Share

Cât de sălbatică este Capitala

De trei ani, din 2016, SOR lucrează la Atlasul Păsărilor din București. Această carte ar trebui să ne spună cât de sălbatic este cel mai mare oraș din România, câte specii de păsări cuibăresc lângă noi și unde pot fi găsite, cu o precizie de un kilometru. Practic, atât de mare este un pătrat monitorizat. Am ajuns deja la al treilea an în care biologii și voluntarii de la SOR bat străzile și aleile de parcuri în căutarea păsărilor sălbatice. Unde cuibăresc, câte sunt, cum se adaptează la cea mai mare aglomerare de oameni din țară, acestea sunt obiectivele lor.

Nu, nu se întâmplă zilnic aceste monitorizări. Există o metodologie bine pusă la punct, de care se ocupă biologul Dani Drăgan, cel care coordonează biologii, strânge rezultatele și apoi le analizează cu colegii săi din departamentul de Conservare al SOR. Practic, acțiunile au loc primăvara, din martie până în mai, când păsările deja cuibăresc – fie la streașina unor clădiri de patrimoniu, fie în copacii bătrâni din parcuri sau în tufe. Mai mult, monitorizăm și cuiburile artificiale amplasate în parcuri.

„Nu e nevoie de mult echipament pentru o monitorizare. Telefonul mobil ține loc și de GPS și de carnețel de notat speciile. I se adaugă un determinator de păsări și atenție sporită la tot ce zboară. Fiecare voluntar are un pătrat de 1×1 km, pe care îl parcurge, la pas. Poate fi un parc, marginea unui lac sau o stradă din cartier. La fel de bine poate să fie o alee de parc care trece pe lângă un cuib de uliu cu picioare scurte sau de ciuș. Avem o acțiune specială pentru păsările de noapte, deoarece în București există și ele, de la cucuvea la ciuș sau huhurez mic. În perioada martie-mai 2018, am primit și mai mult ajutor ca de obicei din partea voluntarilor. De fapt, numărul de voluntari a crescut de la an la an. Au fost realizate peste 4.000 de observatii și vizite standard în 39 de pătrate, adică am acoperit 39 de kilometri pătrați. În prezent, avem 52 de pătrate complete, cu cele 2 vizite standard și alte 17 pătrate cu o singura vizită, pe care sperăm să le completăm în 2019. În total, anul acesta, au fost observate 93 de specii”, spune Dani Drăgan.

Parcul Natural Văcărești rămâne cel mai bun loc de birdwatching

Cele mai populate zone de păsări sunt, așa cum ne așteptam, parcurile din București. Parcul Natural Văcărești conduce detașat în topul observațiilor făcute de voluntarii și biologii SOR. Și nici nu este de mirare: oferă condiții de cuibărit, hrană și odihnă pentru multe dintre păsările care tranzitează sau folosesc capitala ca domiciliu.

Nici parcurile mari – Tineretului, IOR, Carol sau Herăstrău – nu fac excepție la acest capitol. Iar episodul de iarnă târzie din luna martie și-a spus cuvântul în observațiile făcute anul acesta. „Avem 3 specii care sunt prezente în mod regulat iarna în București și care în martie plecau. Din cauza frigului de la sfârșitul lunii martie au reapărut în oraș cintezele de iarnă (Fringilla montifringilla), sturzul viilor (Turdus iliacus) și cocoșarul (Turdus pilaris). Frigul și lipsa de hrană au fost motivele pentru prezența lor în acea perioadă”, spune Dani.

Speciile care se întâlnersc în cele mai mari numere în baza de date care este folosită pentru a înregistra observațiile necesare realizării Atlasului, sunt vrabia de casă (Passer domesticus), porumbelul (Columba llivia domestica), graurul (Sturnus vulgaris),  guguștiucul (Streptopelia decaocto), drepneaua neagră (Apus apus), rața mare (Anas platyrhynchos) și mierla (Turdus merula).

Pasionații de ornitologie nu au fost scutiți însă și de surprize. Au fost observate păsări pentru care un oraș mare ca Bucureștiul nu reprezintă un habitat specific. Acestea sunt specii de pasaj, care doar trec prin oraș, în drumul lor către „casă”. Au fost văzute exemplare de pitulice sfârâitoare (Phylloscopus sibilatrix), fluierar de munte (Actitis hypoleucos), pescăraș albastru (Alcedo atthis), stârc cenușiu (Ardea cinerea) sau barză neagră (Ciconia nigra).

Proiectul Atlasul Păsărilor din București a adus o explozie de observații asupra păsărilor pentru zona Capitalei. O analiză a tuturor datelor oficiale SOR pe zona București arată că primele observații au fost făcute în 2007 prin programul CBM (122 de observații), urmate de observații ocazionale însumând un număr de aproximativ 900 de observații la finalul anului 2015. În 2016, sunt efectuate primele observații standardizate în cadrul Atlasului Păsărilor din București, iar în perioada martie-mai a acelui an au fost adunate aproximativ 2500 de observații. În 2017, au fost efectuate peste 3000 de observații, plus multe altele în afara perioadei.

Echipa de proiect le mulțumeste tuturor celor care s-au implicat în acest proiect.

Observații standard + ocazionale: 

Alexandra Ion, Ana Raluca Opriș, Bada Alin, Cătălin Moroșan, Cristian Moiceanu, Ciprian Fântână, Dani Drăgan, Dorin Damoc, Dragne Iulia, Emil Todorov, Felix Pirvan, Florin Chirilă, Jinga Radu, Livia Gyongyosi, Paul Țibu, Mihai Avedic, Mihai Zachi, Sebastian Bugariu, Silvian Păduraru, Silviu Panțîru, Ștefan Duluță, Viorel Capatina. 

Monitorizare cuiburi

Alexandra Damian, Alina Florea, Ana Opriș, Anca Ciocoiu, Andreea Dușencu, Andreea Rau-Neacșu, Andreea Lazăr, 

Andrei Harro, Antomie Daria Maria, Blăgoi Daniela, Claudia Campeanu, Denisa Angheliță, Doru Spac, Dughiană Mădălina-Daniela, Gabriel Benescu, Ghiță Maria, Helen Beatrice Sforaru, Ioana Vînău, Ionel Pământ, Ionela Petrescu, Livia Gyongyosi, Magda Achim, Nicoleta Bușe, Roxana Simon, Silvian Păduraru, Ștefan Duluță.

Dacă ți-a plăcut, distribuie