Share

Nucul

Un arbore pe care oricine și-l dorește în grădină sau livadă. E mai frecvent în grădinile rurale decât în orașe. Nucul este răspândit din sud-estul Europei până în Himalaya și din Birmania până în vestul Chinei. Longeviv, îi plac locurile însorite și un climat uscat.

Poate atinge o înălțime de 30 de metri, coroana sa e amplă, cu crengi groase, precum cele ale stejarului. Trunchiul este gros, cu scoarță gri-argintie, care devine aspră la maturitate. Frunzele mari, compuse, emană un miros puternic de iod. E apreciat pentru lemnul rezistent și prețios, dar mai ales pentru fructe.

Însă știați că nuca nu e … nucă?  Adică un fruct uscat care are pericarpul tare, lignificat și sămânța liberă, așa cum sunt ghinda, jirul și aluna? Fructul nucului Juglans regia este un fruct cărnos dehiscent, care, la maturitate se desface parțial sau integral și eliberează sămânța, formată din două cotiledoane. Dar, până să se desfacă în mod natural, dă bătăi de cap păsărilor care vor să ajungă la sămânța atât de hrănitoare. Pentru că da, păsărilor le plac mult nucile. Le găsesc incredibil de gustoase și le mănâncă cu mare plăcere de ori de câte ori pot. Nucile conțin multe substanțe nutritive – vitamine, minerale, fibre, proteine, grăsimi și carbohidrați și toate acestea ajută păsările să îți mențină în bună stare funcțiile corpului. De aceea nu ar trebui să ne surprindă deloc comportamentul corvidelor, care își folosesc inteligența pentru a sparge învelișul lemnos ce protejează sămânța. Dacă nu pot să le desfacă cu ajutorul bătăilor repetate ale ciocului puternic, așa cum reușesc ciocănitorile, se folosesc de „unelte”. În localități le vedem cum aruncă nucile de la înălțime pe suprafețe dure – beton, asfalt, pavaje de piatră, uneori micile proiectile căzând în fața mașinilor sau a trecătorilor. Odată ce nuca e spartă/ strivită și pericolul se îndepărtează, ciorile recuperează fructul prețios. Unele specii de ciori, mai ales cele care trăiesc în zone mai reci, depozitează toamna fructe și semințe pentru zilele grele din anotimpul rece. Această practică este una dintre căile naturale de reîmpădurire. Deși păsările au o memorie remarcabilă, nu mai găsesc toate depozite făcute în timpul „culesului”, astfel că o parte din  semințele și nucile neconsumate încolțesc în primăvară, devenind în timp arbori.

Cultivarea nucului nu necesită mult efort, fiind un arbore rezistent și puțin pretențios, dar atât noi, cât și viețuitoarele sălbatice beneficiem de rodul său bogat. Fii grădinar prietenos cu natura – dacă (re)amenajezi grădina,  găsește un loc și pentru nuc. Dacă ai deja unul, nu-i culege toate fructele, ci lasă o parte din ce a rodit pentru păsări și alte animale. Așa le vei ajuta să treacă cu bine peste frigul iernii, pentru ca în primăvară să ne bucurăm cu toții de sunetele naturii.

 

Un articol de Mihaela Simion

Dacă ți-a plăcut, distribuie