Liniile electrice fac noi victime printre pelicanii creți 
Panouri informativ-educative pentru protejarea șoimului dunărean 
Ziua Păsărilor, un eveniment de pus în calendar 
Membri expați. Gerard Gorman, cunoscutul specialist în ciocănitori 
Concurs de desene: Pasărea anului 
Unde vedem papagali în România? 
Unele păsări merită un renume mai bun 
Păsările se hrănesc natural, nu cu alimente procesate 
Bujorul românesc, cel mai cunoscut bujor de la noi 
Măceșul 
Conservarea gâștelor cu gât roșu 
Conservarea șoimului dunărean în NE Bulgariei, Ungaria, România și Slovacia 
Conservarea acvilei țipătoare mici în România 
Investigarea prezenței dropiei în România 
Salvați pelicanul creț în Delta Dunării 
Uite Barza! 
Atlasul Păsărilor din București 
Monitorizarea Păsărilor Comune 
Protecția berzei albe în Lunca Dunării 
International WaterBird Count 
POIM Moldova 
POIM SUD 
ROSPA0059 Lacul Strachina 
ROSPA0052 Lacul Beibugeac 
Blahnița-Mehedinți 
Școli și grădinițe prietenoase cu natura 
Spring Alive 
Pasărea Anului 
Restore Nature 
România Prinde Aripi 
Aripi Libere 
Agricultură pentru biodiversitate 
Big Day_Marton ornitologic 
It is time! 
PETlican 
Noaptea Privighetorilor 
Păsările Clujului 
Ce pasăre este aceasta? 
Pliant Păsări din habitate acvatice 
Pliant Păsări din parcuri și grădini 
Delta Dunării 
România Sălbatică 
Insignă orhidee albină 
Insignă fluturaș de stâncă 
Insignă șoim dunărean 
Insignă șoim dunărean în zbor 
Insignă lăcustar 
Colecția de puzzle-uri educative Păsări acvatice 
Joc memory Păsări comune din parcuri și grădini 
Puzzle Păsări care se hrănesc pe malurile apelor 
Puzzle Stârci din România 
Puzzle Corcodei din România 
Sacoșă pescăraș albastru 
Sacoșă pițigoi albastru 
Cuib huhurez mic 
Cuib cucuvea 
Cuib tip B (neasamblat) ȘTIRI PROIECT Știrile proiectului
Pițigoiul codat, mica bijuterie cu aripi
10 noiembrie 2022
Mica pasăre cu nume parțial înșelător a câștigat cursa pentru Pasărea Anului 2022, devansând sturzul cântător și ghionoaia verde în preferințele voastre. Jucându-ne puțin printre cuvinte, am putea spune că înfățișarea a întrecut (în)cântarea, de vreme ce pițigoiul codat nu era cel mai vocal candidat. Bănuim că aspectul lui rozaliu diafan l-a propulsat confortabil pe primul loc. Să îi acordăm puțină atenție!
Într-adevăr, aspectul nu lasă nicio urmă de îndoială legată de atributul „codat”, jumătate din lungimea acestui glob pufos fiind dată de coadă. Cât despre primul nume, știința modernă ne-a arătat că, de fapt, pițigoiul acesta nu e pițigoi. Taxonomia actuală, bazată pe studii genetice, a demonstrat că pițigoiul codat este mai înrudit cu pitulicile și mai îndepărtat pe scara evoluției de pițigoii catalogați ca fiind cei „adevărați”. De aceea, el are acum propria lui familie, Aegithalidae, din care mai fac parte alte 12 specii, împărțite în 3 genuri (Leptopoecile, Psaltriparus, Aegithalos). Toate sunt păsări active, de talie mică, dar de coadă mare, greu de observat pentru că sunt într-o continuă mișcare în căutarea hranei prin coronamentul arborilor sau desișul tufișurilor. Pițigoiul nostru este cel mai răspândit dintre ele, fiind de altfel și singurul care își vântură coada proverbială prin nordul Eurasiei, restul familiei fiind mai legat de Asia sau chiar America de Nord.
Familia Aegithalidae prezintă variații geografice, păsările din anumite zone având caracteristici asemănătoare: grupul caudatus în nordul Europei, grupul europaeus în zona continentală și alpinus în zona mediteraneană și sud-vestul Asiei, cu hibrizi acolo unde grupurile se suprapun. Sunt recunoscute 17 subspecii. La noi sunt prezente subspeciile Aegithalos caudatus caudatus și Aegithalos caudatus europaeus.
Orice pasăre pe numele ei cântă
Țârțâr, pițigoi orb, coadă-lungă, pițigoi cu coadă lungă, iată cum era alintat codatul pe la noi. În multe locuri din lume coada a jucat un rol esențial în denumirea păsării – Long-tailed tit, Mésange à longue queue, Schwanzmeise, Chapim-rabilongo – toate fac referire la dimensiunea generoasă a acestui „accesoriu”. Maghiarii însă s-au legat de capul albicios al păsării, și i-au spus Őszapó – Moș Toamnă sau Moș Cărunt / Gri, nume tare potrivit și el, dacă ne uităm la figura aparent serioasă a micii păsări.
Desigur că nici denumirea științifică a păsării nu putea rata o asemenea evidență, astfel încă dinainte de clasificările făcute de Carl Linnaeus numele speciei a fost latinescul caudatus – cu coadă lungă. Numele genului a suferit modificări, la început fiind parus – nume latin pentru pițigoi, ulterior fiind înlocuit cu aegithalos, forma latinizată a grecescului aighithalos, care tot prin pițigoi se traduce.
Dar, cum vă spuneam mai sus, taxonomia nouă a arătat că pițigoiul codat nu e de fapt un pițigoi. Cel mai probabil însă, numele popular nu se va schimba, fiind de prea multă vreme în vocabularul iubitorilor de păsări. E greu și să scăpăm de „broasca” din „broasca țestoasă”, darămite să ne obișnuim cu nume complet noi!
Cum arată un pițigoi codat?
La o primă impresie ai spune despre pasăre că e un glob pufos alb-rozaliu cu coadă lungă, subțire și neagră. Cam așa e, dar dacă o privim mai de aproape, ne putem minuna de întrepătrunderea culorilor, dar și de delimitarea lor atât de precisă. Și de lungimea cozii, care ocupă cam 7-9 centimetri din lungimea de până la 15 ai păsării. Capul e fie alb complet, în cazul subspeciei caudatus, fie alb cu o dungă neagră, lată, deasupra ochiului, la subspecia europaeus. Ochii sunt mici și negri, ca niște boabe de piper, cu un inel galben-portocaliu, iar ciocul e scurt și închis la culoare. Spatele, coada și mare parte din aripi sunt negre. Aripile au contururi fine albe și o pată maroniu-roșiatică mai spre umăr. Abdomenul este albicios cu tente rozalii, mai puternice la subspecia europaeus.
Pe unde îi vedem coada
Cum spuneam în introducere, este cel mai răspândit reprezentat al familiei, ocupând aproape toată Europa, Orientul Apropiat, zona temperată a Asiei, până în Japonia. La noi este o prezență comună, dar lipsește din mare parte a sud-estului țării, unde nu cuibărește. De ce? Pentru că acolo agricultura este la ea acasă, ocupând mare parte din teritoriu. Iar codatul preferă pădurile de foioase și de amestec pentru cuibărire, în special pe cele care au și zona de arbuști bine reprezentată. Dar îi putem admira silueta și auzi cântecul și în parcuri, grădini și livezi, câtă vreme găsește zona de tufișuri în care se simte în siguranță și mai găsește și hrană. Aici îi putem observa cel mai bine, când zboară ondulat din copac în copac, unul după altul, în șir indian, însoțiți de binecunoscutul lor tril ascuțit, metalic, poate cea mai bună semnalizarea a prezenței păsării în zonă.
Ce dietă ține Pasărea Anului 2022
În mare, este o dietă bazată pe nevertebrate, cu larve și ouă de insecte, insecte și păianjeni. Caută hrana de regulă în coronament sau în tufișuri, mai rar pe pământ. Cum este o specie sedentară, care rămâne la noi tot timpul anului, înseamnă că meniul se va schimba puțin în anotimpul rece, când va consuma semințe și alte materii vegetale mai ușor de găsit. Hrănirea pare un sport pentru această pasăre, acrobatică de-a dreptul uneori! Cu puțin noroc o putem vedea atârnând cu capul în jos, încercând să ajungă mai bine la pradă sau să o porționeze mai convenabil. În plus, fire sociabilă, de îndată ce se termină sezonul de cuibărire, trece la hrănirea în grup. Grupul nu e mare, de regulă până în 30 de păsări, dar e gălăgios și în continuă mișcare. Uneori iarna îi putem vedea în grupuri mixte cu alte păsări. Dar la hrănitori nu vine cu aceeași frecvență ca pițigoii adevărați, însă mai apare din când în când. Fructele sunt apreciate, astfel cu niște jumătăți de măr amplasate strategic vă puteți face rost de priveliște frumoasă tare și fotografii pe măsură.
Spune-mi ce cuib ai, ca să îți spun cine ești
Fără urmă de îndoială, pasărea noastră este un mare meșter. Nu Manole, că nu zidește pe nimeni ca să asigure temeinicia construcției. El se folosește de pânza de păianjen pentru a construi o capodoperă a arhitecturii ornitologice. Diferența față de cuibul neîngrijit al turturicii, Pasărea Anului 2022, nici nu putea fi mai mare. E drept, pițigoiul codat e un familist convins, ambii parteneri punând aripa la treabă. Construcția ovală, de 16 centimetri înălțime și 10 centimetri lățime este meticulos asamblată în mai bine de o lună de zile, din mușchi și licheni „cimentați” prin fire de pânză de păianjen și căptușită cu peste o mie de pene mici! Poate nu chiar ca la Manole, dar aici ar fi o latură puțin mai macabră: în plină primăvară, când păsările nu prea năpârlesc, un număr atât de mare de pene este furnizat doar de … păsările moarte. De pe care pițigoiul codat nu se sfiește să ia materia primă atât de prețioasă. Datorită tencuielii exterioare cu licheni, cuibul e foarte bine camuflat, integrându-se perfect în cartier, adică în stratul arbustiv de până la 3 metri înălțime, unde pasărea obișnuiește să locuiască din martie până prin iunie. Structura confortabilă și elastică poate adăposti o medie de 8-12 ouă, clocite de femelă, și apoi, evident, cam tot atâția pui. Practic, casa crește odată cu ocupanții!
Să ne ocupăm puțin și de ocupanți! Este recunoscut obiceiul sănătos al codatului de a beneficia de ajutor la îngrijirea puilor. Suplimentar, pe lângă părinți, 8 ajutoare își aduc aportul binevenit. Acestea sunt de regulă rude, aparent pe linie masculină, fie păsări tinere din anii anteriori, fie păsări cărora le-a fost compromisă ponta târziu și nu o mai depun și pe a doua. Ele pun ciocul la treabă, prinzând hrană pentru pui și gonind intrușii. La finalul sezonului de cuibărire, membrii care au participat activ în proces, formează grupurile mobile și gălăgioase de care am povestit mai sus și cu care ne putem pomeni și pe la hrănitori.
Spre deosebire de pițigoii clasici, codații nu ocupă cuiburi artificiale. Nici nu e de mirare! Nici noi nu ne-am uita la cutia noastră de scândură dacă am fi capabili să construim mica bijuterie căreia codatul îi spune casă.
Migrația nu e pentru oricine
Față de eroinele zburătoare Ica(r) din anii trecuți, celebrele rândunica și turturica, codatul nostru este sedentar. Departe de el drumurile anuale fabuloase pe ruta Europa – Africa și retur. Rămâne cu noi tot anul, să ne coloreze puțin sezonul rece și nu de puține ori, mohorât. De fapt, este o specie care nu se depărtează prea mult de locul de cuibărit, deși după ce puii devin independenți, se deplasează în grupuri mici, familiale, de care tot amintim în aproape fiecare paragraf. Asta ca să ne asigurăm că ați prins ideea că e o pasăre cu comportament social.
Statut
Specia este clasificată ca având ”Preocupare minimă” (Least Concern) de către IUCN, iar la nivel mondial, datorită distribuției foarte largi și a populației mari, nu există deocamdată temeri ca pițigoiul codat să aibă probleme de conservare. Similar, în recent publicata Listă Roșie a speciilor de păsări din România, nici la nivel național specia nu întâmpină probleme, astfel că a fost clasificată la fel, ca având ”Preocupare minimă”.
La nivel european, potrivit programului Pan-European de Monitorizare a Păsărilor Comune (PECBMS – PanEuropean Common Bird Monitoring Scheme, la care și România contribuie cu datele colectate în cadrul programului de Monitorizare a Păsărilor Comune), specia înregistrează o creștere moderată, de aproximativ 17% în ultimii 10 ani.
În România, din datele colectate în cadrul programului de Monitorizare a Păsărilor Comune, reiese că, deocamdată, tendința populațională este nesigură (populația fluctuează fără ca datele să indice cu certitudine o direcție), însă interpretarea datelor și a graficului sugerează și la noi o posibilă creștere ușoară, ceea ce ar fi în concordanță cu situația observată la nivel european.
Pentru anii care urmează ne propunem să supunem votului specii pentru care, în cazul în care câștigă competiția, putem face împreună cu voi eforturi dedicate conservării lor. Începem chiar din această toamnă, cu acvila de câmp, pelicanul creț și chira de mare, toate speciile fiind prezente în recent publicata Listă Roșie. Prima are statut de „Critic periclitată”, ultimele două de „Vulnerabil”. Sperăm ca pentru pasărea care va ieși pe primul loc în preferințele voastră, să putem implementa cu sprijinul vostru un proiect de conservare pentru specia câștigătoare.
Totuși, ce nu-i face bine codatului?
Istoria ne-a arătat nu o dată că o populație mare, fără probleme de conservare, nu e ferită de probleme. Cazul clasic al porumbelului pasager (Ectopistes migratorius) din America de Nord, care a ajuns de la un efectiv de sute de milioane de exemplare la extincție în doar o sută de ani ne vine imediat în minte. Dar avem exemple și mai aproape de casă, în Europa, unde extrem de comuna vrabie de câmp (Passer montanus), a suferit un declin major în multe state, ca urmare a practicilor agricole nesustenabile.
Astfel, deși o duce relativ bine, nici pițigoiul codat nu e imun la amenințări. În locurile unde s-a înregistrat un declin mai serios, acesta a fost pus pe seama practicilor forestiere care elimină atât arborii maturi, cât și zonele cu arbuști și tufe, în favoarea monoculturilor. Astfel, locurile bune de cuibărit se reduc. Această practică este prezentă și în orașe, unde toaletarea excesivă a arborilor și arbuștilor exilează pasărea spre marginile orașelor sau în zonele care încă mai păstrează vegetație matură.
Deși cuibul e spectaculos, specia nu are un succes reproductiv deosebit. Prădătorismul la cuib este una dintre cauze. Corvidele, mustelidele și șerpii sunt principalii prădători care vizitează cuibul, și fac asta nu pentru a admira frumoasa-i arhitectură.
În plus, păsările de nici 10 grame înfruntă cu greu temperaturile din iarnă. Au obiceiul de a se aduna și a dormi îngrămădiți unii în alții, pentru a face față frigului. Cu toate acestea, rata de supraviețuire a juvenililor este de aproximativ 25%. Ce înseamnă asta? Înseamnă că doar 25 din 100 de pui din acest an vor supraviețui și vor prinde primăvara viitoare. Nu îi ajută nici toamnele reci sau primăverile umede.
Dar îi putem ajuta noi! Protejând zonele în care pițigoiul codat se simte acasă și chiar mărind suprafețele acestora, creștem șansele de cuibărire ale păsării. În orașe putem milita pentru zone verzi și parcuri mai naturale, cu intervenții mai inteligente și documentate asupra vegetației. Iar iarna putem păstra un măr și pentru el, pițigoiul codat. Așa ne vom putea lăuda cu cel mai frumos pom de Crăciun, plin cu globuri pufoase, rozalii, marca „Pasărea Anului 2022”.
Noutati
Pactul Verde european nu a fost deraiat, dar Parlamentul European a votat o Lege pentru Refacerea Naturii slăbită
Victoria de astăzi a NATURII a avut un cost foarte mare - pentru a ajunge la un compromis, parlamentarii europeni au sacrificat multe obligații și ținte critice, ajungând la o poziție substanțial mai slabă decât propunerea inițială a Comisiei.
Proiecte
Uite Barza!
Recensământul cuiburilor de berze este un efort de a cunoaște situația berzelor albe în România. Primul pas pentru a le ajutaeste de să știm câte perechi cuibăresc și care este numărul puilor. Colectarea datelor se face cu ajutorul unei aplicații de smartphone care a fost creată special pentru acest proiect, cu ajutorul ENEL România. Pe termen lung, dorim ca această aplicație să fie folosită de cât mai multă lume pentru recenzarea cuiburilor de berze, astfel încât în timp să devină instrumentul de bază pentru colectarea datelor privind cuibăritul acestei specii în România. Aplicația este simplă, dar acuratețea datelor este esențială.
