Share

ȘTIRI PROIECT Blahnița-Mehedinți

La pas, prin Oltenia încinsă

26 iunie 2014

Timp de cinci zile, o echipa formată din specialiști de la SOR și de la WWF-România a fost la dispoziția copiilor din situl Natura 2000 Blahnița-Mehedinți. Patru oameni au trecut prin toate satele din această zonă și au adus cu ei materiale informative, șepci, tricouri și o expoziție foto care a făcut deliciul copiilor. O fotografie avea dimensiunile unui poster imens, iar subiecții au fost doar specii de mamifere, reptile și păsări din zona protejată.

Acțiunea a fost realizată în cadrul proiectului „Elaborarea Planului de Management al sitului Natura 2000 Blahnița-Mehedinți”. 

Căldură mare și selfie cu o căprioară

Drobeta-Turnu Severin era anunțat la orice buletin meteo drept unul din cele mai încinse orașe din România. Temperaturile treceau zilnic de 30 de grade, de parcă era iulie, nicidecum final de lună mai și început de iunie. Dacă în oraș mai găsești o terasă cu un ventilator sau un magazin cu aer condiționat, în sate precum Izvoarele, Hinova, Burila Mare, Cioroboreni sau Vânjuleț, un arbore face cât greutatea lui în aur: atât de căutată era umbră. La ora când se coceau cireșele, elevii din zonă nu erau la scăldat sau prin copaci, precum Ion Creangă, ci participau la acțiuni dedicate lor, în școli. Cei mici ieșeau de la ore, în pauză, și imediat se lipeau de fotografiile din expoziție. „Eu am văzut cormoranul ăsta! Ce frumos e puiul de căprioară!”, se auzeau comentariile elevilor de clasele I-IV. Colegii mai mari, de la clasele V-VIII aveau deja un alt comportament. Priveau de la distanță, apoi abordau direct echipa și întrebau câte ceva despre speciile din fotografii. Iar ca amintire s-au fotografiat cu … fotografiile de păsări și mamifere. Vedetă a fost puiul de căprioară, acesta a apărut în mai multe fotografii de grup, dar și în deja celebrele „selfie” realizate cu telefonul mobil. 

Filme, discuții, cântece

În fiecare sat, expoziția foto a stârnit valuri de interes. Cei mici intrau la ore, iar elevii care făceau parte din Clubul Blahnița au asistat la o nouă prezentare de teme eco. În tot acest timp, expoziția continuă să atragă privirile sătenilor. De la femei de vârsta a treia, la oameni care reveneau de la muncile câmpului, toți se opreau să se uite la exponate și să întrebe câte ceva despre păsări. Copiii de la școlile din zonă au lucrat timp de doi ani la acțiunile din cadrul Clubului Blahnița, club care a reunit cel puțin 25 de elevi din fiecare școală. Au scris cântece, au discutat despre fauna și flora din zonă, s-au jucat și au ieșit în teren. Iar pe 6 iunie, cei mai cuminți și mai entuziaști copii din Club, cei de la școală din Cioroboreni, au însoțit echipa de proiect într-o deplasare special dedicată lor. „Am vrut să le oferim celor mici o ieșire alături de noi, să vadă păsările cu binoclul și lunetă, dar și cu ochiul liber. Să învețe păsările după cântec, să le recunoască după zbor și să se bucure de o arie naturală protejată cum este situl Natura 2000 Blahnița-Mehedinți”, spune managerul proiectului, Mihai Avedic. S-a mers la ferma piscicolă din Izvoarele, un loc unde păsările de apă și cele limicole sunt foarte ușor de observat. Îmbarcați în două microbuze, cu pachețel de acasă, cei mici făceau o gălăgie plină de optimism. Se cânta despre broscuțe cu refren de Oac-Oac-Diri-diri-dam, se puneau întrebări la fiecare specie care săgeta cerul și putea fi observată direct prin geamurile mașinii. La coborârea din microbuz, cei mici deja văzuseră prigoriile, dumbrăvencile, vrăbiile, ciocârlanii și rândunicile. Imediat au observat lăstunii de mal, iar câteva exemplare de cuc au încins discuții aprinse. Cu binoclul la ochi, cei mici deja căutau… pupezele. 

Printre păsări

Pe baltă, prima specie care i-a încântat pe elevii de la Cioroboreni a fost chirighița cu obraji albi. Păsările zburau peste apă, își căutau peștișori mici pentru hrană și apoi plonjau de la 2-3 metri înălțime. Fiecare atac de chirighiță era însoțit de exclamații de admirație. Și de aici, cei mai mici nu au mai putut fi opriți: a început o plimbare pe malul lacului, plimbare pe care ei au considerat-o o aventură. Primii care au venit să fie admirați de elevi au fost stârcii roșii, urmați de cormoranii mari. Mihai Avedic a instalat luneta și a fixat lentilele pe un grup de lisițe cu pui. Toți piticii de școală au admirat cele mai mici lisite, felul cum învață să se hrănească și cum fug la mame când simt un pericol. Tot cu binoclurile și cu lunetă s-a insistat pe găinușele de baltă și diverse specii de rață. Și apoi a urmat o pauză pentru gustare, care numai pauză nu a fost pentru echipa de proiect. „Dar cormoranul de ce se usucă la soare, el nu e că rată? Și cucul de ce pune ouăle în alt cuib, de ce nu își face și el casă lui?”, s-a declanșat avalanșă de întrebări pline de curiozitatea copiilor. Cea mai mare dezamăgire a fetițelor a fost atunci când au aflat că, de obicei, în lumea păsărilor, masculul este mai frumos colorat decât femela. Cu ochii plini de uimire, fetele de clasa a patra păreau convinse să demonstreze, în curând, că la oameni treaba stă exact invers. 

Pe drum…

După mai mult de o ora de zbenguit în natură, de admirat păsări și de respirat aer curat, cei mici au urcat iar în mașini. Se plecă spre satul lor. La întoarcere nu a mai fost gălăgie. Oboseala îi învinsese pe cei mai mici dintre elevi, care au picotit pe scaunele mașinii cu care călătoresc de obicei fotbaliștii din echipa satului. Primăria a găsit de cuviință să lase și copiii de la școală să se folosească de microbuz pentru a ieși în natură. După un drum de 30 de minute, toți elevii s-au reunit la școală. Erau așteptați de părinți, sub ochii cărora au cântat și au ținut prezentări despre tot ce au învățat în Clubul Blahnița. Au plecat cu brațele pline de reviste, broșuri, tricouri și șepci, mici recompense pentru un grup de elevi care pot schimba în bine o zonă superbă. După plecarea copiilor, echipa de proiect își așteptă mașina, pentru plecarea spre casă. Se ascunseseră toți sub un tei bătrân din marginea școlii, unde căldură nu putea pătrunde. O bătrână a venit către expoziția foto de pe garduri, a stat câteva secunde la fiecare fotografie, iar apoi ne-a încurajat fără să vrea. „Bravo, maică. Am și eu o nepoată și învață bine. Acum o văzui cât e de frumoasă cu tricoul și cu șapca de la voi. Să le mai aduceți așa poze, că merită și ei să vadă ce e frumos, sunt copii cuminți și învață bine”, a concluzionat femeia și a plecat către casă prin praful încins al satului oltenesc.

Foto: Mihai Avedic

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România