Share

MidWinter 2021 văzut prin ochii „SORB-iștilor”

Douăzeci de rațe mici, cincizeci și șase de lișițe, pune și șapte, unsprezece, douăzeci și șapte. Douăzeci și șapte de lebede de vară, deocamdată. Râzători câți? Pune trei sute. Hai să vedem și rațele mari acum.

Lișițe - Parcul Natural Comana

Pentru Florin, Camelia și Cristi, dialogul ăsta nu are nimic nou. Pentru Cristina și Crinu, da. Au devenit membri SOR București în primăvara trecută, iar acum o săptămână au participat la primul lor MidWinter, un eveniment pe care păsărarii îl așteaptă în fiecare an ca pe un fel de sărbătoare. Duminică dimineața, la 08:00, cei cinci au luat autobuzul 232 de la Podul Mihai Bravu, până la ieșirea din București, spre Glina. De-acolo au venit înapoi spre Vitan, pe jos, pe malul Dâmboviței – 8 kilometri și ceva. „Când am coborat și eram la Glina a nins cel mai tare. Nu am prea apreciat ninsoarea, nu vedeam rațele de ea. Vedeta zilei a fost soarele care ne-a fost de mare ajutor la identificări”, povestește Camelia. Tura s-a încheiat cam pe la ora 13:00, după 5 ore de mers prin ger și observat păsări. Printre altele rațe mici, presuri galbene, ciocârlii de câmp, șorecari comuni, lebede de vară și un erete de stuf.

MidWinter e o sărbătoare de care te bucuri altfel decât de obicei: în liniște, mărșăluind în general prin frig, pe malul apelor, înfofolit de abia mai poți ridica binoclul la ochi, ca să strigi în șoaptă – sigur că poți să strigi și-n șoaptă, cu puțin antrenament – „Uite pescărașul!”. De Midwinter, cadourile nu le aduc moșnegii sau iepurașii, ci gerul, vântul și ninsoarea și au forma speciilor pe care-ți dorești tot anul să le vezi: un ferestraș mic sau un ferestraș moțat, o rață de ghețuri, un cârd de lebede mici și un șoim de iarnă. 

Ca să meargă mai repede numărătoarea, o parte a echipei găsește, identifică și numără păsările, apoi altcineva înregistrează observațiile în telefon. Nu-i ușor să numeri un stol de câteva sute de lișițe care pot oricând să-și ia zborul de pe suprafața apei, pentru că tocmai se întâmplă să treacă doi ereți de stuf pe deasupra bălții. Nici să iei la verificat, prin lunetă sau binoclu, grămada de pescăruși zgribuliți pe gheață, ca să vezi exact câți sunt râzători, câți suri, câți pontici și dacă nu cumva printre ei s-a strecurat vreunul mai deosebit. Îți cam îngheață degetele pe telefon în timp ce mai adaugi un corcodel care s-a gândit să scoată ciocul de sub rădăcinile sălciilor abia după ce i-ai pus pe listă pe ceilalți 7. Dar dincolo de utilitatea colectării datelor care-i ajută pe biologi să estimeze felul în care evoluează în timp o anumită specie sau un habitat, te poți trezi cu super-surprize.

De exemplu, Ștefan și echipa cu care a monitorizat prezența păsărilor de apă pe lacul din Parcul Herăstrău au primit de MidWinter un pescăruș negru (Larus marinus). O specie pe care cei mai mulți birdwatcheri bucureșteni au văzut-o doar în determinator și care atrage, în locul în care a fost semnalată, oameni atât de pasionați de păsări, încât vin chiar și din afara orașului ca să o caute. A fost prima ieșire la MidWinter în București pentru Vlad și primul MidWinter pentru Cosmin. Alice a fost atât de entuziasmată, încât după Herăstrău a mai găsit energie și pentru o tură prin Parcul Bordei. Nu se știe niciodată peste ce minunății poți să dai dacă faci efortul să treci strada și să dai un ochi rapid pe balta vecină.

Pescăruș negru - centru

Magda, Mihaela și Alida au avut și ele în grupul care a monitorizat lacul din IOR două „boboace”, pe Ada și pe Anca. Anca este membru activ al grupului Natura din IOR și în vară a semnalat prezența stârcilor de noapte în acest parc. „Au fost mai puține păsări decât anul trecut, doar numărul pescărușilor râzători s-a dublat. Greu de estimat, dar am răzbit în cele din urmă. Sturzul viilor a făcut senzație. Dacă vremea ar fi fost mai prietenoasă, cu siguranță s-ar fi arătat mai multe păsări”, spune Magda.

Vremea n-a fost cine știe ce nici a doua zi, când Magda a ieșit din nou la numărat păsări, de data asta pe bucata dintre Piața Unirii și Vitan a Dâmboviței. Au însoțit-o Mihaela, Alice și Cosmin, care pe lângă propria prezență a mai adus ceva nou în gașca de păsărari: un „dispozitiv de numărare mecanic“, foarte de ajutor când încerci să contorizezi câți pescăruși ai văzut în total.

Tura a început pe ninsoare, cu doi corcodei mici filați enervant și îndeaproape de o lișiță băgăreață. Ceva mai departe au dat de soare și de două codobaturi de munte ocupate să-și caute hrana. Nu știm de ce n-au plecat, ca alte insectivore, spre locuri cu climă mai caldă, dar știm că au mai fost văzute iarna, în ultimii doi ani, în același loc. Operațiunea s-a încheiat cu doi pescărași albaștri și vitezomani, în dreptul Târgului Auto Vitan. „Au zburat pe sub podul Vitan și au trecut în Parcul Văcărești prin tunelele care leagă Dâmbovița de parc”, spune Mihaela, care i-a identificat, dar n-a apucat să-i și fotografieze.

Claudia a lăsat baltă învățatul pentru masterat, celelalte proiecte la care avea de lucru și pe cățelul Tesla și a făcut împreună cu mine o plimbare de vreo 6 kilometri de-a lungul Dâmboviței, de la Unirii la Lacul Morii. N-au fost multe păsări de numărat, iar față de alți ani, cormoranii mici și lișițele n-au apărut în număr semnificativ până nu ne-am apropiat de Pasajul Ciurel. De pe Podul Izvor ne-am uitat cum ningea peste pescărușii râzători, care înotau prin apa verzuie cu grămăjoare de zăpadă așternute pe spate.

Paul și Ștefan au fost cei care au deschis și au și încheiat MidWinter-ul pe 2021. Pe 13 ianuarie au ieșit să vadă ce păsări erau pe Lacul Morii. Au avut de numărat câteva mii de pescăruși și cel puțin câteva sute de lișițe și rațe mari, dar s-au și bucurat de specii interesante: rața catifelată, cufundarul polar și cufundarul mic, pescărușul argintiu. Apoi au luat la verificat câteva locuri cu păsări din apropierea Bucureștiului: Lacul Mihăilești și lacurile de pe Valea Ilfovului. S-au întors cu o mulțime de vești bune. Au văzut ferestraș moțat, rață de ghețuri și rațe sunătoare, rață cu ciuf, codalb și sitar de pădure.

În afara Bucureștiului a mers și Florin, să monitorizeze păsările de pe balta de la Comana. M-a luat cu el și am avut ceva de lucru: el la găsit, identificat, numărat, eu la înregistrat datele în telefon și țopăit discret de bucurie că am pus pentru prima oară pe lista de păsări văzute șoimul de iarnă și ferestrașul mic. Bonus: o nevăstuică de care m-am bucurat în timp ce Florin se concentra la identificat și numărat rațele roșii într-un grup de vreo 200 de alte rațe, plus un fluierar de zăvoi. Ereții de stuf au fost deosebit de enervanți, pentru că planau de colo-colo și agitau stolurile de lișițe și rățărimea. Pe la 11:00, când am fost de acord că n-a scăpat nici o zburătoare neînregistrată în Ornitodata, înghețați bine am decis să ne întoarcem în oraș.

MidWinter 2021 a fost altfel. Pentru că am purtat măști, pentru că ne-am împărțit în grupuri mici și n-am mai ieșit ca în alți ani, o gașcă veselă de 10-15 oameni care să înconjoare Lacul Morii sau să patruleze cu binoclurile la gât și luneta în spate pe cheiul îngust al Dâmboviței. Pentru că anul ăsta fiecărei echipe i-a lipsit un om și știu sigur că toți ne-am gândit la asta, chiar dacă nu a spus-o nimeni cu voce tare. Au rămas constante frumusețea păsărilor, bucuria descoperirii de specii noi, entuziasmul cu care membrii noi au zis că vor să vină la numărat de păsări și la anul. Și asta e foarte bine. 

Articol realizat de Livia Győngyőși, coordonatoarea Sucursalei București a SOR (SORB).

Albumul foto realizat de SOR- București de la MidWinter 2021 îș puteți vedea aici

Dacă ți-a plăcut, distribuie