Share

Oamenii care îi dau aripi Bucureștiului

La finalul anului 2015, ȘOR a demarat proiectul "Bucureștiul Prinde Aripi", un proiect care are ca obiectiv principal împrietenirea Capitalei României cu Natură. Iar primul pas a fost montarea de hrănitori pentru păsările sălbatice în parcurile din București.

Susținătorii financiari ai proiectului – postul TV Viasat Nature și firma Luconsult Team – ne-au asigurat fondurile pentru realizarea acestor hrănitori și pentru achiziționarea hranei. Am optat pentru hrănitori cât mai mari, care să poată adăposti o cantitate suficientă de hrană. Am optat pentru semințele de floarea soarelui, crude și nesărate, hrană ideală pentru păsări pe timp de iarnă. Dar acest proiect nu putea avea loc fără implicarea unor oameni.
De obicei, ei sunt numiți voluntari, deoarece fac aceste activități pentru că ei cred în ideea de societate mai bună, de bine în societate. Am făcut un apel simplu, prin intermediul site-ul nostru, și imediat au început să curgă e-mailurile. Ne-am strâns într-o seară la sediul SOR și ne-am împărțit hranitorile din parcuri între noi. Ideea era să nu avem un om din cartierele din sud care să alimenteze o hrănitoare din nord, ci una cât mai aproape de casă sau de serviciul său. Voluntariatul nu trebuie să implice dificultăți, ci să și aducă beneficii voluntarului. Ne face plăcere să vă spunem că toate hranitorile din București au voluntari care se ocupă de alimentarea lor și care, sperăm, vor reveni în acest program și iarnă viitoare. După ședința cu voluntarii SOR am împărțit sacii de semințe între noi și apoi am demarat activitățile. Dar să trecem la subiect: i-am rugat pe voluntarii noștri să se prezinte (cu o fotografie) și să ne spună un singur lucru: de ce au ales să facă asta.
Livia Gyongyosi are în grijă două din cele patru hrănitori amplasate în Parcul Tineretului. E un voluntar mai vechi al SOR și o iubitoare de natură. “Pe timp de iarnă uniform cenușie, un pițigoi curios, cu burtă galbenă și masca alb cu negru, suplinește cu succes lipsa frunzelor în copaci. Ce să mai zic, atunci, de o adunare veselă de vrăbii de câmp, cu pițigoi mari, pițigoi albaștri și cinteze? Păsările astea mici, cu ciripituri în tonalități diverse și pene mai mult sau mai puțin colorate, îți fac iarnă și viață în oraș mai frumoasă. Bucureștiul nu e gri și nu e doar asfalt, sunt zeci de păsări frumos colorate, ciripind în tonalități diferite, care așteaptă să lași În casă plictiseala și depresia de iarnă și să le descoperi. Dacă le-aduci și ceva semințe bune de mâncat, ai să devii rapid prietenul lor”, spune Livia.

Celelalte două hrănitori din Parcul Tineretului sunt responsabilitatea lui Cătălin Stoenescu . “Am ales să fiu voluntar SOR din dragoste pentru natură, în special pentru păsări, dar și din conștientizarea ideii de protecție a acestora, mai ales în această junglă urbană, care ne sufocă pe zici ce trece. Mă fascinează zborul lor, puterea celor migratoare de a se reîntoarce în același loc, în fiecare an, după un parcurs riscant de mii de km, în care au văzut locuri pe care puțini din noi avem prilejul de a le vedea”, spune Cătălin.

Peste drum, în Parcul Carol, Felix Pârvan este omul care merge cu sacoșă la hrănitori. Are timp să mai facă și fotografii, ne semnalează că au mai apărut hrănitori aduse de oameni.  ,,Eu sunt programator de meserie, pasionat de învățarea automată și prelucrarea imaginilor. În timpul liber alerg, pedalez, mai citesc, mai merg pe munte, prin deltă, prin țară, prin lume. Conduc un proiect de promovare a tradițiilor și a peisajului cultural de la sate, în cadrul Fundației Pygmalion. În proiectul SOR m-am înscris că să aflu mai multe despre păsări și despre activitățile SOR”, se prezintă Felix.

În Parcul Unirii, așa mic cum este el, se află una din hrănitorile ȘOR. De aceasta, dar și de altele două din parcul Bordei se ocupă Sorina Beaupre. Ea nu a participat la ședința cu toți voluntarii, ni s-a alăturat ,,din mers”, dar se achita conștiincios de datorii. După ce pune semințele în hrănitori stă de fiecare dată să vadă ce specii vin. De altfel, asta fac toți voluntarii, alimentează și apoi urmăresc ce specii vin și notează pe o fișa de observații. De ce e voluntar – ,,Să îmi treacă dorul de munte și, de asemenea, cu ocazia această mă reconectez la o parte din copilul din mine pe care l-am pierdut de-a lungul anilor.Când eram mică îmi plăcea să mă urc în copaci și să văd cum se descurcă păsările. Era una din activitățile mele preferate. Stăteam cu orele și așteptăm diferite păsări să apară ca să le pot urmări. Îmi place veselia lor. Și mă bucur că am această oportunitate acum când am mai mult timp liber pentru mine.”

În Parcul Circului sunt alte două hrănitori. De ambele se ocupă o singură persoană – Silvian Păduraru. A avut de furcă la început, pentru că el punea semințele seară, iar până a două zi hrănitorile erau goale. Și nu, nu le luau păsările. Mai mult, una din hrănitori a fost forțată, iar Silvian a adus o șurubelniță, șuruburi și a reparat-o singur. De ce o face? ,,Pentru că iubesc natură și în ultima vreme a început să mă intereseze birdwatchingul. Acum un an nici nu mă gândeam că sunt atâtea feluri de păsări în București, în afară de vrăbii și porumbei :-)”, se justifică Silvian.

Grațiela Gheorghiu nu e doar voluntar, este și un model pentru fiul ei de patru ani. L-a adus cu ea și la ședința cu voluntarii și îl implică în tot ce face, îi oferă un exemplu frumos. De ce? ,,Din drag de natură și de a face ceva folositor. Și de a-l învăța pe fiul meu de 4 ani cu care m-am implicat în proiect că natură trebuie respectată. Anul trecut am văzut și studiat la Grădina Botanică posterul cu informații legate de hrană pentru păsărele și hrănitori. Apoi construit o hrănitoare artizanală pentru păsărele. Când am aflat că putem deveni voluntari într-un proiect organizat, ne-am alăturat cu bucurie”, povestește Grațiela, cea care alimentează una din cele două hrănitori din Parcul Izvor.

Andreea Lazăr este blogger, iar când nu își scrie materialele online, caută activități noi. ,,Voluntariatul înseamnă mai mult decât activităţi, experienţe noi şi acumulare de experienţă profesională. Pe lângă faptul că îţi dezvolţi abilităţile conversaţionale, cunoști alţi oameni, participi la tot felul de evenimente, acţiuni care te ajută să-ţi îmbogăţeşti cultură generală şi înveţi să gestionezi crizele de orice fel, voluntariatul înseamnă investiţie în propria persoană, dezvoltare personală, şcoala vieţîi, dacă vreţi. Prin voluntariat îţi îmbunătăţeşti calitatea vieţii şi totodată vei contribui la schimbarea în bine a mediului în care trăieşti. Sunt voluntar de mai mulţi ani pentru mai multe cauze (mediu, animale, comunitate). Pentru că aşa îmi place să-mi petrec eu timpul liber, într-un mod util şi distractiv totodată, pentru că sper într-o lume mai bună, pentru că vreau să trăiesc şi să trăim cu toţii într-un mediu mai curat, mai frumos. De curând m-am înscris că voluntar pentru păsărele la Societatea Ornitologică Română. Cei de la SOR fac nişte lucruri tare faine pentru păsărelele din Bucureşti şi nu numai, adică au grijă de ele, le construiesc şi montează hrănitori şi cuiburi, le hrănesc în sezonul rece când e mai greu pentru ele şi le apară luptându-se cu braconierii care s-au înmulţit în ultimul timp. Îi urmăresc mai demult pe pagină lor Facebook şi îi admir pentru ceea ce fac, iar de curând am văzut o postare de-a lor în care cereau ajutorul voluntarilor pentru a se ocupă de hrănitorile din parcurile bucureştene, aşa că, m-am înscris şi eu că voluntar”, povestește Andreea. Mai multe despre ea puteți citi pe blogul ei. Când nu scrie acolo, alimentează hrănitoarea de lângă Grădina Japoneză din Parcul Herăstrău.

Tot în parcul Herăstrău, mai avem o hrănitoare în apropiere de Rond. Acolo, responsabilă pentru bunăstarea păsărilor este Anișoara Simionescu. ,,Am văzut postat pe Facebook anunțul și m-a încântat ideea. Eu mă consider un om bun, iubesc natură și tot ce o înconjoară ,de aceea pot face lucruri dezinteresată de partea materială”, spune Anișoara.

Celelalte două hrănitori din Herăstrău sunt aprovizionate de Andreea Dusencu. Are 31 de ani și nu e la prima ei acțiune de voluntariat. Și nici la prima acțiune ca voluntar la SOR. ,,Mi-a surâs ideea voluntariatului în cadrul proiectului cu hranitorile din parcurile bucureștene pentru că îmi doream demult să văd în țară noastră un interes mai mare și mai multe acțiuni desfășurate pentru hrănirea, protejarea și ajutorarea păsărilor în general, așa cum am văzut în Germania, de exemplu, unde sunt hrănitori, vase cu apă și mâncare specială pentru păsările sălbatice la tot pasul, inclusiv în magazine. Particip la acțiuni de voluntariat de câțiva ani buni aproape în fiecare weekend și uneori și seară, după serviciu (plantări de copaci, ecologizari, evenimente sportive, acțiuni cu copii și animăluțe) și-n același timp încerc să ajut animalele întâlnite în orice fel pot. Am fost foarte încântată văzând apelul celor de la SOR pentru voluntariat pentru păsărele, am simțit că în acest fel pot face cu adevărat ceva util pentru păsările din București. Am mai participat ca voluntar la o acțiune organizată de SOR acum câțiva ani, în cadrul căreia au fost montate în copacii din Grădina Botanică căsuțe pentru păsări, și de atunci mă bucur așa mult să văd pițigoii și alte păsări mici care folosesc acele căsuțe. În Grădina Botanică există și două hrănitori instalate de câțiva ani și-n orice anotimp e o bucurie să văd forfota păsărilor care vin la ele și să le aud cântecele, sper din tot sufletul că voi vedea în curând aceeași forfota și încântare și în jurul hranitorilor proaspăt instalate în parcuri.”, povestește Andreea.

Anca Ciclosan merge în fiecare săptămână în Parcul Floreasca. Cât despre voluntariatul la SOR – “M-am oferit pentru că orice apariție a unei păsări îmi aduce adierea de libertate și de miraculos. Le sunt recunoscătoare pentru sunetul bătăii de aripă în aer și pentru că îmi îndreaptă mereu privirea spre cer. Și mă bucur să le pot da și eu ceva înapoi”. Nu doar păsările beneficiază de prezența ei, ci și copiii din parc, care o asaltează mereu cu întrebări – ce specie e asta, cealaltă, ce mâncare le trebuie etc.

Claudia Câmpeanu se îngrijește zilnic de una din hrănitorile din apropiere de Palatul Parlamentului, în Parcul Izvor. Trece pe aici pentru că locuiește în apropiere și merge să se plimbe cu cățelușa ei. ,,M-am bucurat să pot face parte din acest proiect și o fac pentru că mi-e ușor, trec zilnic prin parc cu maidaneza mea, Tesla, pentru că așa pot plăti o parte minusculă din păcatele colective ale colonizării urbane și ale distrugerii de habitate la care participăm cu toții și în amintirea anilor de “păsărit” pe care i-am petrecut cu niște prieteni dragi în perioada în care am locuit în Texas.

Oana Coarfă merge în Parcul Cișmigiu, unde alimentează una din cele două hrănitori amplasate acolo. Nu este la primul proiect dedicat păsărilor sălbatice, a lucrat și la ,,Căsuțe Ciripite”, un proiect al De-a Arhitectură, unde și SOR a fost partener. De ce a venit voluntar iar? “Pentru că am urmărit activitatea SOR și am încredere în ce fac, sunt serioși și pasionați, se țin de treabă. Și pentru că îmi plac animalele, de orice fel”.

Cea de-a două hrănitoare SOR din Parcul Cișmigiu este sub îngrijirea Danei Nedelcu. Prima ei experiență din parc, la hrănitoare, nu a fost cea mai fericită. Gardienii erau obișnuiții cu băieții de la SOR care veneau să alimenteze hranitoarea. Când au văzut-o, au ținut să afle cine este și de ce vine acolo, ei se așteptau să vadă aceiași oameni. Până la urmă urmei, totul s-a lămurit. În ce privește dorința de a ajută – ,,pentru că iubesc natura, păsărelele, am timp și dacă pot să fac ceva și să fiu de ajutor răspunsul e DA”.

Dacă ți-a plăcut, distribuie
Sistăm livrarea comenzilor până la ridicarea stării de urgență. Vă mulțumim pentru înțelegere.
+