Share

Păsări cu „pașaport”. Inelarea păsărilor sălbatice

Vrem să plecăm undeva. Obligatoriu cartea de identitate; în funcţie de destinaţie – şi paşaport. La o simplă verificare a datelor din paşaport, oricine poate afla cu uşurinţă cine suntem, de unde venim şi în ce alte țări am mai călătorit. Iar dacă paşaportul ar fi emis sub formă de brăţară sau inel, cu siguranţă că ar fi mult mai uşor de purtat.

Chiră de baltă

Cȃnd vine vorba de monitorizarea păsărilor, recunoașterea corectă a aceluiaşi individ se dovedeşte deosebit de dificilă, date fiind transformările prin care trece o pasăre de la un an la altul sau chiar în decursul aceluiaşi an. Astfel, fie că e vorba de cercetarea migrației impresionante a chirei de mare Thalasseus sandvicensis pȃnă la cartierele de iernare din Africa sau de a afla dacă la un cuib de barză albă Ciconia ciconia a revenit pasărea pe care o știam de anul trecut, marcarea păsărilor rămȃne una din cele mai eficiente soluții pentru a putea urmări și studia etapele din ciclul lor de viață.

Berze albe la cuib
Egretă mică

Inelarea reprezintă cea mai veche, sigură și utilă metodă de marcare a indivizilor, datȃnd din prima jumătate a secolului al XIX-lea, pionierul inelării păsărilor sălbatice fiind considerat danezul Hans Christian Mortensen. Inelarea presupune capturarea păsărilor şi fixarea unui mic inel de metal pe unul dintre picioare. La aceasta se adaugă ȋnregistrarea unor date de biometrie ale individului (lungime cioc, aripă, coadă; greutate; vȃrstă; sex). Capturea și inelarea păsărilor sălbatice poate fi efectuată numai de către personal specializat, fiecare țară avȃnd propriile centrale de inelare care funcționează ȋn conformitate cu recomandările trasate de organizația responsabilă de coordonarea schemelor de inelare din Europa (EURING). Inelele au un cod unic de referință format din serie, număr și numele țării sau centralei de inelare. Astfel se permite identificarea exactă a individului ȋn eventualitatea regăsirii acestuia (observație, recaptură sau găsirea individului mort). Ȋn baza comparării datelor de inelare cu cele de regăsire, putem afla răspunsul la următoarele ȋntrebări:

  • de unde și pȃnă unde au călătorit?
  • cȃt pot trăi ȋn medie indivizii unei specii?
  • revin la aceleași locuri de cuibărire?

Când comparăm datele de biometrie luate la fiecare recaptură mai putem afla cȃt de propice le-a fost șederea în locurile de cuibărit sau zonele de popas, cât au luat în greutate, cum şi cât au năpȃrlit.

Astfel, pot fi stabilite zone de protecţie specială sau luate măsuri de conservare în funcţie de ce aflăm despre fiecare specie în parte.

Pițigoi de stuf, mascul

Pe lȃngă inelele clasice de metal, la ora actuală se pot folosi ca marcaje suplimentare: inele de plastic, colare (inele amplasate pe gȃtul unor păsări de apă de talie mare, precum gȃște sau lebede), marcaje pe aripi (la unele specii de răpitoare) sau transmițătoare satelitare/ GPS-GSM. Tipul de marcaj (material, culoare, cod) și locul de amplasare alcătuiesc schema de inelare, care diferă ȋn funcție de specie și de țara ȋn care se inelează. Metodele de inelare sunt gȃndite ȋn așa fel ȋncȃt, indiferent de tipul de marcaj, să nu provoace disconfort sau vătămare de niciun fel păsărilor. Marcajele – deşi neobişnuite la prima vedere, cum este cazul colarelor la lebede – sunt suficient de largi pentru a nu afecta respirația, hrănirea sau aranjarea penajului, avȃnd totodată avantajul de a putea fi observate de la mare distanță. Așa se evită stresarea păsărilor ȋn timpul citirii sau fotografierii codului de pe colar.

În România, formarea specialiştilor se realizează sub egida Centralei Ornitologice Române (COR). La nivelul COR se centralizează datele de inelare și regăsire a păsărilor sălbatice inelate pe teritoriul României, precum și a celor inelate în străinătate și regăsite pe teritoriul ţării noastre.

Ce faci când observi sau fotografiezi o păsăre inelată? Raportezi observația, firește! Specialiștii recomandă transmiterea în cel mai scurt timp a informațiilor despre exemplarul inelat către COR la adresa de e-mail ringingromania@gmail.com. În mesaj se va preciza specia, codul inelului, data și locul unde a fost observată pasărea (cât mai precis, de preferat cu punct GPS), precum și numele observatorului. În urma centralizării şi verificării acestor date, vei primi informații despre istoricul de inelare al păsării respective, distanţa parcursă şi timpul scurs de la momentul inelării. Pe lângă aflarea unor date pe cât de interesante, pe atât de importante, vei avea satisfacția de a ști că ai contribuit ca voluntar la un proiect de conservare a unei specii de păsări.

Aşadar, vă aşteptăm să contribuiţi la îmbogăţirea „ registrului de evidență a paşapoartelor” pentru cât mai multe păsări!

Autoare articol: Andreea  și Mihaela Ciobotă, Centrala Ornitologică Română

Dacă ți-a plăcut, distribuie