Share

Știați?

Liliecii, zburătoarele care împart cerul cu păsările

27 ianuarie 2022

Liliecii sunt prezenți peste tot în jurul nostru, însă micuțele mamifere sunt mai greu de observat pentru că zboară noaptea sau la amurg. În lume există peste 1300 de specii de lilieci, iar specii noi tot apar prin zonele mai puțin studiate, cum ar fi în pădurile ecuatoriale, însă din păcate nu în ritmul în care dispar cele deja cunoscute.

După rozătoare, liliecii sunt cei mai abundenți din punct de vedere al diversității din clasa mamiferelor și se pot găsi aproape oriunde pe glob, mai puțin dincolo de cercurile polare. De ce sunt importanți? La nivel global ei acoperă mai multe nișe ecologice, foarte importante pentru ecosisteme. Sunt atât polenizatori, deci trebuie să le mulțumim pentru ciocolată, tequila și multe fructe exotice, cât și frugivori, insectivori, carnivori. Unele specii de lilieci se pot hrăni și cu sânge, însă nu vă speriați, preferă doar mamifere mari care trăiesc în America de Sud.

Liliac de amurg (Nyctalus noctula)

În zona temperată liliecii se hrănesc cu insecte, inclusiv cu cele care pot afecta culturile agricole sau pot răspândi virusuri. În Europa un singur liliac poate acoperi anual servicii de mediu care însumează aproape 1400 de euro. Asta înseamnă că nu trebuie să mai dăm cu atât de multe insecticide periculoase, atât pentru noi, cât și pentru mediu. De ce totuși se folosesc insecticidele? Din cauza faptului că există mari aglomerări urbane sau zone întinse de monoculturi agricole sau forestiere, iar diversitatea speciilor din ecosistem este puternic sărăcită, astfel încât nu se mai pot realiza mecanismele ecologice în parametrii optimi. Altfel spus, oricât de mult ar putea mânca liliecii, vor fi în continuare suficient de multe insecte în Cișmigiu. O altă problemă o reprezintă faptul că în acele zone, mediul natural nu mai este unul optim pentru animale, deci liliecii nu își pot găsi cu ușurință adăposturi acolo unde există o abundență mare de hrană, pentru că, ați ghicit, liliecii nu trăiesc doar în peșteri. O bună parte dintre liliecii din zonele temperate găsesc adăposturi în scorburile arborilor bătrâni sau în crăpăturile stâncilor și falezelor de loess. În ultimul timp aceste adăposturi naturale au început să devină tot mai rare, iar animalele au găsit un înlocuitor perfect. Știi acea gaura de la aerul condiționat pe care tot ai zis că o repari, dar ai uitat? Animalele s-au adaptat și au găsit o mulțime de astfel de locuri în care se pot adăposti aproape de oameni. De cele mai multe ori nici măcar nu știm că sunt acolo și că micuțele mamifere cu aripi ne scapă de o mulțime de probleme, îndeosebi de țânțari, care pot răspândi boli.

Liliac mare cu potcoava ( Rhinolophus ferrumequinum)

Din mai-iunie până în iulie-august, liliecii formează colonii de naștere, unde se strâng doar femele și nasc un singur pui pe an. Femelele învață puiul să vâneze și să comunice, apoi zboară alături de el către adăpostul de hibernare. Pe drum apar masculii și începe ritualul de împerechere, masculii încercând să impresioneze femelele cu diverse trucuri. De obicei un mascul găsește un loc optim și începe să cânte (august – septembrie). În funcție de specie, aceștia pot forma haremuri și se pot reproduce cu un număr mare de femele. Animalele pleacă apoi către adăpostul de hibernare. Acolo își reduc activitatea treptat, odată cu sosirea frigului. Liliecii care hibernează în zone antropizate se trezesc destul de des pentru a bea apă sau chiar pentru a se hrăni în nopțile mai calde din iarnă. Când vine primăvara, animalele pleacă din nou, femele îndreptându-se către zonele de maternitate. Aceste migrații variază în funcție de specie, de la ordinul zecilor de kilometri, la ordinul miilor de kilometri (peste 2000). De exemplu, unele femele care pleacă din București pot ajunge în centrul Rusiei să nască și pot traversa inclusiv Marea Neagră în zbor, chiar și în timpul zilei.

Liliecii sunt protejați de lege atât la nivel național (avem 32 de specii, deci nu există „liliacul”), cât și la nivel european și internațional. Este necesară protejarea lor din cauza degradării habitatelor naturale, a utilizării pesticidelor și insecticidelor, a mortalității cauzate de coliziunea cu turbinele eoliene și din trafic, dar și din cauza interacțiunii om-animal, care deseori se termină foarte prost pentru lilieci. În continuare vei afla cum trebuie să tratezi problema în cazul în care observi lilieci în apropierea casei, pe stradă sau la locul de muncă.

Ce fac dacă întâlnesc un liliac aflat în dificultate?

Depinde foarte mult unde l-ai întâlnit și în ce stare se află animalul. Dacă este pe jos, respiră, dar nu se mișcă sau dacă este într-un spațiu ușor accesibil (pe un perete), contactează imediat un centru de reabilitare pentru animale sălbatice. Centrul cu cea mai mare experiență în reabilitarea liliecilor din România este cel al  Fundației Visul Luanei. Acolo animalul va fi examinat de către colectivul medical, va fi hidratat și hrănit, iar dacă este necesar i se vor administra tratamente în scopul recuperării, apoi va fi eliberat în zona în care a fost inițial observat.

Ce fac dacă îmi intră un liliac în casă?

Nu intra panică! Nu se agață de păr, nu suge sângele și nu roade obiecte din casă. Este foarte speriat și nu știe cum să iasă. Dacă ai copii mici sau animale de companie, încearcă să nu le permiți accesul în camera în care este liliacul. De cele mai multe ori se poate așeza pe o draperie și poate aștepta să găsească o cale de ieșire. Deschide larg geamul, stinge lumina în cameră și nu îl scăpa din ochi! Dacă ajunge în spatele unui dulap, sunt șanse să rămână blocat acolo și să moară de sete. Dacă este într-o stare letargică sau este foarte slăbit, acesta nu va putea să plece. În acest caz trebuie sa faci rost de un prosop gros sau de o mănușă groasă și de o cutie de carton mică. Asigură-te că acea cutie poate fi bine închisă, folosește bandă adezivă la nevoie. Zgârie cu un pix cutia pe interior, pentru ca liliacul să se poată prinde cu picioarele de acele zgârieturi și să poată sta cu capul în jos, fiind mai puțin stresat. Fă și câteva găuri pentru aerisire însă nu prea mari și nici prea multe. O gaură de 2 cm este suficientă deseori pentru ca liliacul să „evadeze”. Prinde animalul cu prosopul/mănușa, ușor, venind din spatele lui, apoi pune-l cu tot cu cârpă/mânușă în cutie. Înainte de a izola cutia cu bandă adezivă, fă o fotografie spatelui și abdomenului liliacului (dacă se poate). O poți trimite pe pagina de Facebook Protecția și Studiul Liliecilor sau pe Whatsapp la 0761134716. Un biolog îți va confirma dacă animalul este în regulă sau nu, dacă este slăbit sau dacă are răni vizibile. În cazul în care este sănătos, poți elibera animalul doar dacă afară temperatura este mai mare de  10°C. Biologul îți va pune întrebări legate de locație și de habitatul din zonă. Dacă animalul este rănit, este nevoie să îl trimiți la un centru de reabilitare, iar biologul și/sau medicii veterinari îți vor indica în funcție de locație cum ar trebui procedat.

Ce fac dacă aud niște chițăituri în perete?

Înregistrează sunetele și trimite-le biologilor folosind metoda de mai sus. Aceștia îți vor confirma dacă ai sau nu lilieci în clădire. Este bine să te uiți și după urme de guano (excremente de liliac), care arată ca niște pelete mici și negre, destul de abundente acolo unde are acces colonia. Deseori gaura de acces poate fi observată și pentru că există un pic de polistiren deranjat sau urme de urină în apropierea acesteia. Cel mai sigur ar fi  să observi gaura suspectată la amurg, când liliecii ies pentru a se hrăni.

În acest caz sunt mai multe opțiuni. Cea mai bună atât pentru tine, cât și pentru lilieci ar fi să îi lași acolo. Dacă animalele nu pătrund până în casă și nu te deranjează, doar știi că sunt acolo, pune plase la geamuri și izolează locuința pe interior, fără să folosești ceva expandabil (spre exemplu spumă, care se poate extinde în gaură și îi poate prinde de vii înăuntru). Nu închide niciodată gaura pe exterior. Pe lângă faptul că animalele vor muri, zona va fi afectată de mirosul animalelor aflate în descompunere. Dacă situația este insuportabilă, se pot realiza excluderi ale animalelor de către biologi, fără niciun cost, însă doar în perioadele martie-aprilie și septembrie-octombrie, când animalele nu au pui sau nu sunt la hibernare. Această soluție este cea mai puțin favorabilă atât pentru oameni, cât și pentru animale, însă este un compromis cu costuri minime și impact relativ redus.

Pot fi purtători de boli?

Da, dar nu te speria. Un liliac nu va veni niciodată către un om să atace, nu va mușca neprovocat. Poți dormi cu el în cameră liniștit chiar, animalul va sta cuminte, cel mai probabil pe draperie sau va zbura haotic încercând să găsească o ieșire. Doar dacă acesta este manipulat greșit (fără mănuși/ prosop gros) se poate să muște pentru a se apăra. În cazul în care totuși se întâmplă să te muște, trebuie să faci vaccinurile antirabic și antitetanos în termen de 12 ore de la eveniment. Mușcătura nu se va observa, dar asta nu înseamnă că nu poți fi expus la infectare. Dacă ai simțit ceva, nu sta pe gânduri. Șansele sunt foarte mici ca animalele să poarte viruși, dar nu sunt nule, așa că va trebui să acționezi. Vaccinul antirabic se realizează în mână (umăr), nu este atât de dureros cum era pe vremuri și nu trebuie să te sperii. În România, țară în care încă există cazuri de rabie, date mai departe de vulpi, pisici sau câini, a fi vaccinat nu este deloc o idee rea. În cazul unei mușcături, dacă liliacul ajunge la centrul de reabilitare, medicii veterinari vor ține legătura cu tine și te vor informa despre starea de sănătate a animalului, pentru a confirma că acesta este sănătos sau nu. Până în prezent, din miile de animale reabilitate la centrul Fundației Visul Luanei, nu a existat un singur caz de infectare în rândul liliecilor, iar în Europa, în ultimul secol au existat doar 10 cazuri de transmitere a virusului, cele mai multe către cercetători care manipulau des animalele.

Poate veni cineva să mă ajute?

Dacă este vorba despre un singur animal, de cele mai multe ori nu, pentru că sunt puțini biologi voluntari și există foarte multe cazuri zilnic. Urmează pașii descriși mai sus, iar dacă există neclarități, îi poți fi contacta telefonic pe biologii de la Asociația Wilderness Research and Conservation. Dacă este vorba despre un caz în care animalele intră în casă în mod repetat, cel mai probabil un biolog va veni să inspecteze locația și să găsească soluții.

Dar îmi este frică! Vă roog..!

Încearcă să găsești un vecin sau un apropiat care să te ajute la capturarea liliacului, apoi sună la numărul indicat pentru clarificări. Ţine minte, animalele sunt mult mai speriate de tine decât ești tu de ele! Noi suntem responsabili pentru situația în care se află, deci trebuie să arătăm compasiune și înțelegere și trebuie să le ajutăm cât de mult putem.

Ce fac dacă nu sunt din București?

Ia legătura cu biologii de la Asociația Wilderness Research and Conservation și aceștia te vor redirecționa către un centru de reabilitare local. Dacă totuși animalul este rănit, cel mai probabil va trebui trimis către centrul de reabilitare al celor de la Fundația Visul Luanei sau la alte centre de acest gen din țară. De cele mai multe ori medicii veterinari nu sunt specializați pe animale sălbatice, iar chirurgia pentru reconstrucția aripilor este foarte dificilă, așa că va trebui identificată o soluție de transport.

Dar e drăguț, pot să îl țin eu în casă?

Sub nicio formă! Este vorba despre un animal sălbatic protejat de lege. Pe lângă faptul că este ilegal să fie ținută în captivitate orice specie de liliac, este imoral, pentru că acesta cel mai probabil va muri din cauza stresului sau a condițiilor improprii de îngrijire.

Dar îi dau papa bun!

Au existat foarte multe cazuri în care oamenii au ținut și hrănit lilieci cu banane, lapte, brânză, pastă de pește etc, pentru că așa au văzut pe net. Este un lucru foarte greșit, pentru că speciile de la noi  se hrănesc cu insecte. În reabilitare liliecii primesc viermi de făină (mealworms) și suplimente alimentare, la orele potrivite și la temperaturile potrivite. Micuțele mamifere nu trebuie ținute în reabilitare mai mult decât este necesar, astfel nu recomandăm niciun fel de experimente, pentru că de cele mai multe ori duc la moartea animalului!

Ce fac dacă am găsit un pui?

Singura soluție care asigură supraviețuirea puiului este de a identifica adăpostul din care a căzut. Trebuie încercat cât de mult posibil să fie pus la loc sau cât mai aproape de adăpost. Sunt șanse ca mama lui să îl preia pe corp, însă puiul nu trebuie să stea pe sol. Un pui de liliac este golaș, nu prea are blană. De foarte multe ori adulții sunt confundați cu puii pentru că sunt foarte mici (3 cm), însă puii sunt și mai mici! Nu lua puiul din locul în care l-ai găsit sau nu îl da unui prieten „bun pe animale”, pentru că riscăm să pierdem locul exact din care a provenit. Ajunși la centrul de reabilitare, șansele lor de supraviețuire sunt extrem de mici. Chiar dacă ajung la maturitate, eliberarea lor în natură este complicată, pentru că mamele învață puii să se hrănească și să comunice. Fără aceste informații, puii se vor descurca foarte greu în sălbăticie sau nu se vor descurca deloc.

Află mai multe despre aceste mamifere pe cât de mici pe atât de fascinante din Ghidul de bune practici pentru protecția liliecilor în mediul urban, realizat de partenerii noștri de la Wilderness Research and Conservation și Fundația Visul Luanei.  

Autor: biolog Dragoș Ștefan Măntoiu

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România