Share

ȘTIRI PROIECT Expediția Națională SOR

Cum mi-am petrecut Expediția Națională SOR

31 august 2015

Da, titlul sună exact ca titlurile de compunere pe care le făceam când eram elevi. Pentru că în Expediție suntem uneori copii, alteori suntem dascăli, dar de cele mai multe ori suntem așa cum ar trebui: nealterați de internet, de smartphone sau tabletă, suntem atenți la natură, suntem dispuși la munci pe care nu le prestăm acasă. Și da, suntem mai buni.

Jucăm rațele și biologii

Era început de Expediție Națională și deja puteai vedea cu ochiul liber schimbările din oameni. Se ajutau între ei la întins corturile, la plasat ancore și bețe în pământul uscat din apropierea Lacului Furtuna. Se ieșea la păsări (observații ornitologice) și pe jos, dar și din bărci. (Îi mulțumim lui Ionuț Ilie din Sulina pentru ambarcațiunea pusă la dispoziție, ne-am fost de mare folos.) La una din ieșiri, președintele SOR Costin Ion și biologul Lucian Fasolă-Mătăsaru au revenit cu imagini dure. Mai multe rațe sălbatice erau moarte, iar câteva dintre ele încă se zbăteau în vintire – plasele pescărești lipovenești care în urma secetei au ajuns să stea pe mal și deveniseră adevărate capcane ale morții. Două dintre rațe au fost salvate de Costin și de Lucian, dar pentru alte câteva a fost prea târziu. 

Stăm uzi până la brâu

Nu ni se întâmplă când facem baie, ci atunci când ieșim de dimineață la observații ornitologice. Zi de zi, vicepreședintele SOR, Alexandru Lapoși, conducea grupa de temerari pe o cărăruie de două palme, prin iarba înaltă de un metru, către cele mai bune locuri de observații. Când vrei să vezi pelicanii cum se hrănesc, atunci trebuie să înduri. Iarba e udă, roua se strânge pe haine și pe încălțări imediat, iar diferența dintre pantaloni groși și pantaloni subțiti, dintre sandale și bocanci se simte imediat. Recompensa vine abia dupa ce, din umbra pădurii, privești prin ocularul lunetei și te bucuri de păsări limicole la hrană, de codalbi care atacă și de gâște de vară care se ridică în stoluri de pe lac atunci când ereții și codalbii le dau târcoale. Cei care merg la observații dimineața sunt cei dintâi care se trezesc și sunt cei din urmă care ajung la masă. Tanti Polea are mereu grijă să nu le lipsească ceaiul cald. 

Cântăm. Singuri sau în cor

Una din surprizele organizatorilor a fost doamna Palaghia Labuneț, sau Tanti Polea, așa cum o știe fiecare taberist. Când nu croiește porții din polonic, când nu amestecă în două ceaune de 35 de litri, când nu se îngrijește de nepotul dumneaei, Eduard, Tanti Polea se retrage și…cântă. Trece prin cântecele clasice ale Taberelor SOR: „Focul arde, se frământă”, „E frumos să mergi în Deltă” și ajunge la romanțe și la folclor. Are o voce blândă, de om care a înfruntat greutățile vieții și acum privește senină orice situație. Dar la foc de tabără se dezleagă limbile. „Știu că nu am voce. Și că nici voi nu aveți. Dar dacă ne facem de râs la cântat, atunci hai să ne facem împreună”, a dat tonul cântecelor profesorul Adi Ursu de la Iași. Și au urmat cântece din foclorul românesc, din toate zonele țării. Și da, ne-am făcut de râs, dar am făcut-o împreună. Și am râs împreună. Am participat la „Cursa de cai” și am spus că ne place cu „Deștili ‘nainti”, iar apoi am mers la somn. Până să închidem ochii am auzit șacalii cum urlă și clopotele unor capre care pășteau lângă corturi. 

Le dăm un inel

Doar la Maliuc, peste 170 de exemplare de păsări sălbatice au primit un inel ornitologic de la biologii Lucian Fasolă-Mătăsaru și Paul Țibu. Ciocănitori, lăcari, pitulici, greușei, sfrâncioci, pițigoi. La Vadu deja discutam despre specii noi: prigorii și pupeze. Cei care au avut curajul să înfrunte căldurile de la malul mării au avut ocazia să vadă aceste două specii de aproape. Cu ochii mereu pe plase, ajutați de Iulia Aursulesei, Mihaela Iane și de Elena Cristudor, biologii au suferit de căldură, au transpirat din greu, dar au inelat tot ce intra în plasele ornitologice. 

Am schimbat amintiri

Există reguli nescrise ale Taberelor SOR. În prima seară, profesorul Eugen Petrescu prezintă regulamentul pentru toți participanții. În a doua seară, fiecare dintre participanți se prezintă. De anul acesta, avem o nouă regulă: staff-ul SOR prezintă organizația, de la înființare și până acum, dar și cele mai importante acțiuni ale SOR din anul în curs. Pe plaja de la Vadu, cu un videoproiector conectat la bateria panoului solar, am stat de vorbă despre cele mai importante campanii ale SOR. Am povestit despre lupta cu agresorii ariilor naturale protejate, despre lupta cu politicienii pentru a avea o lege a vânătorii mai bună. Când să vorbim despre voluntariatul în SOR și proiectele de viitor, bateria a ales să se termine. Dar discuția a continuat direct, fără sprijinul imaginilor. 

Am strâns gunoaiele

Există o regulă după care se ghidează mulți oameni atunci când pun la cale o ecologizare. Scopul e să strângă mizeria altora cu ajutorul celor din jur. Anul acesta, participanții juniori de la Expediția Națională SOR erau în apă când au văzut că se mișcă lucrurile pe mal. Adulții, toți, aveau mănușile pe mâini, sacii menajeri, hârlețe și greble și începuseră igienizarea plajei fără să îi anunțe. Cei mai mulți dintre cei mici au uitat de saltelele gonflabile, de colac, minge sau distracție în valuri. Au venit toți și au tras alături de adulți. Vrem sau nu, așa am ajuns să unim grupuri de tineri, de elevi, de studenți. Am muncit împreună. 

Am făcut bine?

Orice ar spune participanții când îi întrebi dacă le-a plăcut Expediția, dacă a fost bine… tot rămâne o nesiguranță. Ca organizator, te temi de răspunsurile date de complezență. Așa că preferăm să judecăm după fapte, nu după vorbe. Salvamontistul Ovidiu Ciontea a ales să se implice din toată inima: a montat trasee de cățărări, a condus mașina cu echipamente, a predat un atelier de noduri și a ajutat echipa SOR din tot sufletul. Profesorul Adi Ursu de la Iași a cumpărat hamsii proaspete de la pescarii din Vadu și le-a gătit pentru toți cei prezenți. La întoarcerea din Expediție, fotograful Andu Cristudor a ales să mai facă și o donație în conturile SOR. Tuturor, staff-ul SOR vă mulțumește. O îmbrățișare caldă și sperăm că ne vom revedea și în 2016.

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România