Share

ȘTIRI PROIECT ROSPA0059 Lacul Strachina

O nouă tabăra ecologică la Lacul Strachina

30 iunie 2015

Câteva zeci de elevi de la şcolile din jurul Lacului Strachina (judeţul Ialomiţa) au participat la o nouă tabără ecologică în perioada 15-26 iunie.

Taberele sunt acţiuni realizate de Societatea Ornitologică Română, alături de Asociaţia Respiro în cadrul proiectului european „Elaborarea planului de management pentru Aria de Protecţie Specială Avifaunistică Lacul Strachina”.

Pentru că evenimentul a avut loc în perioada în care elevii se gândesc doar la vacanţa de vară, acţiunile dedicate lor au îmbinat educaţia ecologică şi jocurile. De altfel, cea mai mare parte a jocurilor din tabără au fost cele cu teme legate de păsări şi de habitatele în care pot fi găsite. Dar au existat multe alte surprize pentru ei: unele create de organizatori, altele de natură.

Premieră pentru cei mai mulţi dintre copii a fost ziua în care au văzut primul pelican din viaţa lor. Era dimineaţă, în jur de ora 9,30 şi cei mici erau într-o drumeţie pe malul lacului Strachina. Dintr-o mare de binocluri şi lunete, sticle de apă şi genţi, organizatori şi profesori de biologie … s-a auzit o voce: „Pasărea aia mare și albă ce este, lebădă?”. Deşi se află la o distanţă apreciabilă, specia a fost imediat identificată după o scurtă privire prin lunetă ornitologilor: era un pelican comun (Pelecanus onocrotalus).

Şi a urmat un scurt moment de învălmăşeală, moment în care fiecare copil a vrut să vadă pasărea despre care ştiau mai multe din desene animate şi cărţile de biologie decât din natură. „Are ciocul ca o pungă, ce mare e de fapt”, se auzeau şoaptele micuţilor care vedeau pentru prima oară un pelican pe lacul din apropierea caselor lor. Dar nu a fost singurul moment de uluire din drumeţie.

Cu lunetele şi cu binoclurile, cei mici au observat o nouă generaţie de călifari albi (Tadorna tadorna). Bobocii înotau voiniceşte în spatele mamelor, iar în câteva secunde deja se auzeau oftăturile fetelor şi exclamaţii de genul „Cât de mici şi de drăguţi suuuuuunt!”.

La mai toate acţiunile, chit că era vorba despre păsări, studiu sau chiar dacă erau în autocar în drum spre casă – cei mici au învăţat de ce e bine să ţii mereu un ochi căre cer: niciodată nu şții ce specie vei vedea. De la stârci la cuci, lăstuni de mal şi rândunele, până la eretele de stuf şi la raţele mari, speciile de păsări au defilat prin faţa elevilor. S-a mers „la păsări” şi la prima oră a zilei, dar şi pe seară, când stârcii se îndreaptă – cu mic, cu mare – către colonii.

Dar partea cea mai plăcută a serii a fost focul de tabără. Exact ca şi în cazul pelicanului, focul de tabără a fost o premieră pentru majoritatea elevilor: nu toţi au mai fost vreodată în tabere şcolare la munte sau la mare. Au învăţat cum se sortează lemnele de foc, cum se aşază apoi că să existe un focar şi o aerisire, ce fel de lemne se folosesc şi cum să protejeze focul de intemperii şi cum să îl stingă pentru a nu periclita natură. A mai fost nevoie doar de o chitară şi seară a devenit perfectă.

A două zi au avut proba care le-a plăcut cel mai mult: cea de gătit. Prânzul copiilor a fost preparat chiar de ei: două feluri de sandviş şi pâine coaptă de ei cu gem şi dulceaţă. Primele sandvişuri au fost mai mult o lecţie de combinat ingredientele: şuncă presată, caşcaval, sosuri, legume şi măsline. A urmat partea a două: cum se coc sandvişurile în spuza focului, dar mare parte din sandvişuri au sfârşit arse prea tare pentru a fi mâncate. Cei mici nu s-au lăsat învinşi şi au trecut la frământat aluat de pâine.

Aluatul a fost tăiat şi încolăcit pe beţe, cu ajutoarul cărora era ţinut deasupra focului şi copt. Imediat ce era gata, aluatul era umplut cu dulceaţă şi cu gem. Surpriză cea mai mare a venit de la o făzăniţă şi puii ei, care au stat mai bine de 25 de minute ascunşi sub un tufiş pe lângă care au tot trecut copiii şi nu s-au făcut simţiţi. Abia când păsările au simţit că un adult se apropie de ele au zbughit-o.

Finalul de tabără a fost emoţionant pentru toţi cei care au participat. Era ziua de naştere a Dianei, una dintre fetele care a participat la fiecare acţiune, iar profesorii Carolina şi Teodor Petre i-au cumpărat un tort pe care sărbătorita l-a împărţit cu toţi copiii din tabără. Colegii i-au cântat La Mulţi Ani, iar apoi au trecut la cea mai aşteptată acţiune: cursa cu obstacole. Elevii au ţopăit în saci, au alergat în cerc, au concurat în probe de îndemânare şi de forţă.

Când a venit autocarul să îi ducă spre casă, băieţii au venit să le strângă mâna organizatorilor, aşa cum au văzut că fac oamenii mari, iar fetele şi-au fluturat mâinile de la geamul maşinilor. „Vedeţi că ştim că SOR e custode aici la lacul Strachină, aşa că vă mai aşteptăm”, ne-a ameninţat la final cuplul de gemene Alexandra şi Andreea Burlacu.

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România