Cum își aștern cuibul Păsările Anului 
Recensământul Internațional al Păsărilor de Apă, MidWinter 2026 
Ești economist? Hai alături de noi! 
Prinde în culori trilurile orașului: concurs de desen „Mierla și prietenii săi” 
Ziua Păsărilor în Anul Mierlei 
Însoțitul păsărilor 
Strategii prin care păsările înfruntă iarna 
Revelion modern, cu spectacole de lumini și drone în locul artificiilor 
Calendar de Advent SOR 
Cicoarea 
Conservarea gâștelor cu gât roșu 
Conservarea șoimului dunărean în NE Bulgariei, Ungaria, România și Slovacia 
Conservarea acvilei țipătoare mici în România 
Investigarea prezenței dropiei în România 
Salvați pelicanul creț în Delta Dunării 
Uite Barza! 
Atlasul Păsărilor din București 
Monitorizarea Păsărilor Comune 
Protecția berzei albe în Lunca Dunării 
International WaterBird Count 
Restoriver 
POIM Moldova 
POIM SUD 
ROSPA0059 Lacul Strachina 
ROSPA0052 Lacul Beibugeac 
Școli și grădinițe prietenoase cu natura 
Spring Alive 
Pasărea Anului 
Euro Bird Portal 
Restore Nature 
România Prinde Aripi 
Aripi Libere 
Agricultură pentru biodiversitate 
Big Day_Maraton ornitologic 
It is time! 
PETlican 
Noaptea Privighetorilor 
Păsările Clujului 
Păsări din habitate acvatice 
Mic determinator de insecte 
Păsări din pădure 
Mic determinator de fluturi 
Mic determinator de plante 
Insignă rotundă Ziua Păsărilor 
Insignă rotundă emblema SOR 
Insignă rotundă pițigoi sur 
Insignă rotundă pițigoi de stuf 
Insignă rotundă pițigoi de brădet 
Cascadia: Monumente ale naturii 
Joc memory Găsește perechea 
Joc memory Păsări comune din parcuri și grădini 
Puzzle Păsări care se hrănesc pe malurile apelor 
Puzzle Stârci din România 
Sacoșă dumbrăveancă 
Sacoșă bujor 
Sacoșă prigorie în zbor 
Sacoșă pescăraș albastru 
Cuib lăstun de casă 
Cuib pănțăruș 
Cuib tip D 2025 
Cuib tip C 2025 
Cuib cojoaică Știri
Cum își aștern cuibul Păsările Anului
31 martie 2026
De vorba „cum îți așterni, așa cuibărești” nu scăpăm nici noi, păsările. Nici măcar eu, Pasărea Anului 2026. Și nu au scăpat nici predecesoarele mele, de la cucuvea încoace. E o obligație de care trebuie să ne achităm toate înaripatele care ne găsim perechea. De Ziua Păsărilor te invităm să afli cum o facem și cum ne poți ajuta.
Partea bună la a fi Pasărea Anului la SOR e că sfârșești anul știind de toate. Ești purtător de cuvânt pentru atâtea cauze, evenimente, confrați și surori, încât până în 31 decembrie poți să primești titlul de Doctor avis causa. Așa că mi se pare normal să vă spun tot eu, Mierla 2026, câte ceva și despre cuiburile păsărilor. E un domeniu în care, cât de cât, am ceva expertiză.
Dar nu voi ține o conferință exhaustivă despre această construcție păsărească, ci vă voi prezenta tendințele de cuibărire la suratele care au fost Pasărea Anului de la înființarea acestei poziții onorifice în SOR. Și la noi merge vorba voastră „Câte bordeie, atâtea obiceie!” și, cum am fost deja șapte ocupanți, subsemnata inclusă, iese o selecție destul de bună, suficientă cât să vă faceți o idee despre cum ne așternem noi și cum cuibărim. Sigur, chiar în bordeie nu ne punem pe clocit, dar și noi folosim aceleași materiale de construcție – pământ, paie, stuf – la care mai adăugăm câteva în plus și, evident, lucrăm puțin diferit și la partea de design.
Dar să nu mai pierdem mult timp cu considerațiuni generale, că Ziua Păsărilor bate la ușă și subiectul de anul acesta e chiar cuibul nostru, al zburătoarelor din viața voastră.
Începem cu prima ocupantă a postului, cucuveaua (Athene noctua), care a câștigat campania pentru Pasărea Anului 2019. Cu siguranță a fost aleasă pentru alte calități, nu pentru cele de constructor de cuiburi, căci nu se prea obosește cu munca, preferă să ocupe diferite cavități gata săpate de vreme sau de alții. Pe lângă scorburile din arbori sau galerii săpate de alții în pereți de lut, își amplaseaza cuibul cu cele 3-6 ouă și în cavitățile din construcțiile noastre. Iar aici nu se sfiește, ocupă deopotrivă ruine și clădiri abandonate, precum și construcții noi, locuite. Preferințele merg spre spații mai retrase, poduri și hornuri. Când sunt chemați să salveze puii alunecați prin hornuri, ornitologii se gândesc adesea că, poate, cucuvelele astea or fi fani Moș Crăciun. Deși, istoric vorbind, sunt legate de altă zeitate, Atena cea înțeleaptă. Înțeleaptă sau nu, alegerea cucuvelei e de a cuibări izolat.
Vestea bună e că este o specie care apreciază scorburile artificiale și le ocupa cu succes dacă acestea îndeplinesc condițiile necesare: intrare mică cu diametrul de 7 cm, ideal un tunel de trecere, și o cameră întunecată de cuibărire. Așadar, construind cuiburi artificiale pentru cucuvele puteți opta pentru oferta 2 în 1: ajutați și specia, vă alegeți și cu vecini înțelepți.
Rândunica (Hirundo rustica) este zidarul din grupul nostru. Jumătatea de cupă, în care încap până la 7 pui, e construită din noroi, întărită cu iarbă uscată, paie sau chiar păr de cal. Ce mai, Pasărea Anului 2020 își mânuiește ciocul mai bine ca un zidar canciocul. Stă bine și la capitolul cunoștințe de termoizolație, astfel că interiorul vine căptușit cu ierburi uscate și pene. Nu vă gândiți că e treabă de mântuială, doar pentru că citiți cuvinte precum iarbă, paie și pene. Cuibul rândunicii rezistă 12-15 ani, cu un record înregistrat de 48 de ani! Cam de la câți Dorei ați primi așa o garanție la achiziționarea locuinței? Da, mă gândeam că așa veți răspunde. Unde e amplasat cuibul vestitorului primăverii știți cu toții, dar în caz că mai avem corigenți la ornitologie vă spun pe scurt: de pe stâncile și din peșterile originale, pasărea și-a mutat cuibarul sub streșinile noastre și în poiata Joianei, deși această alegere imobiliară este tot mai puțin disponibilă.
Rândunica poate fi ajutată în mai multe feluri. O variantă ar fi să oferiți locuința la cheie, fie olărind singuri cuibul, fie cumpărându-l. Sau asigurați-le o baltă permanentă, să își poată face singure cimentul. A avea un cuib de rândunică sub streașină e sinonim cu a avea o plasă anti insecte la geam. Deci, nu mai stați pe gânduri, pregătiți mortarul!
Dacă e vreo pasăre din selectul nostru grup care nu pare interesată mai deloc de cuibu-i, numele ei e turturica (Streptopelia turtur). Cel puțin cucuveaua caută o cavitate pentru a depune ouăle, pe când Pasărea Anului 2021 nu se obosește cu astfel de detalii. Ochește un arbore, un arbust sau un desiș de tufe în care poate găsi o suprafață suficient de dreaptă și de spațioasă cât să arunce, parcă la întâmplare, câteva crenguțe, niște iarbă și ceva frunze. Rezultatul e unul superficial, doar un diriginte de șantier indulgent ar semna avizul pentru așa un cuibar. E drept însă că e proiectat doar pentru două ouă, deci pentru doi pui. Se întâmplă, ocazional, să cuibărească în condiții mai confortabile, atunci când ocupă cuiburile părăsite de alte păsări.
În cazul turturicii, ajutorul vostru ar trebui să se îndrepte nu spre cuib, ci spre cartier. Nu îi face bine deloc distrugerea benzilor cu arbuști și tufe dintre parcelele agricole sau din pajiști. Pe ea o lasă fără locuri de cuibărit, nouă ne rămâne peisajul dezolant al monoculturilor cât vezi cu ochii.
Pițigoiul codat (Aegithalos caudatus) e artistul prin excelență al trupei PASOR. Să îi spui meșter sau constructor priceput e prea puțin. Poate croitor sau bijutier să descrie mai bine ce face pasărea, căci lucrează cu o migală greu de egalat în lumea noastră. Iar bijuteria care rezultă poate fi expusă în orice galerie de artă. Dar el preferă să atârne cuibul în tufișuri și în arbori, sau să îl lipească de trunchiul acestora. Preferă spațiile naturale, pentru că lucrează cu materiale naturale. Meticulos din cale-afară, asamblează o minge pufoasă îmbinând mușchi, păr și fire vegetale, pe care le „coase” cu fire de pânză de păianjen. Îmbracă exteriorul cuibului cu licheni dantelați, integrându-l în peisaj mai ceva ca un arhitect peisagist, scuzați-mi repetiția. Interiorul vine căptușit cu peste o mie de pene, cel mai elegant și călduros material termoizolant disponibil. Această structură remarcabilă, dar nu mai puțin confortabilă, este și elastică, o calitate obligatorie dacă ne gândim că trebuie să adăpostească inițial între 8 și 12 ouă, iar apoi cam tot atâția pui. Ca norocul că în cazul codatului, totul e muncă de echipă, și construirea cuibului și creșterea puilor.
Acum, după ce v-am descris cuibul celui mai mic deținător al titlului de Pasărea Anului (2022 a fost anul în care și-a băgat coada la înaintare), nu o să fiți prea surprinși dacă vă spun că nu se sinchisește de scorburile voastre artificiale. Trebuie să îi dați dreptate, ar fi o scădere a calității locuirii greu de imaginat. Așadar, dacă vreți să îl ajutați pe partea de cuibărire, trebuie să lucrați la peisaj. Are nevoie de arbori maturi, arbuști și de tufe generoase. Și de practici de întreținere a spațiilor verzi urbane, care să țină cont și de nevoile lui. Dar despre subiectul acesta îmi rezerv dreptul de a povesti mai multe de Ziua Păsărilor. E un drept câștigat, pe care doresc să îl exercit cu fiecare ocazie disponibilă.
Acvila de câmp (Aquila heliaca) se ridică la înălțimea numelui și renumelui ei. Și aici nu mă refer, evident, doar la aspectul ei princiar, că doar vorbim de cuib. Care e imperial de-a dreptul. La încăpătorul diametru de 100-150 cm și confortabila adâncime de 60-70 cm, mai adăugați și înălțimea de cel puțin 10 m la care își stabilesc în general reședința cuibăritoare și veți înțelege ce vreau să zic. Stejarul, arțarul, frasinul sunt câteva dintre esențele tari pe care le preferă în materie lemnoasă, deși face concesii și plopului. Are nevoie de arbori maturi, capabili să susțină construcția pentru care îmbină crengi mari, pe care le căptușește cu resturi vegetale, păr și lână, pentru un plus de extra confort. Desigur, ca orice principe, are mai multe reședințe. Acvila de câmp, ca mai toate păsările de pradă mari, are două sau trei cuiburi pe care le folosește alternativ. Nu face nimic cu jumătăți de măsură pasărea asta, nici nu mă mir că i-au ieșit vorbe tocmai ei. Că doar nu era să ziceți „Merula non capit muscas”.
Cum se pare că faceți un sport din a elimina arborii maturi de pe unde îi găsiți, evident că puteți ajuta și pasărea asta maiestuoasă la partea de cuibărit. Sigur, e ceva mai mult de muncit decât în cazul unei cucuvele sau al unei mierle, mulțumesc anticipat, că doar și pasărea e ceva mai impunătoare. Și de regulă munca e făcută de specialiști, cuiburile artificiale sau suporturile pentru cuib vin amplasate în arbori, la înălțime, cum ziceam la început. Așa că, de data asta, lăsați canciocul și fierăstrăul, puneți mîna pe pix sau mouse și completați o Declarație de 3,5% pentru cei care fac din protecția acestei păsări o meserie.
Pasărea Anului 2025 este recordmena absolută a grupului dacă vorbim despre dimensiunea cuibului. Barza albă (Ciconia ciconia) meșterește o construcție remarcabilă și o face chiar sub privirile voastre, un privilegiu aș spune eu, Mierla, din desiș de tufiș. O puteți vedea la lucru pe stâlpii de lângă casă, pe casă, pe șură, pe turla bisericii sau pe hornul castelului. Dimensiunile la care se ajunge – până la 2 metri diametru și înălțimi cuprinse între un metru și neverosimilul 3 metri – nu sunt o exagerare, ci rezultatul mai multor ani de muncă în echipă. Desigur, și nevoia de a fi suficient de încăpător pentru 3-5-7 pui cântărește ceva (sute sau o mie de kilograme, din câte se aude). Ambii parteneri construiesc și întrețin cuibul, pe care îl folosesc ani la rând, unele perechi având și cuiburi secundare în apropiere. Baza e formată din crengi de dimensiuni mari, care vin căptușite cu materiale eco din gama iarbă, frunze, balegă și, din păcate, cu materiale „reciclate”, provenite din managementul defectuos al resturilor noastre menajere. Păsările vor folosi pungi și alte ambalaje din materiale plastice, punând uneori în pericol viața puilor. Deci, responsabilitatea acțiunilor voastre merge dincolo de voi și ar fi bine să țineți minte acest lucru. Fiți vecini buni, cum e barza albă! Cuibul ei e atât de primitor, încât toate cele 3 specii de vrăbii de la noi cuibăresc la „etajele” inferioare ale impunătoarei construcții. Programul „Casă în casă”, un exemplu reușit de coabitare!
Cum puteți ajuta berzele albe de la noi să cuibărească cu succes? Din fericire, în multe feluri.
Amplasați un suport de cuib pe casa, șura sau dependința mai înaltă din bătătură. Cereți furnizorilor de electricitate care se ocupă de zona voastră, amplasarea unui suport de cuib acolo unde cuibul există. Nu așteptați până acesta se prăbușește sub propria-i greutate, lucrați în avans. Și primăriile pot să vă susțină în acest demers, pot prevedea sume în bugetele locale pentru astfel de cheltuieli. Cereți furnizorilor de electricitate care se ocupă de zona voastră să izoleze firele electrice din apropierea cuiburilor, pentru a preveni electrocutarea puilor la primele tentative de zbor. Spuneți „Uite Barza!” în fiecare vară, alături de cei de la SOR și de mulți alți voluntari implicați în Recensământul Internațional al Berzelor Albe. Sprijiniți organizațiile care se ocupă cu studiul și protecția acestor păsări. Redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit către SOR este una dintre căi. Mulțumim!
Nu știu dacă cei din urmă vor fi cei dintâi, dar uite că mi-a venit și mie rândul să-mi prezint cuibul. Subsemnata, Mierla 2026 (Turdus merula), nu fac excepție, mă înscriu și eu în linia constructorilor sârguincioși. Deși, dacă e să fiu un mascul elegant, trebuie să recunosc că partenera mea face mai toată treaba. Cuibul pe care îl asamblează pentru noi e unul clasic, în formă de cupă. Împletește mici crenguțe și iarbă uscată, pe care le cimentează cu noroi, iar la partea de interior se folosește de fire subțiri de iarbă și de mușchi. Rezultatul nu e doar confortabil și rezistent, ci și suficient de încăpător pentru cele 3-4 ouă pe care le va cloci. Dacă nu v-am impresionat, vă mai spun că face un cuib nou pentru toate cele 3 ponte pe care le depune în anii buni. Locativ, nu urcăm prea mult, ne place cum se vede lumea de la 1-2 m înălțime. Iar ca vecinătate, știți deja, preferăm tufișuri dese, garduri vii și arbori, dar ne facem cuibul și în cavitățile din pereți, mai ales dacă îi drapați cu plante cățărătoare. Caprifoiul, trompeta cățărătoare sau simpla iederă sunt alegeri care mulțumesc pe toată lumea.
Și dacă tot am ajuns cu discuția la peisagistică, aș vrea să vă spun părerea mea despre practicile voastre din domeniu. Nu e una bună, trebuie să recunosc. Nu doar că nu mai plantați tufe prin parcuri, dar și când o faceți nu alegeți unele autohtone, care rezistă mai bine și au fructe pe care le-am introdus de mult în meniul de toamnă-iarnă. Nu mai zic de felul cum le întrețineți. Tundeți tufele și gardul viu mult prea scurt și mult prea repede, nu apucă nici să fructifice și ne mai și lăsați cuibul expus, cu tot cu ocupanți. Aici ar mai fi de lucru, puțină empatie nu ar strica. Gândiți spațiile verzi ca locuri unde să ne simțim bine cu toții și veți fi răsplătiți. Și uite așa ați bifa un prim mod în care mă puteți ajuta și pe mine în problema cuibăritului. Un al doilea mod ar fi, evident, furnizarea de locuințe ANL, cuiburile tip C fiind la mare căutare în lumea mierlească. Găsiți și la SOR pe site informații și dimensiuni despre cum puteți deveni antreprenori ornito-imobiliari. Dacă nu sunteți dintre cei care mânuiesc ciocanul, utilizați cu încredere formularul de redirecționat 3.5% din impozit către cei care o fac. Mulțumesc!
Și iată-ne ajunși la finalul periplului nostru. Trebuie să recunosc că am încheiat călătoria prin lumea cuiburilor păsărești cu o nedumerire personală. Îmi plac toate speciile alese de voi, ne leagă multe lucruri în comun. Dacă ar fi să vorbesc doar despre dorința ca voi să aveți grijă mai păsărește de spațiile verzi, dorință pe care o împart cu pițigoiul codat, sau de nevoia tuturor celor din PASOR de a avea o dietă mai curată, mai puțin tratată cu pesticide, cred că m-ar prinde 2027. Însă, mi-ar fi plăcut ca în acest demers dedicat cuiburilor noastre să am onoarea să discut și despre ciocănitori. Dacă e vreo înaripată care știe cum se face treaba asta ca la carte, atunci sigur din familia asta se trage. Sigur, sunt și la ei meșteri și meșteri, nu toți mânuiesc ciocamerul la fel de performant, dar oricum ar fi, ciocănitorile sunt cei mai buni constructori de scorburi artificiale. De aceea sunt nedumerită că nu ați ales până acum drept Pasărea Anului nicio pestriță sau ghionoaie. Poate mă surprindeți plăcut în viitor, trebuie să recunosc că aș preda cu drag ștafeta ciocănitorii Woody. Îmi și imaginez fotografia de la investire!
Acestea fiind scrise, vă invit să fiți alături de noi nu doar azi, de Ziua Păsărilor, ci în fiecare zi. O puteți face construindu-ne un cuib artificial sau o hrănitoare, plantând arbuști și arbori apreciați și de voi și de noi, având mai multă grijă de mediul înconjurător și insuflând copiilor dragostea de natură.
Noutati
Stimabili membri SOR, în 2026 veți adăuga mierla colecției de carduri anuale
Stimabila Mierlache a reușit, după lupte seculare care au durat trei săptămâni, să își asigure poziția de portavoce a lumii păsărești pentru anul viitor. Grație voturilor alegătorilor convinși de platforma ei electorală, Pasărea Anului 2026 ne va purta prin parcurile și grădinile orașelor noastre, ne va cânta din tufișurile pline de flori și va colora pătratele de monitorizare din atlasele urbane.
Proiecte
Euro Bird Portal
EuroBirdPortal (EBP) este o inițiativă a EBCC, un portal care agregă în timp real datele observaționale de păsări din Europa. Proiectul își propune să aducă împreună datele încărcate zilnic în diverse portaluri, de mii de observatori din toate țările europene. În portal pot fi vizualizate datele agregate săptămânal, pentru perioada în curs, dar și datele […]
