Share

Măceșul

La întrebarea ,,ce a fost mai întâi, măceșul sau trandafirul?” răspunsul e simplu. Măceșul aparține Familiei Rosaceae, flora spontană de la noi cuprinzând 30 de specii de trandafiri sălbatici. Dintre aceștia, cea mai cunoscută specie este Rosa canina, un arbust ce poate ajunge până la 3 metri înălțime.

Puternic ramificat, cu crengi ce atârnă în formă de arc, are scoarța verde sau brun-roșiatică, acoperită cu mulți spini duri, ca niște cârlige. Frunzele alternate sunt lungi, cu 5 până la 7 foliole ce au margini serate.

Îl remarcăm primăvara târziu și toamna, când ne oferă adevărate spectacole de frumusețe. Înflorește în mai-iunie și florile sale mari, parfumate au 5 petale în nuanțe de roz pal până la alb. Sunt simple sau grupate în inflorescențe a câte 3-5, trăiesc foarte puțin și sunt polenizate de insecte.

Măceșele, recunoscute pentru conținutul ridicat de vitamina C, se coc în perioada septembrie-octombrie. Acestea sunt de fapt fructe false. Închise înt-un strat cărnos, ovoidal sau globulos, de culoare roșu-coral sunt multe nucule tari, cu muchii. Arbustul fructifică începând cu vârsta de 2-3 ani.

Crește spontan în tufărișuri, liziere de păduri, pășuni, șanțuri, dar este adesea și cultivat, mai ales pentru fructe. Puțin pretențios la climă și sol, preferă totuși zonele însorite.

Pentru viețuitoarele sălbatice măceșul este o plantă importantă. Florile sale parfumate și bogate în nectar atrag albinele, bondarii, muștele și alte insecte polenizatoare. Fructele, odată coapte, vor fi consumate de multe specii de păsări, dar și de mici mamifere și astfel planta își va asigură mai departe răspândirea. Mai mult, păsările se vor folosi de ramurile acoperite de țepi, care le vor proteja cuibul și puii, iar micile mamifere vor fi la adăpost de prădători.

Plantat împreună cu păducelul, alunul și jugastrul, formează garduri vii de netrecut. Grădinarii care preferă amenajările cât mai naturale vor include cu siguranță și măceșul pe lista lor de plante. Vor avea culoare, parfum și multă viață sălbatică fremătând în jurul frumosului măceș. În plus, cultivat în apropierea unui cireș sau a unui vișin, în timp poate deveni locul preferat de cuibărit pentru o pereche de sfrâncioci roșiatici. Care vor alunga cu înverșunare orice intrus înaripat ce ar îndrăzni să se apropie de cuibul și puii lor. 😊

Text: Mihaela Simion

Dacă ți-a plăcut, distribuie