Share

Ecologizare pe Lacul Strachina (partea a doua)

2014 a fost anul educației în Societatea Ornitologică Română, dar asta nu înseamnă că acțiunile noastre educative s-au încheiat odată cu 31 decembrie 2014.

În proiectul “Elaborarea Planului de Management al Ariei de Protecție Specială Avifaunistica Lacul Strachina” a avut loc o acțiune de igienizare a zonei. A fost, de fapt, și un bun pretext pentru a le întări cunoștiințele despre mediu și ecologie elevilor din apropierea lacului.

Era o zi de duminică, iar sâmbătă seară plouase la Țăndărei și în satele din jurul ariei naturale protejate. Sunaseră telefoanele ca la Gara de Nord. Părinții erau îngrijorați: voiau să știe dacă se mai ține acțiunea pe ploaie, dacă se oprește ploaia vor mai merge elevii în teren, nu e cumva terenul prea moale… griji normale pentru orice om care are copil. Cu ochii pe buletinele meteo de la televizor, cu actualizări repetate ale aplicațiilor de prognoza, staff-ul SOR aștepta să apară soarele. La prima ora – soare cu dinți și vânt – condiții excelente pentru a usca terenul. Când a apărut autocarul cu elevi, la cotul sudic al lacului, lângă drumul național care leagă Țăndărei de Bucureșți, soarele deja era sus pe cer, vântul se mai potolise și se putea merge pe teren fără a te udă la picioare. Elevii erau pregătiți: parte din ei știau ce înseamnă să fii pe teren și aveau încălțăminte serioasă. “Ai văzut? Ce ti-am spus eu că am învățat în tabăra săptămâna asta – dacă mergi pe teren trebuie să ai încălțăminte pentru orice situație”, îi spunea o fetiță colegei care venise în teniși.

Cei mici s-au grupat imediat în funcție de școală de la care proveneau. Până să se stabilească exact zonele de igienizat, organizatorii de la Asociația Respiro deja dăduseră drumul unor jocuri cu cei mici. Numai bine, pentru că așa s-au încălzit imediat. Dar energia era la un nivel mai înalt decât puteau suportă organizatorii. S-au împărțit mănuși, saci menajeri, s-a făcut instructajul (Nu luați voi sticlă și metalul, copii!) și s-au alcătuit două grupe. Una era îndrumată de profesorul Teodor Petre, cealaltă de profesoară Carolina Petre. Un lucru aveau ambele grupe în comun: viteză cu care s-au deplasat. Staff-ul SOR abia reușea să se țină după cei mici, care au umplut sac după sac. Îi lăsau plini pe locul unde reușiseră să îi umple, luau un sac nou și porneau mai departe. Până să îi strângă pe toți și să îi ducă la locul de depozitare, membrii staff-ului erau deja transpirați. Când elevii au terminat teritoriile desemnate pentru igienizare, nici măcar nu rasuflau greu. Au mai strâns gunoaiele de pe o nouă porțiune de lângă drumul național, apoi au venit să vadă “recolta”.

Sacii plini de PET-uri au fost așezați într-o grămadă. Mașina de preluare a deșeurilor deja venise de la Țăndărei, iar șoferul se uită neîncrezător la sacii legați la gură și așezați unul peste altul. Nu prea credea că într-un timp atât de scurt se strânsese grămadă aia mare. Înainte să îi încarce, elevii s-au strâns pentru tradițională poză de grup, echipați cu tricouri, șepci și trăistuțe realizate în cadrul poiectului. Au urmat apoi sesiuni de observare a păsărilor cu lunetă și un prânz pe care nu-l va refuză niciodată niciun copil: pizza. La scurt timp, cei mici erau îmbarcați în autobuz și plecau spre casă. A plecat și staff-ul SOR, iar înainte de intrarea în Bucureșți, de pe Autostrada Soarelui, a venit și un ultim mesaj de la Țăndărei: “Aici plouă cu grindină!”. Singura fereastră de vreme bună din ziua aceea a fost atât cât a durat acțiunea de pe malul lacului Strachină.

Dacă ți-a plăcut, distribuie