Share

Știri

Păsările lunii iulie – Berzele

24 iunie 2021

Poate nu e primul grup de păsări la care vă gândiți când auziți „luna iulie”, dar pentru noi, berzele, în special cele albe, sunt actorii principali ai lunii. Și pentru voi pot fi, mai ales în primele două săptămâni. Atunci se desfășoară numărătoarea berzelor albe din România, prin aplicația „Uite barza!”. Puii sunt deja mărișori, pot fi numărați și ei, pentru tabloul complet de … cuib.

Berze albe (Ciconia ciconia)

Familia/Genul

Berzele aparțin familiei Ciconiidae și sunt păsări semiacvatice, de talie mare, cu picioare și gât lung și cioc alungit. Zborul lor este asemănător cu cel al răpitoarelor diurne de talie mare, planează și folosesc termicele, dar se observă în zbor gâtul, ciocul și picioarele lungi. Vocalizează extrem de rar, sunetul predominant este clămpănitul, auzit în special în perioada de împerechere și de cuibărire.

Deși la nivel mondial grupul este foarte divers, speciile europene sunt asemănătoare ca aspect și stil de viață. Este un grup cu distribuție largă, fiind prezent pe fiecare continent, dar diversitatea speciilor este mai mare în Africa și Asia. În Europa berzele au o distribuție largă, lipsind doar în Marea Britanie și în mare parte a peninsulei Fenno Scandinave.

În România cuibăresc două specii, barza albă și barza neagră.

 

Barza albă (Ciconia ciconia)

Unde le vezi

Barza albă poate fi observată cu ușurință, fiind o prezență comună în localități, unde cuibărește pe acoperișuri sau hornuri, pe șuri, dar mai ales pe stâlpi. Barza neagră, în schimb, este o specie timidă, precaută, care evită prezența umană. Ea cuibărește în păduri și poate fi observată mai ales când se hrănește, în apropierea zonelor umede sau în pajiști, și în zbor.

Cele două specii de berze din România sunt prezente din lunca Dunării până în depresiunile din zonele montane.

Barza neagră (Ciconia nigra)

Hrană

Sunt păsări carnivore și oportuniste, consumând practic tot ce pot prinde: micromamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte și alte nevertebrate de talie mare, chiar și păsări. Sunt specializate în vânătoare la marginea zonelor umede sau în pajiști cu iarbă înaltă, picioarele și ciocul lung fiind instrumentele perfecte pentru acest tip de hrănire.

Cuibărit

Berzele de la noi sunt specii monogame, dar mai mult din motive de fidelitate față de cuib, decât față de partener. Perechea folosește același cuib ani la rând, astfel, prin „renovări” succesive cuibul berzelor ajunge la dimensiuni impresionante, atât ca înălțime, cât și ca diametru – poate trece și de 2 metri. Cuibul berzelor albe este situat în principal pe stâlpii de electricitate, dar și pe clădiri sau în cariere și stâncării, pe când cel al berzelor negre este la înălțime, în general în coronamentul arborilor din pădurile bătrâne. De multe ori împart cuibul cu alte specii, în special vrăbii.

Cuibăresc în perechi izolate sau în colonii dispersate. Au o singură pontă pe an, de 3-4 ouă, dar în anul 2019, în cadrul recensământului berzei albe, a fost înregistrat un cuib cu 7 pui! Ambii părinți participă la îngrijirea puilor.

Record pentru România, cuib cu 7 pui de barză, observați în 2019 de biologul Lucian Fasolă-Mătăsaru în localitatea Horodnic de Sus din județul Suceava.

Migrație

Din cauza tipului de hrană, speciile europene migrează, petrecând lunile reci în Africa. La sfârșitul verii se adună în grupuri mari, de mii de exemplare, și, ajutate de curenți se ridică în aer, traversând Marea Mediterană peste strâmtorile Bosfor sau Gibraltar. Berzele de la noi migrează peste Bosfor și iernează în estul și sudul Africii.

În 1909, în Africa de Sud, a fost împușcată o barză albă inelată cu un an mai devreme în Hăghig, județul Covasna, de ornitologul maghiar Schenk Jakab. Astfel s-a răspuns întrebării dacă berzele migrează la sud de Ecuator sau nu. Știrea prin care se confirma migrația a ajuns chiar și în ziarul Times.

Specii reprezentative

Una dintre cele mai cunoscute și carismatice păsări, barza albă este o specie de talie foarte mare, anvergura depășind 2 metri. Culoarea generală este albă, în contrast cu negrul din vârful aripilor și roșul intens al ciocului și picioarelor.

În sezonul de cuibărit are o distribuție europeană (fără Scandinavia și Britania), nord-africană și vest-asiatică. În România este larg răspândită, din lunca și Delta Dunării, până în depresiunile intramontane. Majoritatea exemplarelor iernează în Africa, la sud de Sahara, însă foarte multe exemplare rămân să ierneze în Europa, în special în Spania, Franța sau sudul Italiei.

Fiind o specie atât de carismatică și îndrăgită, în jurul ei s-au țesut foarte multe povești, în diverse zone ale Europei. Popularitatea, pe lângă aspectul general inconfundabil, i se datorează și faptului că este antropofilă: tolerează apropierea omului. În urmă cu 100 de ani, specia își construia cuibul preponderent pe suporturi naturale, în special pe arbori bătrâni, dar și pe clădiri. Odată cu apariția rețelelor de electricitate, stâlpii au devenit principalele suporturi de cuib.

Barza albă este o specie monogamă, dar perechea se reface mai degrabă datorită revenirii la același cuib, decât atașamentului față de partener. Migrează separat, masculul ajunge de obicei primul și apără cuibul, la nevoie. Sosirea femelei ”declanșează” unul dintre cele mai frumoase comportamente de curtare, după care perechea se pune pe reparat și consolidat cuibul. Cuibul berzei albe este unul dintre cele mai mari cuiburi de pasăre, putând ajunge până la 2 metri în diametru. Este construit și întreținut de către ambii parteneri, predominant din crengi și noroi, fiind ocupat ani la rând de aceeași pereche. Barza albă depune 3 până la 5 ouă, recordul pentru țara noastră fiind de 7 pui. Ambii părinți participă la clocirea ouălor și îngrijirea puilor.

Berzele care nu cuibăresc formează grupuri de câteva zeci de exemplare, care se hrănesc împreună, adesea dormind în vârful coronamentului arborilor bătrâni.

Este o specie carnivoră care consumă o gamă foarte largă de hrană: micromamifere, șopârle, șerpi, amfibieni, păsări de talie mică, insecte de talie mare, pești și nevertebrate acvatice.

Principala amenințare pentru barza albă o constituie electrocutarea, în special a exemplarelor tinere. Cuiburile amplasate direct pe stâlpii de electricitate, fără suport, sunt foarte vulnerabile în această privință. Înălțarea cuiburilor pe suporturi de metal și izolarea firelor din vecinătatea cuibului sunt măsuri care reduc numărul accidentelor. Ca și pentru multe specii, intensificarea agriculturii pune probleme majore, în special aratul pajiștilor și utilizarea pe scară largă a pesticidelor – ambele cu efecte de reducere severă a sursei de hrană.

Pentru a ajuta la conservarea speciei, SOR a dezvoltat o aplicație pentru telefoanele mobile, care este folosită pentru înregistrarea cuiburilor de barză în sezonul de cuibărit. Aplicația – Uite Barza! – se adresează publicului larg și este disponibilă pentru Android și iOS (https://www.sor.ro/Uite-Barza).

Puteți citi mai multe despre această specie aici.

Este specia „soră” a berzei albe, dar cu toate acestea foarte diferită în ceea ce privește coloritul şi comportamentul și în general mai puțin cunoscută. Nu există dimorfism sexual, atât femela cât şi masculul au capul, pieptul, gâtul şi spatele negre, cu irizaţii metalice verzui-violete, în contrast cu abdomenul alb. Adulţii au ciocul şi picioarele roşii, iar juvenilii gri-verzui. Este uşor mai mică decât barza albă şi mult mai rară.

În timp ce barza albă este cât se poate de antropofilă (cuibărește aproape exclusiv în zone populate şi nu este deranjată de activitatea umană), barza neagră este foarte precaută, evită omul şi cuibăreşte predominant în habitate forestiere izolate şi nederanjate.

Barza neagră are efective mai numeroase în Europa Centrală și de Est, dar este o specie prezentă pe tot continentul. Efectivele mai reduse din vestul continentului se datorează antropizării accentuate a peisajelor. Oaspete de vară la noi, iernează în estul Africii, majoritatea păsărilor ajungând în Europa peste Strâmtoarea Bosfor. Ajunge foarte repede la noi, de obicei în prima decadă a lunii martie. Anul acesta (2021) primele observaţii ale speciei în România au fost în 6 martie, în județele Teleorman și Gorj.

În România specia are o distribuție largă. Efectivele mai numeroase se întâlnesc în zonele pădurilor bătrâne de luncă. Cuibărește în special în zonele mai joase, inclusiv în Delta Dunării, dar poate urca până în zona submontană. Cuibul este o construcție mare, 1,5 metri în diametru, reparat și lărgit ani la rând, situat la înălțime în coronament. Tăcută, ca majoritatea berzelor, poate fi auzită rar, în apropierea cuibului, cel mai frecvent sunet fiind clămpănitul din perioada de curtare.

Barza neagră se hrănește cu precădere cu pești mici, pe care îi vânează în ape puțin adânci, urmărindu-i și folosindu-și ciocul ca pe un harpon, dar consumă și amfibieni, moluște, reptile, mici rozătoare sau insecte. Odată întoarsă la pui, regurgitează hrana pentru ei direct în cuib. Când temperaturile sunt prea ridicate, stropește cu apă ouăle și creștetul puilor, la fel ca și barza albă.

Principala amenințare o constituie dispariția pădurilor bătrâne, nederanjate, de luncă. Specia este afectată și de captarea cursurilor de apă, care reduc debitul și implicit sursa principală de hrană a speciei, peștii.

Puteți citi mai multe despre această specie aici.

Mitologie

Barza albă este o specie căreia am putea spune că îi face plăcere prezența umană. Fiind carismatică și ușor de recunoscut, nu este de mirare că este prezentă în mitologia și folclorul nostru, încă din vremuri antice. Este una dintre speciile bine văzute de oameni, fiind în general asociată cu lucruri pozitive. Cea mai cunoscută asociere este cea cu fertilitatea, barza fiind creditată cu aducerea copiilor și plasarea lor fie în brațele iubitoare ale mamei, fie direct pe horn. Această credință – întâlnită cu precădere în Europa, dar și în Africa sau la indienii Sioux din America de Nord (acolo responsabilă este specia autohtonă, Mycteria americana) – a fost inspirată, probabil, de o anume puritate atribuită culorii albe, de dimensiunile păsării, capabilă pare-se să care o asemenea greutate și de apropierea de om, care i-a permis acestuia să o observe în timpul creșterii puilor. Dar la fel de plauzibilă ni se pare și explicația dată de unii istorici care leagă această credință de obiceiul păgân de a celebra căsătoriile în timpul solstițiului de vară, când berzele erau observate pregătindu-se de plecare; iar revenirea, în primăvara următoare, după 9 luni, într-o perioadă în care se nășteau mulți copii, nu avea cum să nu conducă la asocierea cu fertilitatea.

Tot barza este considerată, încă, a aduce noroc casei, astfel că de-a lungul timpului oamenii s-au străduit să le atragă să cuibărească în gospodăriile lor, punând pe case sau șuri sisteme ingenioase, cum ar fi roți de car, pe care barza era invitată să își construiască cuibul. La fel cum sosirea berzei într-o gospodărie era considerată aducătoare de noroc și bunăstare, părăsirea unui cuib simboliza ghinion. Astfel gazdele se străduiau să nu deranjeze sau să nu facă rău berzei, fiind probabil una dintre cele mai vechi acțiuni de conservare a unei specii de pasăre sălbatică.

În mitologia greacă și romană, barza era asociată cu devoțiunea filială, crezându-se că ea are grijă de părinți. În Grecia exista legea ”Pelargonia” – de la numele vechi al berzei, iar în Roma antică ”Lex Ciconia” – legea berzei după numele ei latin, ambele cerând oamenilor să aibă grijă de părinții lor.

Heraldica prezintă barza ca simbol al devoțiunii familiale și al gratitudinii, de multe ori fiind reprezentată cu un șarpe în cioc

Barza albă (Ciconia ciconia). Foto: Emil Todorov.

Cum le putem ajuta

Principala amenințare este electrocutarea, în special a puilor. Astfel, amplasarea de suporturi metalice pentru cuiburi și de teci izolatoare reduce mult incidența accidentelor. Prin aplicația „Uite barza”! puteți semnala incidentele și datele astfel colectate ajung la furnizorii de electricitate, care pot interveni mai aplicat.

Susține agricultura extensivă și tradițională. Intensificarea agriculturii, prin aratul pajiștilor, desecarea zonelor umede și utilizarea pesticidelor, reduc sursele de hrană ale berzelor.

Susține managementul forestier care ține cont de biodiversitate. Dispariția pădurilor mature reduce și locurile de cuibărire ale berzelor negre.

Lista surselor bibliografice folosite la realizarea „Păsărilor lunii” poate fi consultată aici.

Cuib înălțat pe suport metalic.
Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România