Share

Mesteacănul

Mesteacănul este un arbore foios decorativ, apreciat și preferat de mulți grădinari și peisagiști, care îl cultivă atât pentru scoarța albă, atractivă, cât și pentru frunzișul care foșnește la cea mai mică adiere de vânt și care toamna devine de un galben cald, ca lumina soarelui de octombrie.

Mesteacănul are o coroană aerisită, a cărei umbră permite plantelor să crească în apropiere, așa că odată cu plantarea lui în grădină puneți și o selecție de câteva specii de plante care tolerează sau chiar au nevoie de semiumbră.

Una din cele mai comune specii este mesteacănul argintiu Betula pendula. Acest arbore poate ajunge până la 30 de metri înălțime. Scoarța ramurilor tinere este de un ruginiu închis, pe trunchi și pe celelalte ramuri este albă, cu crăpături adânci și se exfoliază ușor. Lăstarii lor sunt subțiri, cu muguri mari, conici, adesea lipicioși. Frunzele alternante, cu pețiol de până la 3 centimetri, au formă de romb și ajung până la 7 centimetri lungime. Sunt lipsite de pilozitate și au marginea dublu dințată. Plantă monoică, mesteacănul este polenizat de vânt. Mâțișorii masculini iernează solitar sau grupați doi-trei la capătul lăstarilor, cresc până la 10 cm și atârnă moi. Mâțișorii feminini apar primăvara, ca niște conuri verzi de 3 cm. Fructele mature atârnă și eliberează semințe mici, înaripate.

Semințele de mesteacăn sunt o sursă de hrană pentru păsările care iernează, cum ar fi pițigoii, scatiii și cintezele, iar arborii mai bătrâni oferă locuri de cuibărit în trunchiurile crăpate pentru speciile care preferă scorburile – țiclenii, codroșii de pădure, vrăbiile. Frunzele mesteacănului sunt o sursă de hrană pentru omizile multor specii de molii, iar întregul arbore este adăpost pentru alte mici insecte și păianjeni, care sunt o sursă de proteine pentru păsări, dar mai ales pentru puii lor.

Așa că toamna asta, în planurile grădinii tale include și un mesteacăn. Pentru tine, dar și pentru păsările care-ți vizitează grădina tot timpul anului.

Dacă ți-a plăcut, distribuie