Share

Cum am ajuns voluntar la SOR. Partea întâi

An de an primim cereri de înscriere ca voluntari de la diverse persoane. SOR, însă, nu este un ONG de mediu obișnuit. Este un ONG de natură, un ONG care se ocupă prea puțin de reciclare, plantări sau igienizări.

Nu că ar fi un lucru rău, dar este loc pentru orice fel de inițiativă, iar noi ne axăm pe conservarea naturii, cu accent pe nișa păsărilor. De aceea, nu chiar oricine ajunge să lucreze cu noi. Avem programe dedicate monitorizărilor de păsări, iar dacă un voluntar nu cunoaște păsările… nu are cum să ne ajute, decât dacă le învață. De aceea, e destul de greu de pătruns în clubul voluntarilor de la SOR. Nu este însă imposibil, iar odată ce ați intrat în echipa de voluntari, lucrurile nu mai par așa de grele. Azi vă dăm două exemple de voluntari din Cluj Napoca, oameni care au participat și la organizarea de evenimente pentru public, dar și la programe de monitorizare a păsărilor sălbatice. 

Kassay Bernadett ...

… are 21 de ani și este studentă. E unul din voluntarii SOR din 2015. A început ușor, de la organizarea de evenimente la Cluj. A participat la toate cele organizate de Biroul Teritorial Cluj de-a lungul unui an – Ziua Păsărilor, O zi cu Păsări la Muzeul Satului, Noaptea Privighetorilor. Nu avea cum să rateze cea mai spectaculoasă acțiune cu păsări pe care o poate organiza cineva – inelarea demonstrativă. 

„Îmi place foarte mult voluntariatul la SOR. De ce? Deoarece simt că aparțin  unei echipe extraordinare, care ajută. Suntem mereu activi, cu multe idei bune, îmi place să lucrez așa”, spune Bernadett. 

Volens-nolens, un voluntar trebuie să știe despre ce vorbește – despre păsări. Și trebuie să și transmită mai departe aceste cunoștințe. Iar Bernadett face asta la evenimente, unde lucrează cu copiii. „Îmi place să îi ajut, să le explic ce ar trebui să știe despre păsări. Dacă ar fi să recomand voluntariatul, în primul rând aș invita persoanele la evenimentele organizate de SOR, să vadă din ce echipă vor face parte, să “guste” puțin din ce se întâmplă.”

Ciortan Bogdan…

… are 23 ani și este și el student la UBB Cluj – licență în Ingineria Mediului și actual masterand la Facultatea de Biologie și Geologie – Secția Ecologie sistemică și conservare. De trei ani de zile participă la acțiunile SOR, dar activitatea sa e mult mai intensă în ultimii doi ani. 

„Ca majoritatea studenților care își doresc să se orienteze și să se dezvolte în domeniul vizat, aveam urechile ciulite pentru orice tip de voluntariat în primii ani de facultate și printr-o colegă am aflat de proiectul SOR, Păsările Clujului, prin care urma să se instaleze un număr mare de cuiburi artificiale pentru păsări în Cluj și în zonele limitrofe. La momentul respectiv nu eram eu foarte priceput în ceea ce privește ornitologia. Ingineria Mediului fiind mai mult o specializare tehnică unde biologia și ecologia sunt bucățele din salata multidisciplinară a facultății, nu îmi puteam satisface la maxim nevoia de naturalism și implicit lucru pe teren”, povestește Bogdan. 

A participat la instalarea celor peste 1000 de cuiburi artificiale, iar apoi a luat o pauză, deoarece proiectele de educație în ecologie pentru publicul larg nu îl puteau atrage prea mult, era nevoie învețe el mai întâi.  

Schimbare

„Norocul meu a fost ca în 2015 să particip la o tabără internațională de studiu în ecologie/biodiversitate în podișul Hârtibaciului pe postul de translator, ajutând mai ales pe colectarea de date cu privire la populațiile de păsări. La sfârșitul aceluiași an am participat la Midwinter pe lacurile Gilău și Florești, unde, datorită oaspeților de iarnă am început să mă îndrăgostesc de ornitologie. După ce s-a instalat pasiunea, m-am hotărât să mă implic cât mai mult în activitățile SOR-ului, ținta mea fiind să ajung să pot să mă implic activ în colectarea de date. Echipa SOR-Cluj m-a ajutat să înțeleg foarte bine metodologiile și planurile/proiectele naționale care se desfășoară actual, astfel am ajuns să îmi ating scopul și anul acesta (2017) am reușit să mă ocup de colectarea de date dintr-un pătrat CBM, în localitatea Chinteni, Cluj și din două pătrate pentru Atlasul păsărilor cuibăritoare. Pe lângă asta, am participat la majoritatea activităților pe educație ecologică, SOR ocupându-se foarte mult pe această parte de conștientizare naturalistă (mai ales din punctul de vedere al ornitologiei) unde, în schimbul muncilor simple de voluntar, am fost răsplătit pe măsură, mai ales prin faptul că pot lucra pe lângă acești oameni, bucuroși să răspundă la orice întrebare. Dintre acestea: Noaptea Privighetorilor, O zi cu păsări etc.”, mai spune Bogdan. 

Concluzii

Bogdan, trage concluziile simplu. Nu sunt multe, nu sunt greu de văzut. 

1. Plăcerea de a fi voluntar SOR crește odată cu pasiunea pentru ornitologie și se susțin reciproc. De la voluntarul simplu am ajuns cu ajutorul echipei SOR să pot să înțeleg terminologia folosită în ornitologie (biologie și ecologie în general) și să fiu atras de domeniu din ce în ce mai mult, putând astfel să mă implic și pe alte planuri, fiind poate și una dintre cauzele prin care am ales masteratul de Ecologie și Conservare. 

2. Setea de ieșit pe teren nu poate fi potolită decât… ieșind pe teren. Evident, aceste acțiuni sunt în fața celor de conștientizare, ca și plăcere. Dar, odată ce am început să acumulez cunoștințe în domeniu, am început să înțeleg importanța acțiunilor de conștientizare și să fac din asta o bucurie.

3. Voluntarul poate lucra pe două planuri, cel general (practic se poate implica în orice fel de voluntariat, fiind responsabil pentru lucruri simple, comune) și cel specific (unde acțiunile pe care le face în cadrul voluntariatului sunt concentrate pe un anumit domeniu, mai puțin comun). Norocul meu a fost să trec pe rând prin aceste două etape. Personal, aș opta pentru acțiuni de recrutare în facultățile din domeniul protecției mediului și din domenii apropiate. 

4. Este foarte ușor prin implicare să dai mai departe virusul frumos al ornitologiei și, astfel, din voluntari necunoscători să faci voluntari îndrăgostiți de natură, voluntari cu pasiune pentru ornitologie și în final, chiar „păsărari”.

Dacă ți-a plăcut, distribuie