Share

Domnului profesor, cu dragoste

Titlul articolului este și titlul unui film. Dar o peliculă sau un articol nu l-ar putea încăpea pe Eugen Petrescu, profesorul care, an de an, din 2000, organizează Tabăra Națională a Societății Ornitologice Române. Să stai lângă Domnia Sa cu un carnețel și să notezi este exclus – nu are timp de interviuri, nu găsește timp – fizic – să se ocupe de toate problemele Taberei, darămite să mai dea interviuri sau să te pună la curent cu tot ce face. Fie prinzi din mers, fie te dai la o parte.

Vârful icebergului

Eugen Petrescu este o forță a naturii – și nu pentru că măsoară aproape 1,90 metri, ci pentru că în el există energia unui vulcan și a unei tornade. Iar toată această energie este pusă în slujba unei idei frumoase, în slujba celui mai important eveniment al SOR – Tabăra Națională. 

Tabăra SOR nu ar putea avea loc fără Eugen Petrescu. Lucrează la ea în permanență, fără pauză. În perioada în care Tabăra are loc, fie la Maliuc, fie la Vadu, participanții văd doar varful icebergului. Văd că apar bărci care să îi transporte pe ei și bagajele lor. Nu văd, însă, prietenia dintre barcagii și Eugen Petrescu și faptul că pentru orice favor primit din partea maliucanilor, Eugen Petrescu va face și el un gest asemănător către ei. Văd carnea congelată care apare zi de zi în bucătărie și apoi ajunge în ceaune pentru a fi gătită. Dar atâta carne nu ar încăpea doar în congelatorul familiei Petrescu, se află și la alți cunoscuți, iar aceștia vor fi, de asemenea, serviți cândva, de Eugen Petrescu, în contrapartidă. Se văd borcanele cu gem delicios de caise, dar nu se vede munca depusă de familia Petrescu la pregătirea acestor delicatese, de la cules la curățat, spălat, fiert și preparat. Se vede că Eugen Petrescu alege cele mai bune trasee de păsărit din barcă, dar nu se văd sutele de litri de carburant care se consumă în prospectarea acestor trasee, uzura motoarelor de barcă sau a bărcilor folosite. Se vede peștele prins de pescari și adus la Tabără pentru a fi gătit, dar nu și relația de prietenie dintre Eugen Petrescu și localnici, prin care Tabăra primește doar pește proaspăt. Fără Domnia Sa, Tabăra ar fi doar o palidă copie a ceea ce este la această oră. 

Shopping – Petrescu style

Prima oară câand am ajuns la Tulcea, la pregătirea Taberei din 2014, Eugen Petrescu avea o listă de cumpărături lungă cât o zi de post. Se întindea pe câteva pagini bune, cu scris mărunt și ordonat de cadru didactic. „Măi intelectualilor, haideți să cumpărăm niște salamcik”, spune Eugen Petrescu cu inflexiuni lipovenești în glas și cu zâmbetul pe buze. Apoi explică și poanta cu salamcik și de unde provine termenul. Are mereu o vorbă de duh la îndemână și o întâmplare din lumea păsărilor sau a Deltei, cu o greșeală a unui cunoscut, greșeală din care și el a tras învățăminte. Cumpărăturile nu se fac decât după ce Eugen Petrescu testează marfa. Fie că este o funie de care trage cu brațele, fie că este o brânză pe care o gustă și o compară cu alta. Vorbește cu vânzători și patroni, le garantează înapoierea cutiilor în care se află produsele, pipăie și miroase piersicile înainte de a le cumpăra, se plimbă de la un vanzator la altul, de la un depozit la altul și îi știe pe toți, așa cum și ei îl cunosc pe „profesorul cu Tabăra de la Maliuc”. Dacă după o ședință de cumpărături de această magnitudine nu intervine oboseala, înseamnă că nu ai fost atent la nimic din ce se întâmplă. 

100 de oameni, 1000 de probleme

În fiecare an, Eugen Petrescu își face timp să vorbească, măcar de două ori, cu fiecare dintre participanții la Tabăra Națională. În prima seară de Tabără, ține un discurs pentru toată lumea, le explică tuturor regulile și care sunt așteptările. În a doua seară, fiecare participant se prezintă și spune câteva cuvinte despre el. Oricum, în cele două săptămâni cât durează totul, Eugen Petrescu trece pe la fiecare dintre ei, fie adult, fie copil, și se intereseaza de tot. Știe când cineva are nevoie să meargă cu o barcă la Maliuc, pentru că nu mai suportă să stea departe de civilizație și de lipsa de semnal telefonic, știe care copil vrea să își încarce tableta pentru că îi e dor să se joace Angry Birds. Mai presus de toate, printre grija pâinii și a apei potabile, a combustibilului pentru bărcile cu motor, Eugen Petrescu mereu se gândește la ceea ce vor taberiștii: să iasă pe apă, să vadă păsări, să se bucure de Delta Dunării. Are cunoștințe ornitologice cât 10 păsărari, dar se comportă cu taberiștii veniți prima oară ca un dascăl răbdător și le explică diferențele dintre cormorani, le dă informații despre fiecare specie întâlnită și îmbracă totul cu glume. Când nu e pe apă, trece pe la fiecare cort să se asigure că totul este bine. Și când nu a fost el, i s-a simțit mâna. Înainte de furtuna de anul acesta de la Maliuc, voluntarii SOR (pe care tot el i-a ales) au verificat fiecare cort – să fie bine ancorat, să nu pătrundă apa, să nu existe copil, adolescent sau adult care să se ude. 

Las-o așa!!!

Cei care merg în Tabăra Națională SOR au auzit acest îndemn de mai multe ori decât ar fi trebuit. Eugen Petrescu are experiența a zeci de tabere și știe unde trebuie să stea fiecare lucru – de la funie la sape, hârlețe, toporișcă și tarpan. Este un lider înnăscut, iar un lider trebuie să fie autoritar cu sutele de oameni din subordine. Nu vede cu ochi buni nicio inițiativă care scoate lucrurile de pe făgașul normal, iar ca un antrenor bun de fotbal – nu vrea să schimbe formula câștigătoare. „Las-o așa!!!” și „Aici nu trebuie să ai niciun fel de inițiativă, avem nevoie de executanți” sunt vorbele cu care îi liniștește pe toți cei care schimbă mersul lucrurilor. Este pățit: de-a lungul anilor a pierdut zeci de lucruri, de la cazmale la cuie de cort, de la toporișcă la chei de motor de barcă. De altfel, încrederea sa este bine plasată, în voluntari precum Emanuel Baltag și Costin Ion, oameni care au crescut în aceste tabere, care știu rostul fiecărui lucru și care pot spune imediat la ce se referă profesorul atunci când face o glumă. Știe să admonesteze cu umor, nu este niciodată dur fără să îi lase „păcătosului” o cale de întoarcere. Ține mult la politețe, la respectul dintre oameni, indiferent de poziția lor socială. „-De ce nu saluți… ? – Nu am văzut că era cineva, îmi bătea soarele in ochi. – În ochi, în ochi… bine că nu îți bătea în gură” – un scurt dialog cu un participant uituc. După două zile, împăcați, profesorul Petrescu și același uituc își făceau o fotografie împreună, ca doi buni amici. Știe să mânuiască la fel de bine recompensa și pedeapsa. După ce a surprins un grup de taberiști treji după stingere, le-a cerut socoteală și a aflat că „nu aveau somn”. A doua zi dimineață i-a trezit la ora 6,30 – „să vi se facă de acum poftă de somn”. În tot timpul cât insomniacii și-au executat pedeapsa, i-a supravegheat atent, nu voia ca tinerii să exagereze și să simtă asprimea pedepsei mai mult decât era cazul. 

Acasă la Eugen Petrescu

La Eugen Petrescu acasă înseamnă… în toată Dobrogea. Nu există drum pe care să nu îl fi străbătut, dar nu există nici drum de pe care să nu se fi abătut. Lucrul pentru păsări l-a purtat in zone pe care acum le știe mai bine decât localnicii de acolo. Știe la ce benzinărie va obține o ștampilă pentru delegație, unde sunt zonele cele mai bune pentru anumite specii de păsări, care poate fi problema în fiecare din locurile de campare din Dobrogea, care sunt scurtăturile și, mai ales, care sunt oamenii cu care poate lucra. Ține mult la seriozitate și la prieteniile legate peste ani și poate fi prieten cu oricine are un comportament corect. Nu acceptă ca disputele să fie tranșate prin altceva decât puterea intelectului. Iar unul din apelativele cu care își gratulează apropiații este… „intelectualilor”. După o greșeală apare si „Găgăuță”, iar lauda supremă pe care o primește cineva este termenul de „doctor”, urmat de numele persoanei.  Într-o zi, își pregătea barca, plină cu butoaie de apă, să plece de la Maliuc spre locația Taberei. Lângă el, un localnic începe să înjure și este admonestat pe loc. „Hai, dom’ profesor, dar matale nu înjuri niciodată?” „Dacă vreodată o să mă auzi că spun o vorbă așa de grea cum ai spus tu, îți dau și barca și motorul meu. Și barca și motorul…”, a spus profesorul.

Eugen Petrescu este la el acasă peste tot în Dobrogea, chiar și pe canalele Deltei, pe care a ajuns să le cunoască mai bine decât un ghid turistic încercat. Nu îl poate prinde nepregătit nicio situație, în compartimentele bărcii sale se va găsi mereu câte ceva care să rezolve problemele, de la geacă de ploaie la funie, cizme de cauciuc și unelte multifuncționale Leatherman. Dacă ar trebui să rămână în baltă timp de câteva săptămâni, Eugen Petrescu ar fi găsit cu apă potabilă, hrană, un adăpost ca un hotel de câteva stele și cu cel puțin câteva noi utilizări la gadgeturile pe care deja le deține, utilizări despre care nici creatorii lor nu au știut că există.

Persistență…

Participanții la Tabăra Națională SOR știu că profesorul Eugen Petrescu nu a dormit în fiecare seară alături de ei, în cort. Mai ales în primele seri. Era acasă, la Maliuc, dar nu pentru că nu poate suporta traiul la cort, ci dimpotrivă. Stătea cu un ochi pe prognozele meteo de la televizor și cu unul pe buletinele hidrologice publicate online. Urmărea creșterea nivelului apelor, ape care s-au infiltrat în corturi. În timp ce unii taberiști se gândeau deja la plecarea către Vadu, din cauza apei, profesorul Petrescu bătea pădurea în căutarea unor locuri mai înalte, unde să poată fi puse corturile. Le-a găsit, corturile s-au mutat și Tabăra a continuat conform programului stabilit. Era nevoie de persistența unui om extrem de încercat în baltă, așa cum este el. 

Oricât am scrie, esența unui OM precum Eugen Petrescu nu încape într-un articol. Noi, toți cei din Societatea Ornitologică Română, ne mândrim că îl cunoaștem pe Eugen Petrescu, ne bucurăm să îl avem ca mentor și îndrumător, ne lăudăm că avem generații de ornitologi care au crescut sub îndrumarea lui. Și, vorba unei reclame pe care o completăm – este, probabil, cel mai bun profesor pe care îl cunoaștem. Domnului profesor, cu dragoste, îi urăm toate cele bune și îi mulțumim pentru tot. 

 
Dacă ți-a plăcut, distribuie