Share

Migrația de toamnă, la 200 de kilometri în largul Mării Negre

Migrația păsărilor pe mare este foarte puțin cunoscută de către cercetători. Este plină de pericole și peripeții. La final, doar cei puternici și cei norocoși ajung la destinație în „țările calde”, acolo unde găsesc suficiente resurse de hrană.

Nava Mare Nigrum

La începutul lunii septembrie, pentru al doilea an consecutiv, biologul SOR Emil Todorov se îmbarca pe nava de cercetare Mare Nigrum a institutului GeoEcoMar și pleca, pentru 10 zile, în expediția de monitorizare a migrației de toamnă pe Marea Neagră. În toată această perioadă, au fost realizate 20 de transecte conform unei metodologii specifice care se aplică în zonele marine (viteză constantă a vaporului și înălțimea de pe punte).

Emil a reușit să observe în tot acest timp petrecut pe nava Mare Nigrum 45 de specii de păsări, cu un total de 3.579 de indivizi, dar și 3 specii de cetacee (delfin, marsuin, delfin cu bot gros) cu un număr de 96 de indivizi.

Zeci de specii, observate în timpul cercetării

În timpul expediției, au fost observate cinci specii de interes deosebit pentru zona pelagică a Mării Negre: ielcovanul  (Puffinus yelkouan), pescărușul negricios  (Larus fuscus), lupul de mare mic (Stercorarius parasiticus), cormoranul moțat (Gulosus aristotelis) și pescărușul mic (Hydrocoloeus minutus). În afara speciilor de păsări marine, colegul nostru a realizat și observații ocazionale. Cele mai frecvente specii de păsări observate au fost silvii, pitulici, codobaturi, muscari și lăcari. Toate speciile enumerate sunt specii insectivore care migrează spre țări mai calde. Multe dintre aceste păsări au fost observate în zilele în care vremea a fost ploioasă și vântul puternic. În asemenea momente, vapoarele devin un adevărat adăpost pentru păsări, iar competiția pentru puținele insecte care se găsesc pe navă devine acerbă. Au fost și cazuri în care multe din păsări au fost găsite moarte, probabil din cauza epuizării. În altele, păsările epuizate deveneau la rândul lor hrană pentru cele mai puternice. De exemplu, un sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio) a servit la cină un muscar mic (Ficedula parva).

 

Ielcovan (Puffinus yelkouan)
Pescăruş negricios (Larus fuscus)
Delfin comun (Delphinus delphis)
Turturică (Streptopelia turtur)
Silvie mică (Sylvia curruca)
Sfrâncioc mare (Lanius excubitor)

Emil a văzut și specii pe care nu se aștepta să le zărească la 200 de kilometri în larg, mai ales că vorbim de specii sedentare precum: vânturelul roșu (Falco tinnunculus), guguștiucul (Streptopelia decaocto) și porumbei domestici (Columba livia f. domestica). Cel mai probabil, au ajuns în aceste zone cu ajutorul vapoarelor și derutate de vântul puternic.

Migrația pe mare și importanța cercetării

Pentru păsările care folosesc ca rută de migrație suprafețe mari de apă, vapoarele pe care le întâlnesc în drumul lor spre sud devin adăpost și loc de odihnă. Dacă pentru noi, migrația este un fenomen spectaculos, pentru păsări este o cursă plină de obstacole și doar cele puternice și care au acumulat suficiente resurse pentru această lungă călătorie reușesc să ajungă cu bine la destinația finală. De aceea este important să le asigurăm locuri de odihnă traseu, iar deranjul în locurile de popas să fie minim. Astfel, putem ajuta păsările să se refacă și să se hrănească pentru a reuși să parcurgă întregul drum către țările în care petrec iarna.

Pentru a înțelege cât mai în amănunt deplasările păsărilor în largul Mării Negre în timpul migrației, avem nevoie de cât mai multe date din teren și colectate în cât mai mulți ani. Această expediției de monitorizare a ecosistemului marin, la care a luat parte și biologul Emil Todorov, a fost organizată de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Marină „Grigore Antipa” INCDM. În total, au participat 10 cercetători, alături de cei 20 de membri ai echipajul navei de cercetare Mare Nigrum a institutului GeoEcoMar.

Dacă ți-a plăcut, distribuie