Share

Știri

Creștem mari, frumoși, năstrușnici … patruzeci de copii în fiecare vară. Grow Wild 2024

3 septembrie 2024

Nu este perioadă mai potrivită pentru a crea amintiri din copilărie, precum vacanța de vară. Vara se vizitează locuri de poveste, în lunile de vacanță se leagă prietenii sau se întăresc cele vechi, tot atunci ne jucăm, explorăm și citim mai mult. E a cincea vară când adăugăm și noi o amintire în albumul unor copii cu drag de natură.

Am început prima zi așa cum o facem de obicei, odihniți, pregătiți, emoționați, dornici de revederi și de prieteni noi. Odihna și emoțiile se termină primele, energia celor mici fiind debordantă încă de la primele ore. Atmosfera este mult mai energizată atunci când avem „recidiviști” și prietenii gata sudate, cum a fost și în această vară. De îndată ce s-a realizat predarea-primirea juvenililor, ulițele din Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca au răsunat de râsete și glas de copii. Primii douăzeci de copii descoperă sau redescoperă bucuria de a fi liberi într-un spațiu natural, deschis. Și de a ne testa notele înalte ale vocilor, dar suntem pregătiți, fluierul nu ne mai lipsește din recuzită! Nici în săptămâna 8-12 iulie, nici în 15-19 iulie.

Ziua unu este dedicată, de regulă, păsărilor. După ce facem cunoștință, prezentăm copiilor minunata lume a păsărilor, unul dintre principalele motive ale întâlnirii noastre. Ca de obicei, informația este multă, dar modul de transmitere este puțin diferit față de școala cea de toate zilele. Ne folosim de o colecție foarte variată pentru a le arăta acestor copii cât de frumos este să fii ornitolog. Cărțile de specialitate, fie că vorbim de clasicele determinatoare de păsări, de pene și ouă de păsări, fie de atlase urbane, starnesc, dar și mențin vie curiozitatea tinerilor noștri. Binoclul și luneta le arată o lume nouă, cu culori mai aprinse decât se așteaptă și cu scene de viață sălbatică nebănuite, dar impresionante. Le vorbim despre inelare și tracking satelitar, dacă tot suntem în perioada călătoriilor estivale. Exersăm recunoașterea păsărilor după cântec, dar și numele lor prin jocuri, clasicele Memory și Bingo Birds, iar dacă vremea ne-ar lăsa, și prin jocuri mai energice.

Doar că anul acesta nu ne-au ieșit ștafetele, codroșii au fost din nou cu noi. Și dacă pe codroșul de munte ne așteptam să îl găsim tot în zona foișorului, unde l-am întâlnit și anul trecut, de cod roșul de caniculă speram să scăpăm. Numai că am avut cel mai cald sezon de Grow Wild de până acum, cu zile în care am școlărit la 38 de grade Celsius! Numai simplu nu ne-a fost, nici copiilor, nici nouă și nici ajutoarelor noastre, Dora și Fiona, iapa și măgărița muzeului, a căror iritare creștea deodată cu viteza cu care își roteau coada, în încercarea de a scăpa de muște. Dar cu multă grijă și supraveghere, cu repetat la nesfârșit „apă, șapcă, umbră” și cu un curs de prim ajutor susținut de voluntarii noștri, Tincuța Muntean și Șerban Cociș, am reușit să scăpăm fără probleme în cele două săptămâni infernale.

Dacă până anul acesta ne lăudam cu jocul de cuvinte codroșul de caniculă – codroșul de munte, pasărea care ne-a însoțit la ultimele ediții de Grow Wild, acum va trebui să găsim o posibilă corespondență pentru măcăleandru. Tinerii măcălendrii, de anul acesta, au fost prezențe permanente și neînfricate printre noi, în toate zilele școlii de vară, făcând uneori inutil chiar și binoclul. A fost specia prezentă pe lista tuturor copiilor!

Folosim aceeași abordare practică și când le vorbim copiilor despre insecte. Cristina Craioveanu de la Facultatea de Biologie și Geologie a UBB îi poartă de la prinderea insectelor și până la identificarea lor cu ajutorul determinatoarelor și studierea lor cu microscop și lupă. Este una dintre ocaziile cu care vizităm Pădurea Hoia și împrejurimile ei.

Și la ora de herpetologie lucrăm cu material didactic. Octavian Craioveanu de la Vivariul UBB vine cu brațele pline de reptile, dar și cu o imensă țestoasă, iar copiii pot astfel nu doar să le observe mai de aproape, dar și să își înfrângă teama. Lecția cu care se pleacă de la această întâlnire, este că nu e necesar să iubim toate animalele, e suficient să le respectăm și să păstrăm distanța.

Am vorbit cu Noureddine Mechouk de la Departamentul de Parazitologie al Facultății de Medicină Veterinară despre căpușe și cum să procedăm la întâlnirea cu ele. Ocazia a fost bună și pentru a ne testa engleza, și spre plăcuta noastră surpriză, copiii au reușit să pună singuri întrebări invitatului nostru.

Nu am uitat de mamifere, și ele au nevoie de specialiști pentru a fi mai bine studiate și protejate. Am luat urma, ca să spunem așa, lupului, ursului, vidrei și iepurelui. Am căutat și găsit urme de păsări și de mici mamifere în ingluviile bufnițelor. Am folosit camera de inspecție pentru a vedea dacă sunt ocupate cuiburi de păsări și căsuțe de pârși. Și deja știm ce mai facem în acest departament anul viitor, deja Bogdan Ciortan și Eliana Sevianu ne-au dat idei, mai rămâne doar să le punem în practică.

Dacă tot sîntem în aer liber și iubim natura, l-am chemat pe Gianluca D’Amico, ca în calitate de montaniard și fotograf de natură, să le prezinte copiilor recuzita și normele de comportament responsabil atunci când mergi pe munte și atunci când vrei să fotografiezi sălbăticiunile întâlnite. Trecerea de la cortul de creastă la cel de camuflaj s-a făcut ușor și cu entuziasm, dar cel mai apreciat moment a fost gustarea prilejuită de prezentarea celor mai ușor de transportat alimente pe munte. S-au bătut lingurițele unele de altele în încercarea de a prinde cât mai mult din terciul nu prea estetic, dar aparent gustos și nutritiv.

Și desigur, lucrul manual și artizanatul nu au lipsit nici anul acesta. S-a lucrat din nou la divizia HoReCa, copiii plecând și anul acesta acasă cu un hotel de insecte, construit de ei. Cei care au fost cu noi în prima săptămână au pictat medalioane ceramice cu, evident, siluete de păsări. Cei din a doua săptămână au reușit dacă nu să depună, măcar să facă un ou. E drept, din lână, sub atenta supraveghere a prietenei noastre Emese Apai de la Muzeul Etnografic. Nu am reușit să răspundem la întrebarea cine a fost primul, oul sau pasărea, dar măcar am discutat puțin și despre acest aspect al vieții păsărilor.

Și am ajuns la final, ca în fiecare an, cu ușurare, dar și cu multă satisfacție. Am întâlnit și în acest sezon de Grow Wild mulți copii care ne-au uimit prin curiozitate, cunoștințe și perseverență; ne-au făcut zilele mai frumoase prin râsete și năzbâtii; ne-au arătat că dacă se fac lucrurile cu suflet, răsplata este pe măsură. Că altfel cum să ne explicăm revenirea copiilor ani la rând, din ce în ce mai pregătiți, despărțirile grele și reîntâlnirile cu ei, la fiecare posibilă ocazie?!

Ce ne dorim noi cu această școală de vară? Vrem ca acești copii pasionați de biologie și natură să știe ce se poate face în acest domeniu, să știe că pot deveni și altceva decât profesori de biologie sau doctori, dacă învață această materie. Desigur, ne-am dori să ajungă cât mai mulți dintre ei naturaliști, dar ne vom mulțumi și cu iubitori de natură amatori, dar foarte bine pregătiți. Cum spunem adesea, natura are nevoie și de avocați, arhitecți, doctori sau funcționari ca susținători, nu doar de biologii de pe metereze. De aceea, lucrăm mai multe zile sau ani cu acești juniori promițători. Dar promit doar dacă ajung la noi și în natură de la vârste mai fragede. Dacă nu este deja un contact al copilului cu natura până la vârsta de 10 sau dacă ce începem noi nu e continuat de părinți și de anturaj, e puțin mai greu, dacă nu chiar imposibil să mai stabilești punți de legătură între ei, cu atât mai greu cu cât copilul e deja conectat la ceea ce ține de tehnologie. Noi apropiem copiii de natură, dar „materia primă” trebuie să respecte niște cerințe de bază – cunoștințe minime, dar interes maxim. Așa că vom rămâne la ce știm că funcționează și pentru anul viitor, juvenili de 8-12 ani, pe care sperăm să îi transformăm în tineri păsărari și naturaliști.

La final, ca în fiecare an, mulțumim tuturor celor care fac posibile aceste două săptămâni de poveste. Începem cu cei de la Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, locul potrivit pentru explorat natura, fără să te depărtezi de oraș. Continuăm cu colaboratorii din acest an – Apai Emese, Cristina Craioveanu, Octavian Craioveanu, Gianluca D’Amico, Noureddine Mechouk -cei care i-au făcut pe copii să se uite altfel la natură și la tot ce ține de ea. Voluntarii sunt cei care ne ajută să facem față zilelor lungi, călduroase și solicitante; să supraveghem și să distrăm copiii; să rezolvăm situații urgente; să avem chiar și atelier de prim ajutor. Deci, mulțumim, Denis Bighe, Șerban Cociș, Flavius Damian, Alice Goagă, Tincuța Muntean, Casandra Iulia Sîrb, Bianca Suciaghi, Ana Ștefan, pentru că ați ales ca în vacanță să vă întoarceți la școală, e drept una de vară, cu copii frumoși și interesați de natură.

Iar noi, cei din partea SOR, am spus prezent anul acesta: Bogdan Ciortan, Cîmpan Kinga, Dora Domșa, Anca Pui, Mihaela Simion și Veres-Szászka Judit. Abia așteptăm să vedem cum vor crește micii noștri iubitori de natură, pe care sperăm să îi revedem alături de noi mai repede de vara lui 2025!

 

Text: Teodora Domșa

Fotografii: Tincuța Muntean, Teodora Domșa, Mihaela Simion, Cîmpan Kinga.

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România