruta de zbor și locurile în care pasărea face opriri. Mergem mai departe și vedem aproape 1700 de gârlițe mari zburând către ochiurile de apă din Sivaș, un vast sistem de lagune de coastă aflat în partea vestică a Mării Azov. Este imposibil să vezi o gâscă cu emițător satelitar de la o asemenea distanță, chiar și prin lunetă, dar noi știm că Taniu este aici. După o scurtă oprire, păsările se ridică din nou deasupra apei și zboară către câmpurile cultivate în toamnă cu grâu, pentru a se hrăni. Le putem număra din nou, ba chiar le și filmăm. Soarele apune repede și ne hotărâm să căutăm un loc unde să înnoptăm. Pe drum, zărim trei braconieri cu arme, deplasându-se prin locurile în care se hrănesc gâștele cu gât roșu. Nu reușim să ajungem la ei, aceștia se ascund și le pierdem urma.“

În zona în care a petrecut noaptea, echipa a întâlnit și intervievat localnici și vânători. De la ei cercetătorii au aflat că presiunea vânătorii în zonă este foarte puternică. Locul este deosebit de important pentru gâștele cu gât roșu.

„Noi facem eforturi uriașe pentru a salva specia, dar vânătorii și braconierii ucid sute de gâște, inclusiv din specii protejate. Și acesta este unul dintre factorii cei mai negativi care afectează supraviețuirea speciei” , declara cercetătorul. La expediție au participat membri ai Societății Ucrainene de Protecție a Păsărilor. Acțiunea se desfășoară potrivit agendei stabilite în cadrul proiectului „Life for Safe Flight”. Situația din România nu diferă față de cea din Ucraina, în ciuda mediatizării intense a cazurilor de braconaj descoperite. Echipa românească, participantă la proiect, e formată din biologi de la SOR, reprezentanți ai AGVPS, Ministerului Mediului și ai Parcului Natural Balta Mică a Brăilei.

Dacă ți-a plăcut, distribuie
Livrarea produselor o vom face între două și șapte zile lucrătoare de la înregistrarea comenzii.
+