Share

Jurnalul Expediției SOR 2016

În 2016, Expediția SOR este realizată exclusiv din fondurile ong-ului nostru. Apa minerală plată este asigurată din sponsorizarea ZIZIN, iar transportul voluntarilor și al bagajelor pe apă este asigurat de agenția de turism Ibis Tours.

24 august – Gata. Bagajele sunt strânse. Cazarmamentul e pe plajă, așteptăm microbuzul care să ducă participanții la Tulcea. Cei cu mașini personale au plecat rând pe rând după o porție sănătoasă de îmbrățișări. Mergem acasă, nu înainte de a descarcă efectele Taberei la Biroul Tulcea al SOR. Picotind, cu capul în piept, zâmbim prin somn pe mașină și așteptăm să ne treacă DDD (Dorul De Deltă). Nu e ușor, avem un an în față, un an în care să pregătim și mai bine o nouă Expediție. SOR ține să le mulțumească tuturor celor care au venit anul acesta în Delta și la Vadu, dar și celor care au stat acasă și ne-au așteptat. Unii ne fac să vrem mai mult de la noi, alții ne fac să revenim acasă, să nu ne pierdem busola. O îmbrățișare pentru toți!

23 august – Probabil ziua cu cele mai multe senzații. E ultima zi întreagă de Expediție. E ziua în care ne facem bagajele, ziua în care orice baie în mare are parfum de melancolie și toamnă. Când îi strângi pe toți în brațe ca și cum îi vezi ultima oară. Tot ce ne-a legat până acum cu noduri de prietenie are nodurile și mai strânse. E ziua șacalilor. Tinerii și adolescenții intră în mare la ora 18,30 pentru ultimul “Aicisha”, adevărata Haka a Expedițiilor, importată de la profesorul ieșean Adi Ursu. E un exercițiu care ne unește, ne face să râdem, ne aduce aproape de tot ce este Expediția și spiritul ei.  E dovadă că la orice vârstă ne putem face de râs noi pe noi înșine, că suntem caraghioși și ne simțim bine – toți suntem la fel. A urmat festivitatea de premiere – de fapt, felul organizatorilor de a le mulțumi tuturor participanților. E momentul când dispare orice tensiune, când suntem mai apropiați decât în orice moment al Expediției, când două săptămâni de oboseală, odihnă pe sponci și muncă se topesc. Urmează surpriza de la Alida, Manu și Dorin – o porție consistentă de midii și apoi ultimele plimbări pe plaja Vadu, sub o lună care se încăpățânează să se ascundă.

Ce nu s-a văzut: La ora 3:30 noaptea cortul mare dădea semne că va ceda sub un vânt de aproape 50 km/h. Au intervenit profesorul Eugen Petrescu, Valentin Marin, Nichita Ifrim, Bogdan Roșcă și Andu Dorosencu. Au mai pus o chingă, au mai scos un perete și apoi totul a fost ok.

22 august – Ziua comunicatului de presă. Ne uităm pe telefoane și nu ne venea să credem. Presă română era roz de la păsările flamingo. De la ProTv la Antene, de la Gândul la Mediafax și până la presa internațională, care preluase știrea corespondentului Associated Press din România despre observația noastră. Digi 24 chiar a trimis o echipă de filmare de la studioul din Constanța pe plajă la noi, să stăm de vorba despre păsări. Știrea poate fi văzută aici. 

21 august – În căutarea fotografiilor de flamingo. Dacă nu ați mai văzut om agitat, trebuia să vedeți cum arată comunicatorul SOR. Ca să scoatem pozele din aparatul lui Florin se foloseau – aparatul, un cablu de date de la Andu Cristudor, un laptop de la Vitalie Ajder, un stick de la Ovidiu. N-a fost să fie. Programele de la Vitalie nu recunoșteau formatul de imagine, nebunia era perfectă. Florin a fost nevoit să plece acasă la Tulcea pentru a downloda imaginile. Abia apoi le-a trimis și pe 22 dimineață pornea și comunicatul de presă de la SOR către mass-media românești. Între timp – baie, mare, soare, jocuri, picturi pe tricouri.

20 august – Ziua Flamingo. Ziua când au venit noi participanți la Expdiție. Ziua când stafful SOR a reușit să se rupă de birouri, de munca de zi cu zi și să vină la Vadu, în Expediție.A fost ziua cu cea mai frumoasă observație ornitologică a ultimilor ani în Expediție – 4 exemplare de flamingo. Erau în coada Lacului Sinoie și prima persoană care le-a văzut a fost Adina Stavarache. Soțul ei, Florin, a fost singurul cu un aparat performant să surprindă toate păsările în același cadru. Noi, ceilalți, ne-am mulțumit cu fotografiile făcute cu telefonul. Și brusc, Expediția căpătase accente de optimism, totul era roz.

19 august – Deșteptarea cea mai tare de până acum. La 06.00 s-a auzit o alarmă de mobil. Apoi, la câteva minute, o voce puternică a sculat aproape toată Expediția. Era chemarea muezinului, așa cum se aude zilnic în Maroc, iar vocea venea din pieptul lui Răzvan Popescu de la Oceanic Club.  Și furnicarul a prins viață. Corturi strânse, ancore uitate, bețe care nu mai încap, bagaje peste bagaje, oameni care viermuiesc în toate părțile. Bocanci, sandale, oale, ibrice de cafea, strigăte de ajutor, îndemnuri, chemări spre locul de acostare al bărcilor și voci care te asigură că dacă nu te grăbești, pierdem vasul spre Tulcea. Cu chiu, cu vai, ne suim în bărci. Și noi, și bagajele. La Maliuc, toată lumea intră la bar în căutarea unei guri de cafea. Dacă mai dura câteva minute, epuizam stocul de la espressor. Din nou, o voce cu bass mult: SOR! Vasul! Și iar bagaje, rucsaci, genți, oameni înghesuiți și urcarea pe vas. O oră și jumătate de somn pentru cei mai norocoși din noi și suntem în Tulcea. Pauză pe faleză – Aveți o ora și 30 de minute pauză de cafea, suc, masă. Ne vedem la ora 13 la pontonul Ibis Tours și plecăm spre Vadu cu microbuzul. Și am plecat, unii cu mașinile personale, alții erau deja acolo, alții au încărcat baxurile de Apă Minerală Zizin și au venit și ei. Cert este că seara ne-a prins pe plajă, cu corturile puse, cu prima baie în mare gata făcută și puțin rușinați. Mai toți aveam picioarele alb-roșii cu bulinuțe de la ciupiturile de țânțari. Dar trece și asta când simți briza și că nu sunt țânțari.

18 august – Azi ne-am despărțit de mai mulți dintre participanții la Expediție. Grupul de 12 clujeni a plecat de dimineață cu vasul spre Tulcea. De acolo au tren și drumul până în inima Ardealului e lung de tot. Pe seară, pe la ora 19 a mai plecat un grup, cel de tulceni. Ne era teamă că nu vom încăpea toți dimineață pe unul din cele două vase de tip catamaran, așa că am rămas cam 40-50 de persoane. Am demontat corturile mari, iar un grup de șapte voluntari a plecat spre Vadu să le amenajeze. Noi am ieșit la păsări și am strâns cazarmamentul Expediției. Ce luăm cu noi la Vadu, ce rămâne la Maliuc, la dl. profesor Eugen Petrescu.

17 august – Ziua borșului de peste. Azi a fost bătălie la două ceaune cu o mâncare tradițională – borșul de peste.

Și mulți dintre cei care sunt acum la Maliuc au învățat să mănânce în mod corect borșul de pește. Prima oară se scoate carnea și se pune în farfurie. Se adaugă mujdei și se savurează. Abia apoi se trece la zeamă și la legume. Iar în ea se adaugă mujdei sau oțet alimentar. Au avut poftă 🙂 Și seara ieșim din nou la păsărit. Urmează două zile de foială. Mutăm Expediția din Maliuc la Vadu. O să încărcăm corturi mari, mese și băncuțe, cazarmament și ne vom deplasa la Tulcea cu vapoarele și apoi la Vadu. O să fie de lucru, de montat și demontat corturi, de luat rămas bun de la noii prieteni. Dar tot cu ochii după păsări o să stăm. 

16 august – Zi de pasarit. De dimineață până la apus. La 6:40 deja se făceau primele observații. Baterie de binocluri și de lunete pe păsările din Deltă. Cu căni de cafea la picioare, cu carnețele și pixuri în mâna, SOR-iștii notau tot ce trece pe lângă ei. La întoarcere, s-a trecut la realizarea listelor, apoi la lucrul pe ateliere. Din nou despre reptile, amfibieni, lilieci, insecte și mai ales despre păsări. Plus o super partidă de cățărări sub bagheta maestrului de ceremonii Ovidiu Ciontea. Seară, înainte de apus, toți au luat loc în bărci și s-a ieșit la observații pe apă. A urmat apoi prezentarea celor de la Oceanic Club, prieteni și parteneri ai SOR. S-a vorbit despre cetacee, cu accent pe dolphin watching, despre Dobrogea și Marea Neagră. Seară s-a încheiat cu o răpăială de ploaie bună care ne-a trimis la corturi. Nu a fost însă de durată. 

15 august – Update. Până la urmă, Ziua Marinei a fost sărbătorită cum am știut noi mai bine – am făcut o baie pe plajă Maliuc. Cu mic cu mare, în nisip, la apă până la gât, a participat aproape toată Expediția.

Ca să îi scoatem pe cei mici din apă a fost nevoie să le propunem și o vizită la magazine, după înghețată. Între timp, la plasele de inelare era sărbătoare. Biologul Paul Tibu a inelat una din cele mai frumoase și mai agile răpitoare din lume – uliu cu picioare scurte (Accipiter brevipes). A urmat o scurtă ședința foto și pasărea a primit inelul, apoi a fost eliberată. 

Sărbătoare în Maliuc. De fapt, toată Delta simte altfel sărbătoarea aceasta, mai ales că este și Ziua Marinei. “Noi de ce nu facem o paradă a bărcilor din Expediție”, a întrebat zâmbind Răzvan Cuzic, un puști de 12 ani care are tot atâtea prezențe în expedițiile SOR – a fost adus de părinții săi, Mariana Și Viorel Cuzic încă de când era doar un bebeluș. E din Tulcea și știe că pe 15 august la Tulcea se fac parade ale navelor militare. 

La noi, debutul de zi a fost la ora 6 dimineață. Atunci au sunat alarmele de la telefonele mobile. Este ora la care ne trezim pentru observații ornitologice. Liderul de grup, Vitalie Ajder a măsurat fiecare participant din cap până în picioare, să se asigure că au echipamentul adecvat, apoi a trasat scurt regulile ieșirii la păsări. “Unii mergeți acum prima oară la păsări, alții ați mai fost. Sunt două reguli – 1. Mă urmați, nu mă depășiți și 2. Tăcere”. În timp ce el înhață din zbor o cană de cafea, la inelări începuse vânzoleala. 

Păsările sunt extrem de active dimineață, așa că biologii și voluntarii care îi ajută au de lucru fără întrerupere. Au reușit să bea prima cafea abia după o ora de muncă. Când au revenit cei plecați la observații se făcea deja schimb de impresii. Ce păsări au intrat în plase (pițigoi, lacari, silvii) ce păsări au fost observate pe lac – de la rațe caraitoare la cele sunătoare și la codalbii care le vânau. Toate grupurile fac joncțiunea sub cortul mare, sala de mese, la o cană de ceai pregătit de Tanti Polea și la mic dejun. Urmează activitățile de peste zi, cu participanțîi la Expediția SOR împărțiți pe grupe. Dar avem și momentele noastre de relaxare. Azi mergem la o baie la plajă din Maliuc. 

Filme și lilieci

“Evenimentul” care a stârnit ieri toată tabăra a fost inelarea unui exemplar de ghionoaie sură – Picuș canus. Mulți dintre cei care au venit cu noi sunt pentru prima oară în Expediție, nu au văzut niciodată o ciocănitoare atât de aproape, așa că mai multe aparate foto ținteau ciocănitoarea inelată de Paul Tibu. “Dacă a confundat mâna ta cu scorbura, e cam nasol…”, a spus biologul înainte să o ineleze. 

Finalul zilei de 14 august a fost unul cu proiecție de film – Delta Dunării, Paradisul Aproape Pierdut, un film care deja nu mai are nevoie de prezentări. Cât timp a rulat filmul, nu s-au auzit decât țânțarii. Apoi au intrat în prize vânătorii de țânțari – liliecii. Iar Manu Baltag, Vitalie Ajder și o grupă de 20 de persoane au învins oboseala și au stat să vadă liliecii. Înainte de a vedea ceva, auzeai pe aparat sunetele emise de micuțul mamifer. Apucai să vezi doar o scurtă mișcare și aripile întinse perfect atunci când trecea pe lângă copaci și dispărea imediat. Ședința de “bat-watching” s-a încheiat abia pe la ora 01 dimineață.

14 august – foarte cald. Dar de azi au început atelierele teoretice pe care le-au pregătit biologii pentru toți participanții. La herpeto – Paul Dincă, la ornitologie – Denisa Kalisch secondată de biologii SOR. (Ne punem mare încredere în Denisa și o sprijinim să devină un biolog cât mai bun). 

Emanuel Baltag le-a prezentat participanților ce înseamnă studiul liliecilor, de la specii, la sonogramele folosite pentru identificare, în timp ce Iustina Ivan a ținut atelierul de entomologie (studiul insectelor). 

Fiecare dintre grupele de câte 10 participanți a trecut apoi pe la standul de inelări ornitologice. Vedeta a fost un pițigoi codat pe care l-a inelat biologul ieșean Lucian Fasolă Mătăsaru. Ne gândim foarte serios, însă, la un atelier dedicat gastronomiei. Grupa de la bucătărie a fost vedeta, toți cei care au trecut pe lângă ei s-au uitat cu jind – azi la prânz avem fasole cu cârnați, preparată la ceaun. 

13 august – a ieșit soarele, am ieșit și noi din corturi. Am avut noroc și de un vânt destul de răcoros, astfel încât țânțarii nu ne-au făcut niciun fel de probleme. A fost prima zi în care cu mic cu mare am ieșit la păsărit serios. 

De la prima oră, un grup compact de tineri și adulți înainta spre lacul Furtună, cu lunete și binocluri. De obicei, grupurile matinale erau conduse de profesorul Alexandru Laposi, vicepreședintele ȘOR. Acum, îi calcă pe urme Denisa Kalisch, fosta lui elevă, actuală studentă la Biologie în Cluj. 

După micul dejun și primele activități de inelare ornitologică, s-a trecut la partea pe care o apreciază toată lumea: ieșirea cu bărcile pe canalele din Delta și pe Lacul Furtuna pentru observații ornitologice. 

Imediat au răsărit aparatele foto, binoclurile și determinatoarele. După ani la rând în care a organizat taberele SOR, profesorul Eugen Petrescu știe că aceste ieșiri sunt cele mai gustate. Indiferent dacă ai sau nu experiență de birdwatching, e imposibil să refuzi o astfel de călătorie. 

Întoarcerea s-a făcut la ora 19:20 – când grupa de la bucătărie deja terminase o salată orientală demnă de concursurile culinare tv. Din nou, am avut baftă de vântul răcoros – nu am avut țânțari.

12 august 2016

E ora 8 dimineața și toți stăm cu ochii pe cer la locația de lângă Lacul Furtuna. Nu ne uităm la păsări, ne uităm la nori. E anunțată ploaie și brusc, din corturile voluntarilor de la organizare, răsar gecile impermeabile. Nu a plouat la noi, dar am primit telefoane de peste tot din țară, că la Tulcea și la București a fost ploaie zdravănă.

-Mititeilor, hai că vin oamenii și mă tem că o să pună corturile pe ploaie. Să îi dăm bice! – se aude vocea directorului Expediției, Eugen Petrescu. 

20 de oameni culcă iarba, pregătesc lemnele, întind corturile celor care au ajuns deja, așa cum e cazul bucătăresei noastre, doamna Palaghia Labunet, sau cum o știu toți: Tanti Polea.

La Tulcea, Valentin Marin din staff-ul SOR se chinuie să găsească semnal pe telefoanele colegilor din Deltă. Se teme și el de ploaie. Îi sună telefonul ca la Gara de Nord. Vin membri din toată țara și vor să știe cum e la Tulcea și la Maliuc. A vorbit cu cei de la Navrom Delta: dacă numărul de călători e prea mare, atunci vor suplimenta numărul de vase care merg în baltă. La ora 11 deja încep să vină oamenii și toți se strâng în jurul lui – are un afiș pe care scrie SOR. La 13:30 toți sunt pe vas și pleacă. Sunt oameni din Cluj, din București, din Cacica, din Baia Mare, din Sibiu, Iași, Suceava – din aproape toate centrele unde SOR are sucursale și birouri.

Călătoria nu durează mult, vaporul ajunge în Maliuc și aici bărcile stau pregătite. Bagaje multe, forfotă mare. Mărfurile pentru aprovizionarea magazinelor din zona sunt descărcate printre turiștii, pescarii, localnicii care vin de la Tulcea și câteva zeci de SOR-iști care coboară de pe vas. Ne strângem cu toții la un loc, împărțim bagajele, repartizăm oamenii și ne urcăm pe bărcile care merg din Maliuc până la locația Expediției. Nu plouă, dar bate vântul, ceea ce ne bucură – suntem lipsiți de roiurile de țânțari.

Primii care sunt cei mai fericiți sunt copiii. Și-au pus corturile și deja se salută, se strâng să povestească, aleargă, se joacă. Imediat, sunt strânși toți sub cortul mare și începe ședința. Sunt oameni care ajung pentru prima oară aici și e cazul să știe ce și cum se întâmplă. Că șerpii de aici nu sunt veninoși, că broaștele nu sunt otrăvitoare, că există reguli de la care nu abdicăm, că în bărci asculți neapărat de cei care le conduc, de la cum și unde să te așezi până la a ține mâinile mereu în barcă. 

Stimați părinți, stați liniștiți, toți copii au ajuns cu bine Și cei mici, și cei mari. Un pic înghesuiți pe vaporul de la Tulcea la Maliuc, dar cu bine.

Dacă ți-a plăcut, distribuie
Produsele comandate de luni până vineri vor fi livrate în prima zi a săptămânii următoare. Pentru comenzile primite sâmbăta și duminica, expedierea produselor o vom face la 8 zile de la înregistrare.
+