Liniile electrice fac noi victime printre pelicanii creți 
Panouri informativ-educative pentru protejarea șoimului dunărean 
Ziua Păsărilor, un eveniment de pus în calendar 
Membri expați. Gerard Gorman, cunoscutul specialist în ciocănitori 
Concurs de desene: Pasărea anului 
Unde vedem papagali în România? 
Unele păsări merită un renume mai bun 
Păsările se hrănesc natural, nu cu alimente procesate 
Bujorul românesc, cel mai cunoscut bujor de la noi 
Măceșul 
Conservarea gâștelor cu gât roșu 
Conservarea șoimului dunărean în NE Bulgariei, Ungaria, România și Slovacia 
Conservarea acvilei țipătoare mici în România 
Investigarea prezenței dropiei în România 
Salvați pelicanul creț în Delta Dunării 
Uite Barza! 
Atlasul Păsărilor din București 
Monitorizarea Păsărilor Comune 
Protecția berzei albe în Lunca Dunării 
International WaterBird Count 
POIM Moldova 
POIM SUD 
ROSPA0059 Lacul Strachina 
ROSPA0052 Lacul Beibugeac 
Blahnița-Mehedinți 
Școli și grădinițe prietenoase cu natura 
Spring Alive 
Pasărea Anului 
Restore Nature 
România Prinde Aripi 
Aripi Libere 
Agricultură pentru biodiversitate 
Big Day_Marton ornitologic 
It is time! 
PETlican 
Noaptea Privighetorilor 
Păsările Clujului 
Ce pasăre este aceasta? 
Pliant Păsări din habitate acvatice 
Pliant Păsări din parcuri și grădini 
Delta Dunării 
România Sălbatică 
Insignă orhidee albină 
Insignă fluturaș de stâncă 
Insignă șoim dunărean 
Insignă șoim dunărean în zbor 
Insignă lăcustar 
Colecția de puzzle-uri educative Păsări acvatice 
Joc memory Păsări comune din parcuri și grădini 
Puzzle Păsări care se hrănesc pe malurile apelor 
Puzzle Stârci din România 
Puzzle Corcodei din România 
Sacoșă pescăraș albastru 
Sacoșă pițigoi albastru 
Cuib huhurez mic 
Cuib cucuvea 
Cuib tip B (neasamblat) ȘTIRI PROIECT Expediția Națională SOR
Expediția SOR 2019 la final
21 august 2019
Dacă e august, e timpul pentru aventură! Ca în fiecare an, SOR a organizat, în mijlocul verii, Expediția Națională în Delta Dunării. 120 de iubitorii de păsări și natură s-au reunit în „Paradisul Păsărilor”, pe malul Lacului Furtuna, nu departe de Maliuc. După 10 zile de cort, duș în stuf și mâncare la ceaun, o singură concluzie: a fost mi-nu-nat! :)
Povestea Expediției SOR din acest an începe, ca de obicei, la Tulcea, acolo unde „pasagerul” ne așteaptă liniștit să ne ducă spre Maliuc. De aici luăm bărcile pentru a ajunge într-un loc care face cinste expresiei „rupt de lume”, fără semnal la telefon și, cât privești cu ochii împrejur, stuf, papură, sălcii, păsări de tot felul.
Burdușiți cu rucsacuri, corturi, saci de dormit și saltele, participanții s-au strâns cu toții pe vapor și așteaptă cu sufletul la gură noua aventură. Au venit din toate părțile țării: București, Iași, Tulcea, Cluj, Brașov, Harghita, Constanța, Sibiu, Pitești, Suceava, Bistrița, Bârlad, Covasna, Brăila, Galați, Piatra Neamț, Oradea și Vaslui. Din capul locului, trebuie spus că mai mult de jumătate dintre aventurierii din acest an sunt pentru prima oară în tabără. Li se citește pe chip nedumerirea față de ce urmează să li se întâmple.
Pe mulți îi vezi că se așează pe lângă cei care au mai fost în expedițiile SOR și ascultă cu urechile ciulite poveștile din anii trecuți despre aventurile pe care „veteranii” le-au trăit. Și uite așa, cu povești, reîntâlniri cu prieteni vechi și înconjurați de natură, ajungem la Maliuc aproape fără să ne dăm seama, purtați de apele line ale Dunării. De aici, ne urcăm în bărci. Nu mai e mult până la cartierul general, unde totul era de mult pus la punct și gata să primească 120 de oameni.
Amplasarea… sau cum o mână de oameni devin magicieni
Ajunși în tabără, totul pare la locul lui, așa cum trebuie să fie: corturile care adăpostesc bucătăria și locul de luat masa sunt ridicate, dușurile și toaleta sunt gata de folosire în mijlocul lanului de stuf, iar ceaunul cu prima masă gătită de Tanti Polea sfârâie deja pe foc.
Dacă te întrebi însă cum au ajuns toate lucurile astea la locul lor, ei bine, află că ai nevoie de o mică „armată” de oameni să faci toate aceste lucruri posibile. Ca de obicei, voluntarii noștri au fost gata să ne ajute ori de câte ori am avut nevoie. Practic, un grup de câțiva oameni a amplasat toată tabăra: Emanuel Baltag, Valentin Marin, Cristian Badea, Vlad Amarghioalei, Alex Pintilioaie, Petronel Spaseni, Constantin Ion, Ana Jurjescu și Bety Filote.
Un alt grup s-a organizat ca o adevărată trupă de la forțele speciale și a demarat operațiunea MONSTRUL: cumpărăturile pentru toată perioada de 10 zile, pentru 120 de oameni. Au umplut coșurile de cumpărături Alida Barbu, Antoaneta Ciobanu Geolea, Ioana Curuț și Laurențiu Petrencu. Profesorul Eugen Petrescu era, bineînțeles, peste tot. Cum aveai nevoie de el, cum își făcea apariția, că te și întrebai de unde a răsărit, doar acum 10 minute căra ceva cu barca sau dădea explicații pe la corturi.
Prima adunare
Nici nu și-au instalat cortul participanții. Nici nu au făcut cunoștință cu noii vecini, că ne-am adunat cu toții pentru prima ședință. Subiectul – ce se poate și ce nu se poate face într-o tabără organizată în Delta Dunării. Nu avem noi multe reguli, dar cele pe care le avem sunt simple și clare, și nu, nu facem rabat de la ele. Suntem ca un mic organism viu și trebuie să înțelegem că funcționăm cel mai bine dacă avem grijă unii de alții și acționăm după același cod.
Ca reguli de bază, amintim că atunci când ești în barcă asculți mereu de cine conduce barca, mâinele sunt întotdeauna în barcă, înainte să vii la masă este obligatoriu să te speli pe mâini, pentru orice problemă pe care nu o poți rezolva singur Alida este acolo să te ajute, reciclăm gunoiul, strângem după noi și respectăm viețuitoarele din zona de campare.
Programul nostru cel de toate zilele
De la an la an ne dorim să facem activități noi, pe lângă atelierele deja cunoscute despre păsări, mamifere, entomologie (insecte), reptile și amfibieni, inelare, observații păsări, plante, pescuit, jocuri, pictat, desenat. Anul acesta am avut două ateliere experimentale: dezbaterea pe diferite teme alese de organizatori și Comunicare și cunoaștere. În plus, am regândit puțin și programul, ne-am dorit să fie mai interactiv, iar oamenii să interacționeze și în afara grupului cu care au venit, să se cunoască și să lege prietenii pe mai departe. Am format grupe pentru ca fiecare să poată participa la toate atelierele și să se bucure de explicațiile experților.
Nu ne-am abătut, însă, nici un minut de la dragostea pentru păsări. Așa că, trezirea s-a făcut zilnic la 6 dimineața pentru a merge la observații pe lacul Furtuna. Colegul nostru Dorin, alături de câinele lui Zuko, erau acolo în fiecare dimineață, pregătiți cu luneta, binoclul și determinatorul. L-au însoțit cei interesați să pășească pe tărâmul păsărilor. Totul se întâmpla ca în filmul Cronicile din Narnia. Cum intrau pe cărarea din stuf parcă pășeau într-o altă lume, invizibilă nouă, celor care rămâneam să pregătim micul dejun alături de Tanti Polea, bucătăreasa taberei de ani de zile. Pășeau într-o lume unde îi întâmpinau codalbi, pelicani comuni, lebede, gâște de vară, țigănuși, egrete mari și mici, stârci cenușii, stârci de noapte, stârci galbeni, chire, chirighițe, rațe mari, rațe roșii, rațe cârâitoare, lișițe și multe limicole. Pescărița râzătoare a fost apariția surpriză.
De la ora 7 începea atelierul de inelare, la mare căutare printre „taberiști”. Chiar dacă nu era grupa lor la rând, mulți dintre ei se trezeau mai repede pentru a asista la inelări și a prinde poveștile pe care Manu, inelatorul nostru șef, le spunea despre zburătoare. Ghionoaia sură (Picus canus) a fost printre cele mai admirate păsări la inelat, dar nici ceata de pițigoi codați (Aegithalos caudatus) prinsă în plase, cam vreo 10, nu s-a lăsat mai prejos. Atunci când Manu nu era la inelări, locul lui a fost ținut de Costi, un alt veteran al taberelor SOR.
După micul dejun, urmau atelierele de păsări, mamifere, plante și insecte, la care grupele luau parte pe rând. Atelierul de păsări a fost ținut anul acesta de Anca Pui, o tânără ornitoloagă și voluntarul nostru activ de la Cluj, care a venit pregătită cu planșe pentru fiecare participant, fie el începător, mediu sau avansat, determinatoare și multă răbdare să le explice cursanților secretele în identificarea păsărilor.
La atelierul de mamifere, ținut de Geo Zaharia, am aflat ce animale putem vedea în Delta Dunării dacă suntem norocoși. Am povestit despre soareci, șobolani, vidre, popândăi, lilieci, vulpi, șacali, pe care i-am și auzit noaptea, pisici sălbatice, bursuci etc. Pe camerele amplasate de Geo aproape de zona unde am campat, am putut vede o parte din vecinii care ne vizitau noaptea, precum pisica sălbatică și bursucul. Când Geo a plecat, a rămas în locul lui Ovidiu Sebastian Ștefîrcă.
Atelierul de insecte a fost nebunia celor mici. Au fost extaziați să descopere insectele de aproape și să le poată vedea în mediul lor.
Cei mici treceau aproape zilnic pe la acest atelier să vadă dacă a mai apărut vreo insectă nouă, și dacă nu, măcar să o salute pe Cristina Vasilița, entomologul care ținea cursurile și care a fost preferata celor mici.
Aventurierii noștri au aflat despre plantele din Deltă de la Alina Câșlariu, o mână de fată, dar cu o mare dragoste pentru ceea ce face. Raluca Melenciuc, cu zâmbetul ei nesfârșit, împreună cu Petronel Spaseni, calm ca întotdeauna, le-au povestit membrilor taberei despre reptile și amfibieni, au desfințat mitul broaștei râioase și le-au spus că șerpii de aici nu sunt veninoși, așa că, să aibă grijă pe unde calcă și să îi protejeze.
Cu barca după păsări
Cel mai așteptat moment de cei prezenți la expediție a fost de departe ieșitul cu barca pe canalele Deltei pentru observațiile ornitologice. „Taberiștii” făceau tot timpul permutări de 2 luate câte 3 între ei pentru a ieși de cât mai multe ori cu barca. După fiecare ieșire veneau și își povesteau ce păsări au văzut, câte observații au la activ, ce își mai doresc să vadă, iar unii oftau la norocul altora.
Relaxare și joacă
Dacă prima parte a zilei era dedicată studiului, ne-am gândit ca după-amiaza să fie mai relaxantă, iar oamenii să aibă ocazia să interacționeze unii cu alții. O data la două zile aveau ocazia să meragă la pescuit, să-și picteze tricourile cu păsările preferate, să ia lecții de muzică, să învețe cum să se orienteze în natură, să meargă la observații astronomice, să iasă din zona lor de confort și să vorbească despre pasiunile lor, să afle și despre ceilalți membri ai taberei câte ceva, să se joace, să lucreze în echipă și să își mărească cercul de prieteni. Atunci când nu făceau toate cele de mai sus, erau la scăldat sau la Maliuc. Tabăra a fost animată și de cei mici, prezenți în număr mare, și de cei trei câini – Zuko, Tesla și Cora.
Cu ce rămânem…
Cu povești de viață. Cu dor de Deltă. Cu amintiri despre păsări și oameni. Cu drag de cei pe care i-am cunoscut în această parcă prea scurtă Expediție de 10 zile de stat la cort. Cu faptul că putem să dăm mai departe din ce-am învățat aici.
Profesorul Eugen Petrescu le-a vorbit „taberiștilor”, la sfârșitul Expediției, despre nevoia comunicării reale, de a ne privi față în față atunci când vorbim și despre pericolul care este astăzi social media, această iluzie care îți dă impresia că ești înconjurat de prieteni. „Aveți obligația să duceți mai departe o lumină din această tabără într-o lume care pare să fie oarbă. Să-i învățați pe cei care nu știu să se comporte în natură nu prin ceartă și prin observație, ci povestindu-le despre natură, despre tot ce-i în jurul lor.”
Deja ne este #DorDeDelta și de oamenii din Expediție. Ne-am întors acasă obosiți, dar cu zâmbetul pe buze și cu recunoștință pentru încă un an de tabără și bucuroși pentru oamenii pe care i-am întâlnit.
Expediția SOR din 2019 nu ar fi putut avea loc fără sprijinul financiar oferit de Lidl România.
Fotografii din Expediție puteți vedea și pe pagina noastră de facebook.
Noutati
Pactul Verde european nu a fost deraiat, dar Parlamentul European a votat o Lege pentru Refacerea Naturii slăbită
Victoria de astăzi a NATURII a avut un cost foarte mare - pentru a ajunge la un compromis, parlamentarii europeni au sacrificat multe obligații și ținte critice, ajungând la o poziție substanțial mai slabă decât propunerea inițială a Comisiei.
Proiecte
Uite Barza!
Recensământul cuiburilor de berze este un efort de a cunoaște situația berzelor albe în România. Primul pas pentru a le ajutaeste de să știm câte perechi cuibăresc și care este numărul puilor. Colectarea datelor se face cu ajutorul unei aplicații de smartphone care a fost creată special pentru acest proiect, cu ajutorul ENEL România. Pe termen lung, dorim ca această aplicație să fie folosită de cât mai multă lume pentru recenzarea cuiburilor de berze, astfel încât în timp să devină instrumentul de bază pentru colectarea datelor privind cuibăritul acestei specii în România. Aplicația este simplă, dar acuratețea datelor este esențială.
