Share

Știați?

Pasărea și după cuib se cunoaște

5 aprilie 2022

Hrănitorile părăsite, concertul matinal din spațiile verzi susținut de mierle și pițigoi, prima observație a unei codobaturi albe sau a unui graur, cioara de semănătură cu o crenguță în cioc, toate ne indică începerea unei noi etape din viața păsărilor, o etapă extrem de importantă, care se vor concretiza într-o nouă generație.

Perioada de reproducere include multe provocări, construirea cuiburilor fiind doar una din ele. Locația viitorului cuib e selectată cu multă atenție și trebuie să îndeplinească două cerințe: să ofere protecție împotriva prădătorilor și să fie ferită de intemperii. În cazul celor mai comune specii din parcuri și grădini aceste locuri sunt reprezentate de:

  • scorburi realizate de pasărea ocupantă: speciile de ciocănitori
  • scorburi făcute deja: pițigoi mare, pițigoi albastru, țiclean, vrabie de câmp, graur
  • tufișuri: mierlă, sturz cântător, florinte
  • cavitățile din clădiri, din stiva de lemne sau dintr-un gard de pietre: codroș de munte, codroș de pădure, codobatură albă
  • streașină: lăstun de casă
  • grajduri sau alte clădiri destinate creșterii animalelor: rândunică
  • coronamentul arborilor: sticlete, cinteză, grangur, guguștiuc
  • cuiburi artificiale cu dimensiuni stabilite pentru specia țintă, folosite în lipsa scorburilor sau cavităților naturale: speciile de pițigoi și cele de vrăbii, măcăleandru, ciocănitori, cucuvea, huhurez etc.

La fel de variate sunt și materialele care se folosesc pentru construirea cuiburilor, cele mai comune fiind crenguțele, firele de iarbă uscată, mușchiul, penele sau chiar și noroiul.

Pe baza locației cuibului și a materialului de cuibărire, specialiștii pot să identifice specia care a construit cuibul respectiv, fără să vadă pasărea în sine. Așadar, cuibul format din rădăcini și fire de iarbă, căptușit cu mușchi și păr de animale aparține pițigoiului mare; cel care constă din numai câteva fire de iarbă și mușchi și e căptușit cu păr de animale a fost construit de pițigoiul albastru, cuibul care are în componență fire de iarbă, frunze verzi și diferite pene de păsări e proprietatea unei vrăbii de casă, în timp ce un cuib format din scoarță de pin sau de alt arbore nu poate fi a altcuiva decât al țicleanului.

Materialele de cuibărire sunt menite să asigure structura cuibului și în același timp să izoleze. Câteva componente aduc și alte beneficii proprietarului cuibului: reduc ectoparaziții din cuib, sunt repelenți pentru unele specii de țânțari și alte diptere, au efect fungicid și bactericid, indică o bună calitate a teritoriului și a individului de care ar putea beneficia și puii, așadar au rol în găsirea perechii, au un efect pozitiv asupra dezvoltării și condiției fizice a puilor, cel din urmă efect fiind numit și ipoteza drogului de către cercetători. Aceste componente sunt bucăți de plante verzi, mai ales plante aromatice. Comportamentul a fost observat la grauri, specii de pițigoi și vrăbii și chiar la păsări răpitoare, cele mai studiate specii fiind pițigoii albaștri și graurii. Să luăm exemplul pițigoiului albastru din Corsica și principalele concluzii ale studiilor. Așadar, peste 82% din cuiburile verificate (adică 111 din 135) aveau în compoziție până la 5 plante aromatice prezente în teritoriu. Păsările au realizat un adevărat potpourri în cuib. Dacă lipseau din teritoriu, plantele cu miros puternic erau aduse de femele chiar și din habitate mai îndepărtate, exclusiv în perioada de depunere a ouălor și până când puii părăseau cuibul, având rolul dovedit de a proteja puii de ectoparaziții din cuib (acarieni, păduchi), dar și de țânțari și alte diptere hemofage (care sug sânge), vectori ai multor boli. De asemenea, s-a demonstrat efectul bactericid și efectul pozitiv asupra dezvoltării penajului și creșterii puilor. Adunarea acestor plante are și costuri pentru pasărea adultă: când condițiile meteorologice nu sunt optime sau resursele de hrană sunt insuficiente, pițigoii albaștri le aduc în cuiburi în cantități mai mici. Comportamentul a fost studiat numai în țările mediteraneene (Franța – Corsica, Portugalia) și a vizat plante ca lavanda spaniolă (Lavandula stoechas), o specie de coada șoricelului (Achillea ligustica), Helichrysum italicum cunoscut sub numele de siminoc, imortela, cununița sau coroana de paie, menta turcească (Mentha suaveolens) și alte plante aromatice din flora spontană.

Urbanizarea își pune amprenta și asupra materialelor de cuibărire naturale, mai precis reduce disponibilitatea și diversitatea acestora și asigură în locul lor o varietate mare de materiale generate de noi, oamenii: țesături, bucăți de sfoară, cabluri, materiale plastice și metalice, bucăți de sticlă, aruncate și depozitate în majoritatea cazurilor în mod ilegal peste tot în natură. Luând în considerare că adunarea materialului de cuibărire și construirea efectivă a cuibului necesită o investiție de energie semnificativă din partea păsării, unele specii optează pentru reducerea costurilor și se mulțumesc cu materialele disponibile în proximitatea cuibului. Așa au ajuns pițigoii mari din Marea Britanie, indiferent de habitat, să aibă în compoziția cuiburilor în proporție de aproximativ 25% materiale de origine antropică. Spre deosebire de ei, pițigoii albaștrii s-au dovedit mai pretențioși, folosind astfel de materiale doar în proporție de 1-2%, cu excepția grădinilor, unde această valoare a atins 16%. Cât de răspândită este activitatea? Ne dau răspunsul tot pițigoii albaștri, de această dată din Birmingham: 73% dintre cuiburile verificate le aveau în componență.

Cum e și firesc, schimbarea comportamentului este ca un cuțit cu 2 tăișuri: aceste materiale izolează mai bine, dar fiind sintetice nu susțin o comunitate diversă formată din specii descompunătoare, paraziți, prădători și au ca rezultat creșterea abundenței paraziților cu impact negativ asupra dezvoltării și șanselor de supraviețuire a puilor.

În lipsa plantelor aromatice, tot mai multe păsări urbane apelează și la mucuri de țigări, care încă mai conțin cantități însemnate de nicotină, recunoscută pentru efectul repelent împotriva artropodelor (insecte și acarieni) alături de numeroase componente toxice. Vrăbiile de casă și o specie de cinteză (Carpodacus mexicanus) profită din plin de numărul mare de mucuri disponibile în spațiul verde al unui campus universitar din Mexic și adună până la 48 de bucăți într-un cuib. Profită de acest material și sturzii cântători din Noua Zeelandă, astfel încât 12% din cuiburile studiate îl aveau în componență. Într-adevăr chiștoacele și-au îndeplinit rolul, cuiburile de cinteză din Mexic au fost mai puțin afectate de ectoparaziți, prin urmare a crescut succesul de reproducere, dar ca și la vrabia domestică, s-a observat o toxicitate la nivelul eritrocitelor, ceea ce pe termen lung ar putea avea consecințe severe (mutații, cancer), prin urmare problema necesită studii aprofundate.

Întrucât realizarea cuiburilor este un proces laborios și păsările revin în locurile în care resursele de cuibărire sunt abundente, putem să le oferim un sprijin prin amplasarea materialelor naturale adecvate pentru cuibărire:
– fân
– crenguțe de 15 – 30 centimetri, de grosimea maximă a degetului nostru mic
– păr de animale (câine, pisică): în lipsa animalelor domestice acesta este cel mai dificil de procurat, dar cu atât mai important în realizarea cuibului, deoarece e folosit pe post de căptușeală izolantă
– pene
– dacă avem cuiburi de lăstun de casă și rândunică, e recomandat să realizăm și o sursă de noroi după ce aceste păsări au revenit din migrație.

Se evită amplasarea materialelor sintetice, a sforilor de baloți, vată și a părului uman mai lung de 10 centimetri, deoarece se pot răsuci pe picioarele, aripile și gâtul păsărilor sau ale puilor și pot contribui astfel la decesul lor.

Când și unde amplasăm materialele de cuibărire?
Nu are rost să amplasăm aceste materiale cu luni înainte de începerea perioadei de cuibărire, deoarece umezeala scade calitatea lor, în plus vântul le poate răspândi și iarăși devin mai greu de găsit. În funcție de regiune și condițiile meteorologice, materialele de cuibărire destinate păsărilor cântătoare se pot amplasa de la începutul lunii martie până la mijlocul verii, iar sursele de noroi se pot inaugura de la începutul lunii aprilie.
Pentru a preveni risipirea materialelor de vânt, vă recomandăm să amplasați fânul și părul de animale în plase de cartofi sau citrice și să trageți câteva fire afară prin ochiuri. Tot în aceste ochiuri pot fi înfipte și penele. Cu siguranță săculețul va deveni un punct de atracție al grădinii.
Niciodată nu se amplasează  material de cuibărire în cuibul artificial.

Piața imobiliarelor ornitologice prezintă o varietate mare de terenuri pe care se pot construi  cuiburi și satisface orice exigență a clienților. Desigur, funcționează pe baza principiului primul venit, primul servit, zona de cuibărire ocupată fiind semnalată și  apărată prin cântecul atât de îndrăgit de noi. Păsările cu o condiție fizică mai bună ocupă un teritoriu mai bun și investesc mai multă energie în realizarea cuiburilor. Ce înseamnă asta prin prisma unei păsări? Nicidecum o vedere bună la mare sau acces ușor la locul de muncă, cu teren generos, ci mai degrabă un teritoriu suficient de mare care să ofere cantitatea necesară de harnă pentru întreaga familie, dar nu atât de mare, încât costurile de întreținere, în acest caz de apărare, să depășească câștigul. În același timp, e obligatoriu să dispună de un loc ideal în acest teritoriu, ferit atât de intemperiile naturii, cât și de potențialii prădători ai păsărilor, ouălor și ai viitorilor pui. Se iau în considerare și abilitățile sociale ale viitorului proprietar, unele specii preferând să cuibărească solitar, altele în colonii de dimensiuni variate.

Iată și câteva exemple surprinzătoare pentru noi, dar extrem de naturale pentru speciile de păsări sălbatice:
– cel mai mare cuib are un diametru de 2,9 metri, o adâncime de 6 metri și cântărește aproximativ două tone. A fost descoperit în 1963 pe un arbore din St. Petersburg, Florida, SUA și aparține vulturului pleșuv (Haliaeetus leucocephalus), o specie din America de Nord;
– cele mai mici cuiburi au dimensiunea unei jumătăți de coajă de nucă sau a unui degetar. Aparțin speciilor de colibri Mellisuga minima, respectiv M. helenae;
– incubatoare naturale imense sunt cuiburile păsărilor termometru australiene care nu-și clocesc ouăle în modul reprezentativ pentru păsări, ci profită de temperatura ambientală. Cuiburile situate pe sol se caracterizează prin dimensiuni remarcabile atât în înălțime (chiar și 2 metri), cât și în diametru (maxim 13 metri), și greutate (chiar și 12 tone) și au în componență materiale vegetale, pământ și nisip. Ouăle sunt depuse în acest incubator și acoperite de un strat generos de nisip. Căldura necesară eclozării este asigurată tocmai de cuib prin descompunerea materialelor vegetale și menținută la valoarea optimă de 33°C prin vigilența păsării. Astfel, masculul verifică temperatura din interiorul cuibului cu ciocul și limba, de aici și numele de pasăre termometru, și rearanjează cuibul ori de câte ori este necesar pentru a preveni abaterile de la valorile termice optime;
– cel mai populat cuib colonial atinge 8 metri în lungime și 6 metri în înălțime și poate găzdui până la 300 de cuiburi individuale cu părinți și puii lor. Seamănă cu o căpiță de fân agățată de crengile unui arbore sau de un stâlp, dar cu o greutate imensă care poate duce chiar și la ruperea suportului. Proprietarul este o specie de pasăre țesătoare socială, Philetairus socius, nativă pajiștilor uscate sud-vest africane;
– cuibul amplasat la cea mai mare înălțime pe un arbore, la 45 de metri, pe ramurile acoperite de mușchi ale coniferelor, aparține unei specii de alcă din nordul pacificului (Brachyramphus marmoratus);
– cuiburi construite în locuri inedite: când vine vorba de reproducere, păsările aleg chiar și cele mai neobișnuite obiecte pentru a-și face cuib. Așa au ajuns bocancul sau hainele uitate afară, țevile, cutia poștală, semaforul, țeava de eșapamentul să fie ocupate de o pereche de pițigoi, vrăbii, mierle, sturzi și de alte specii de păsări;
– cele mai ciudate materiale de cuibărire au fost identificate în 1909 într-un cuib de berze albe (Ciconia ciconia) îndepărtat de pe turnul unei catedrale din Colmar, Franța pentru a preveni prăbușirea sub greutatea imensă a acestuia. Cuibul de 600 kilograme încorpora în structura sa 17 ciorapi negri de damă, 5 căciuli de blană, 3 pantofi, o mânecă de bluză albă de mătase, o bucată mare de piele și 4 nasturi de la uniforma unui angajat de la cale ferată;
– cuiburi comestibile: sunt construite de câteva specii de drepnele din sud-estul Asiei din salivă, pene și bucăți de plante, care se solidifică după ce pasărea a modelat materialul în forma unei jumătăți de cupă. Au un diametru de 6 centimetri, sunt albe și opace, cele provenite din peșteri, roșiatice și maronii. Majoritatea acestor cuiburi sunt construite de două specii: Aerodramus fuciphagus și A. maximus. După perioada de reproducere se recoltează și ajung pe piață după eliminarea impurităților. Sunt considerate delicatese în bucătăria chineză și extrem de apreciate în medicina tradițională chineză.

Chiar dacă noi vedem majoritatea tipurilor de cuiburi doar în documentare, fiecare cuib construit de o pasăre este unic în felul său și, totodată, remarcabil prin simplul fapt că asigură condițiui pentru o nouă generație. Iar noi, cei care încă avem oportunitatea să observăm cum pițigoiul albastru sau cel negru transportă, în cioc, mici bucăți de mușchi în cuibul artificial amplasat de noi în grădină, să urmărim cât de rapid cresc lăstunii de casă în cuibul de sub streașină sau berzele albe în cuibul situat pe stâlpul din colțul străzii, suntem norocoși. Suntem norocoși pentru că încă avem natură în jurul nostru.

  • Brouwer, L. & Komdeur, J. (2004): Green nesting material has a function in mate attraction in the European sarling. Animal Behaviour 67: 539-548
  • Hanmer, H. J., Thomas, R. L., Beswick, G. J. F., Collins, B. P. & Fellowes, M. D. E. (2017): Use of anthropogenic material affects bird nest arthropod community structure: influence of urbanisation, and consequences for ectoparasites and fledging success. Journal of Ornithology 158:1045–1059
  • http://www.follow-the-light.org/2009/02/thermometer-bird.html
    https://www.avianscienceinstitute.com/edible-birds-nest-top-7-facts/
  • https://www.avianscienceinstitute.com/how-edible-birds-nest-changes-colour-from-white-to-red/
  • https://www.guinnessworldrecords.com
  • Igic, B, Cassey, P., Samas, P., Grim, T, Hauber, M. E. (2009): Cigarette butts form a perceptually cryptic component of song thrush (Turdus philomelos) nests. Notornis 56: 134-138
  • Lafuma, L., Lambrechts, M. M. & Raymond, M. (2009): Aromatic plants in bird nests as a protection against blood-sucking flying insects? Behavioural Processes 56: 113-120
  • Lambrechts, M. M & Dos Santos, A. (2000): Aromatic herbs in Corsican blue tit nests: The ‘Potpourri’ hypothesis. Acta Oecologica 21(3): 175−178
  • Mennerat, A., Mirleau, P., Blondel, J., Perret, P., Lambrechts, M. M. & Heeb, P. (2009): Aromatic plants in nests of the blue tit Cyanistes caeruleus protect chicks from bacteria. Oecologia 161: 849–855
  • Mennerat, A., Perret, P., Bourgault, P., Blondel, J., Gimenez, O., Thomas, D. W., Heeb. P. & Lambrechts, M. M. (2009): Aromatic plants in nests of blue tits: positive effects on nestlings. Animal Behaviour 77: 569–574
  • Nagy Csaba (ed.) (2010): Odúlakó madarak védelme az MME Börzsönyi helyi csoport területén. Budapest, 39 pp.
  • Orbán Zoltán (2017): Prietenii Păsărilor. Editura Casa, Oradea, 240 pp.
  • Orbán Zoltán (2019): Madárbarátok nagykönyve. Cser Kiadó, Budapest, 332 pp
  • Reynolds, S. J., Davies, C. S., Elwell, E., Tasker, P. J., Williams, A., Sadler, J. P. & Hunt, D. (2016): Does the urban gradient influence the composition and ectoparasite load of nests of an urban bird species? Avian Biology Research 9(4): 224-234
  • Scott-Baumann, J. E. & Morgan, E. R. (2015): A review of the nest protection hypothesis: does inclusion of fresh green plant material in birds’ nests reduce parasite infestation? Parasitology 142: 1016–1023
  • Suarez-Rodriguez, M, Montero-Montoya, R. D. & Garcia, C. M. (2017): Anthropogenic Nest Materials May Increase Breading Costs for Birds. Frontiers in Ecology and Evolution 5(4): 1-10
  • Suarez-Rodriguez, M. & Garcia, C. M. (2014): There is no such a thing as a free cigarette; lining nests with discarded butts brings short-term benefits, but causes toxic damage. Journal of Evolutionary Biology 27: 2719–2726
  • Suarez-Rodriguez, M., López-Rull, I. & Garcia, C. M. (2012): Incorporation of cigarette butts into nests reduces nest ectoparasite load in urban birds: new ingredients for an old recipe? Biology Letters 9: 1-3
  • Surgey, J., du Feu, C. R. & Deeming, D. C. (2012): Opportunistic use of a wool-like artificial material as lining of tit (Paridae) nests. The Condor 114(2):385–392
  • Tomas, G., Merino, S., Martinez-de la Puente, J., Moreno, J., Morales, J., Lobato, E., Rivero-de Aguilar, J. & del Cerro, S. (2012): Interacting effects of aromatic plants and female age on nest-dwelling ectoparasites and blood-sucking flies in avian nests. Elsevier, Behavioural processes, 90: 246–253
Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România