Share

ȘTIRI PROIECT International WaterBird Count

MidWinter Tales. Sau cât de fain e să numeri iarna specii acvatice

18 februarie 2022

Pentru păsărari fiecare ieșire pe teren e așteptată cu nerăbdare. Nu contează anotimpul, importante sunt păsările. Și prima acțiune de anvergură din an este, ați ghicit, MidWinter Count sau Numărătoarea de iarnă a speciilor acvatice.

An de an vă prezentăm rezultatele acestei monitorizări internaționale la care SOR participă din 1990, dar pe cât de valoroase sunt datele colectate pentru cercetare, pe atât de importanți sunt pentru noi cei care participă la această acțiune – membrii și voluntarii noștri. Ei, alături de biologii SOR, alcătuiesc harta prezenței speciilor de păsări, adăugând cu fiecare observație o nouă informație valoroasă pentru conservarea biodiversității și a speciilor de păsări. De aceea am cules cinci povești din tot atâtea colțuri de țară, povești care să vă dezvăluie câte ceva despre ,,experiența și atmosfera din teren” la MidWinter Count 2022.

De mulți ani Societatea Ornitologică Română, alături de organizațiile surori din BirdLife International, organizează în fiecare iarnă acest recensământ al păsărilor sălbatice, este vorba deci de o acțiune internațională, sincronă. Pentru mulți oameni această numărătoare de la mijlocul iernii pare o ciudățenie. De ce tocmai la mijlocul iernii?!

Inițial, această acțiune avea în vedere păsările de apă, cu accent pe speciile de interes cinegetic (waterfowl): rațe, gâște, ferestrași, lișițe etc . S-a ales această perioadă pentru a avea o privire de ansamblu cât mai reală asupra situației populațiilor de păsări care iernează în toate aceste țări, deoarece migrația de toamnă s-a încheiat, iar cea de primăvară este încă departe de a începe, astfel încât rezultatele numărătorii pot fi cât mai exacte pentru perioada de iarnă, devenind foarte utile atât cercetătorilor ornitologi, cât și autorităților. Mijlocul iernii e, de cele mai multe ori, o perioadă care ușurează mult această numărătoare, deoarece, aproape în fiecare an, în această perioadă, majoritatea bălților, a lacurilor și râurilor au mari suprafețe înghețate,  ceea ce face ca păsările să se aglomereze (concentreze) în număr mare în acele zone rămase neînghețate și astfel să poată fi numărate cu mai multă ușurință decât atunci când sunt răspândite în toate zonele umede ale țării.

Nu trebuie uitat că, inițial, aceste informații erau folosite și pentru a se stabili cotele de vânătoare la fiecare specie și pentru a se asigura măsuri de conservare la speciile în declin. Azi tot mai multe organizații internaționale care participă la MidWinter Count caută să înregistreze toate speciile de păsări pe care participanții le observă pe teren, iar SOR este una din aceste organizații care, adunând date cât mai exacte despre populațiile de păsări întâlnite în timpul iernii, le va putea folosi pentru a ajuta la protecția acelora ale căror populații sunt în declin. La noi această acțiune implică nu numai participarea multor voluntari din SOR, ci și a iubitorilor cunoscători ai păsărilor din mai multe organizații de protecția mediului. Cred că, pentru foarte mulți dintre participanții la numărătoare, în ciuda frigului inerent, aceasta este o perioadă ce aduce multă bucurie legată de observarea și identificarea speciilor de păsări, iar pentru destui dintre ei speciile rare descoperite constituie o răsplată în plus…

Pentru că de-a lungul anilor am antrenat mulți elevi și tineri în „birdwatching”, care apoi  s-au implicat și în aceste acțiuni, participarea anuală a acestora la MidWinter Count este un eveniment mult așteptat. Cel puțin noi, cei ce, an de an, am fost la MidWinter Count în Dobrogea lagunară și în Delta Dunării, chiar dacă nu întotdeauna în condiții meteo prielnice, am rămas marcați cu toții de aceste adevărate sărbători în natură, prilej pentru o îmbinare armonioasă între o acțiune cu utilitate științifică și plăcerea de a te afla câteva zile în lumea atât de frumoasă și de surprinzătoare a păsărilor.

Toate datele adunate în țările europene (și nu numai) sunt sistematizate la nivel internațional, pentru a putea oferi informații atât de necesare la protecția globală a speciilor aflate în pericol. De menționat că multe dintre gâștele și rațele care iernează la noi, nici nu sunt cuibăritoare în România, ci vin din alte țări din nordul Europei sau chiar din Asia, astfel încât informațiile, chiar dacă uneori pot avea doar un caracter estimativ, pot ajuta la protecția speciilor amenințate. Trebuie să recunoaștem că, azi, în lumea modernă, există un declin al populațiilor multor specii. Sistematizarea la nivel internațional a rezultatelor naționale ale numărătorii de iarnă este extrem de importantă, făcând posibilă o acțiune concertată de protecție a speciilor aflate în declin populațional sau a celor deja amenințate cu dispariția la nivel global.

 

Ca voluntar în cadrul Midwinter, pentru 2 zile am făcut echipă cu Emil, unul dintre biologii SOR, pe care l-am însoțit la numărat păsările pe litoral, de la Limanu până la Năvodari.

În prima zi a fost destul de senin, frig și ceva vânt pe la prânz. Pe lac la Limanu, unde zicea el că altădată era puzderie de păsăret, în dimineața aia friguroasă, slabă activitatea: câteva specii de rațe, câțiva stârci cenușii, alte specii, dar în număr foarte redus, și 2 tuburi de cartuș de vânătoare pe pod. Fără specii deosebite. Nici măcar la pod, de altfel un loc foarte bun de observat lacul spre nord și sud, dar și loc bun de tras la rațele aflate fie pe baltă, fie pe uscat unde ieșeau la păscut. Dezamăgire de două ori.

Plecăm și Emil observă un pelican comun planând deasupra satului Limanu. El, atent la trafic, eu cu ochii la pelican. Am senzația că a coborât după case. L-am găsit în arătură, între pescăruși râzători și stăncuțe. Ieșim la capătul de nord al lacului și dăm peste ferestrași moțați, 2 perechi. Parcă e ceva mai bine. Pe malul mării e și mai bine: în Portul Mangalia – rață moțată, 8 exemplare care înotau liniștite printre bărcile ancorate în port, fără a se sinchisi de oamenii de pe țărm sau de pe debarcader. La Saturn Emil observă pe mare 2 cufundari polari spre nord, iar eu 2 spre sud.

Și așa ajungem la Neptun. Surpriză totală!!! Pe lac era o puzderie de păsăret, câteva mii, din care câteva sute de lebede. O gașcă de rațe cu ciuf și rațe cu cap castaniu înoată la vreo 20 m de mal în cârdul mare de lișițe, fără a-i băga în seamă de pe cei 4 disperați de pe mal (ni s-a alăturat și a doua echipă formată din Mihaela și Sebi, de la SOR) care se benoclează la ele, la propriu, care cu binoclu, care cu lunete. Aici avem și o raritate, un pescăruș cu cap negru. L-a văzut Emil și mi-a cerut să fac o fotografie indicând direcția pe cer. Erau în zbor destul de departe mai mulți pescăruși și până să ajung acasă nu am știut dacă l-am încadrat sau nu, dar era acolo, în cadru!

A doua zi a fost cu mult soare, niciun nor pe cer, mult mai rece decât ziua precedentă, dar cu vânt puternic. Cu excepția primei opriri care a adus o mare surpriză, în restul zilei îl citez pe nepoțelul meu Tudor: plictisitooor! Mii și mii de pescăruși pe plaja Mamaia și cam atât. Ne-am început ziua pe lacul Tăbăcăriei unde, la prima oprire, am găsit un cârd foarte mare de cormorani mari, aproape 1300 de exemplare a zis Emil, care a precizat că de 10 ani de când iese de MidWinter pe litoral nu a văzut niciodată atât de mulți pe acest lac. Pe Siutghiol, lacul care altminteri găzduia în perioada asta cel puțin 1000 de exemplare de corcodel mare, din cauza valurilor foarte mari și probabil a vremii în general, am numărat doar câteva zeci.

Concluzia a tras-o Emil: de la an la an, numărul păsărilor acvatice în zona de litorală pare a fi în scădere.  

„Fă primul pas cu încredere. Nu trebuie să vezi întreaga scară. Pur și simplu pășește.ꙿ

Martin Luther King

Acesta ar putea fi motto-ul sucursalei noastre pentru acest an. Cu atât este mai adevărat pentru prima activitate din acest an: Midwinter Count. Am pornit cu mare elan, nu știam în ce locații vom ajunge, cu ce vom merge, câți vom fi, dar am pornit organizarea acestei activități. Rezultatele au fost peste așteptări, mai ales în ceea ce privește numărul de specii nou observate și numărul de participanți.

Cu prima ieșire s-a ivit și prima provocare. Am găsit o rață albino printre alte câteva sute de rațe la Heleșteele din Moftin. Și noi surprize – de mult timp n-am văzut ferestraș mare și rațe fluierătoare în această locație. Am continuat monitorizările pe  lacul din Apa, unde ne-au uimit corcodeii mici. Am fost o echipă numeroasă, cum nu ne-am mai adunat în ultimii ani ani din cauza pandemiei. Se pare că membrilor noștri li s-a făcut dor de ieșirile pe teren. Ne bucură mult faptul că avem membri juniori motivați, pasionați și dornici să fie implicați în tot ceea ce înseamnă monitorizare. Pasiunea și spiritul de observație ale tinerilor se îmbină cu răbdarea și priceperea membrilor mai vechi, combinația perfectă pentru o colaborare fructuoasă.

Am observat și dormitoarele de ciufi din Satu Mare și localitățile Odoreu și Apa, unde tinerii au studiat cu mare interes ingluviile acestor păsări răpitoare. Și uite așa am redescoperit la MidWinter faptul că pe lângă monitorizare trebuie să punem accent și pe educație.

Pe 15 ianuarie i-am lăsat pe cerbi în pace și am participat, în cadrul acțiunii organizate de SOR, la Numărătoarea de Iarnă a Speciilor Acvatice, sub numele de MidWinter Count. Se pare că sunt un norocos.  Am găsit o specie nu prea des întâlnită pe la noi, după cum mi-a confirmat un bun cunoscător, Lucian Corjautanu. Locația a fost una necunoscută mie, râul Moldova, între localitățile Brăiești – Băișesti, iar ziua, friguroasă de iarnă, -15 grade.

Totuși, deși de obicei scriu câte ceva despre ce fotografiez dacă locația, imaginile suprinse și atmosfera mă inspiră în a face asta, de data asta NU, și o spun cu tristețe, dar câteva rânduri trebuie să scriu.

Dacă n-ar fi existat omul în tot ecosistemul ăsta, locul ar fi fost un paradis al păsărilor. Râul cu mici ramificații, iar între el stufăriș și răchitiș. Ochiuri mici de apă și bălți ici-colo. Totul, parcă, ideal pentru păsările acvatice, dar, și aici revin la om, gunoi peste tot, mii de PET-uri, saci cu moloz, resturi de construcții dărâmate, chiar o cruce de piatră. 

Dacă mai adaug și că, puțin mai în vale, un excavator săpa de zor și umplea mașini cu pietriș, avem tabloul complet.

 Nu știu câte păsări sunt primăvara și vara, dar presupun că nu prea multe. Nici n-au cum. Deși nu știu prea multe despre migrație, păsări sedentare, ocazionale… etc., totuși am făcut o listă cu ce am văzut și inventariat: două ciocârlii de câmp, trei șorecari comuni, patru egrete mari, cinci stârci cenușii, un stol de 50 de sticleți, coțofene – 50 de exemplare, 50 de ciori de semănătură și 20 de stăncuțe, 100 de ciori grive, 1000 de rațe mari. Și cei trei ferestrași mari.

„A fost foarte fain!”, spune Diana Tudor, elevă în clasa a XII-a și membru SOR București, după primul MidWinter, iar cum mesajul ei e plin de emoticoane zâmbitoare, n-ai cum să n-o crezi. „Un pic cam obositor, dar a meritat  Am lucrat foarte bine în echipă și am văzut și specii interesante. Am și un lifer – Aythya marila. Morii a fost cel mai obositor, dar și cel mai frumos, pe Dâmbovița am rezistat mai mult, în mod surprinzător :))) Ieri, pe Morii am făcut în jur de 6 ore, azi am făcut 4. Patru ore cu tot cu două opriri destul de lungi în boscheți după paseriforme suspecte – de fapt niște presuri galbene ”, povestește Diana.

Diana a participat la numărătoarea de iarnă a păsărilor acvatice pe Lacul Morii din București și pe cursul Dâmboviței, de la Văcărești până la ieșirea râului din oraș. În cele două zile, împreună cu echipele de voluntari din care a făcut parte, a adunat peste 10 ore de observații. Pe lângă bucuria de a vedea păsări, a mai primit o recompensă frumoasă: un lifer. În limbajul pasionaților de ornitologie, „lifer” înseamnă pasăre pe care o vezi pentru prima dată. Pentru Diana, liferul a fost o rață cu cap negru – Aythya marila, o specie pe care n-ajungi să o vezi chiar așa ușor.

A fost prima ediție de MidWinter și pentru Corina și Ágota și, cu siguranță, tot prima a fost și pentru Sonia, care nici nu împlinise încă un an. Sonia a participat împreună cu părinții ei la monitorizarea păsărilor din parcul Pantelimon și le-a purtat noroc SORBiștilor, care au găsit pe unul dintre lacuri un ferestraș mic – o specie care nu apare prea des pe apele din București.

În total, membrii SOR București (sau SORBiștii) și voluntarul George Brad au monitorizat păsările de pe 21 de lacuri și râuri din București și împrejurimi. Informațiile au fost colectate cu ajutorul aplicației Ornitodata, au ajuns apoi într-o bază de date internațională și vor fi folosite de biologi pentru a urmări tendințele speciilor de la un an la altul.

Pentru iubitorii de păsări, fotografi sau nu, participarea la MidWinter înseamnă un pas în plus – un fel de prag care arată că interesul tău pentru păsări merge dincolo de obținerea unei fotografii reușite. SOR București este deschis pentru cei care n-au mai participat la astfel de programe, care poate nu identifică încă foarte bine toate speciile comune, dar care sunt curioși să vadă cum arată o astfel de acțiune. Întotdeauna prinde bine încă o pereche de ochi, cu binoclu, așa că SORBiștii vă așteaptă alături de ei anul viitor.

Mai sunt multe povești nespuse de la numărătoarea de anul acesta pentru că fiecare participant ar avea multe de povestit despre păsări, prieteni cu care a ieșit pe teren și natura pe care o prețuiește atât de mult. Observatorii s-au întors de pe teren cu multe, multe amintiri dragi și cu aparatele pline cu nenumărate fotografii în care s-au străduit să prindă magia de MidWinter. Așa că vă invităm să vedeți în albumul de pe Facebook cât de fain e să numeri iarna specii acvatice … și celelalte specii. 😊

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România