Graurul, one-bird show 
În căutarea puilor de șoimi dunăreni 
EuroBirdwatch, dacă tot e toamnă 
RESTORIVER – pentru protejarea râurilor afectate de schimbările climatice și pentru siguranța oamenilor 
Școli și Grădinițe Prietenoase cu Natura: continuăm promovarea educației pentru cunoașterea naturii 
Mesteacănul 
Ziua Rujului – inspirație, penaje și machiaje 
Unde vedem papagali în România? 
Unele păsări merită un renume mai bun 
Conservarea gâștelor cu gât roșu 
Conservarea șoimului dunărean în NE Bulgariei, Ungaria, România și Slovacia 
Conservarea acvilei țipătoare mici în România 
Investigarea prezenței dropiei în România 
Salvați pelicanul creț în Delta Dunării 
Uite Barza! 
Atlasul Păsărilor din București 
Monitorizarea Păsărilor Comune 
Protecția berzei albe în Lunca Dunării 
International WaterBird Count 
Restoriver 
POIM Moldova 
POIM SUD 
ROSPA0059 Lacul Strachina 
ROSPA0052 Lacul Beibugeac 
Școli și grădinițe prietenoase cu natura 
Spring Alive 
Pasărea Anului 
Restore Nature 
România Prinde Aripi 
Aripi Libere 
Agricultură pentru biodiversitate 
Big Day_Maraton ornitologic 
It is time! 
PETlican 
Noaptea Privighetorilor 
Păsările Clujului 
Ce floare este aceasta? 
Animale din Africa și sunetele lor 
Ce pasăre este aceasta? 
Pliant Păsări din habitate acvatice 
Pliant Păsări din parcuri și grădini 
Insignă orhidee albină 
Insignă fluturaș de stâncă 
Insignă șoim dunărean 
Insignă șoim dunărean în zbor 
Insignă lăcustar 
Colecția de puzzle-uri educative Păsări acvatice 
Joc memory Găsește perechea 
Joc memory Păsări comune din parcuri și grădini 
Puzzle Păsări care se hrănesc pe malurile apelor 
Puzzle Stârci din România 
Sacoșă prigorie în zbor 
Sacoșă pescăraș albastru 
Cuib huhurez mic 
Cuib cucuvea 
Cuib tip B (neasamblat) Știri
Păsările lunii mai – privighetorile
28 aprilie 2020
În concertul păsăresc al lunii mai sunt câteva voci care ies în evidență, iar printre acestea se numără și privighetorile. Cântecul acestor micuțe păsări migratoare a inspirat de-a lungul timpului poeți, dramaturgi, muzicieni și, nu în ultimul rând, pe noi, cei de la Societatea Ornitologică Română în organizarea evenimentului „Noaptea Privighetorilor”.
Familia/Genul
Privighetorile fac parte din familia Muscicapidae (Genul Luscinia și, mai recent Cyanecula), alături de măcălendri, codroși, pietrari și mărăcinari. Sunt păsări de talie mică spre medie, excelente cântătoare, migratoare. În Europa sunt 3 specii de privighetori, privighetoarea de zăvoi, privighetoarea roșcată și gușa vânătă, toate 3 cuibărind și în România.
Unde le vezi
Sunt răspândite în Palearctic (Europa și Asia). Privighetoarea roșcată este răspândită în special în Europa centrală și vestică și sudul Asiei; cea de zăvoi în Europa estică și Asia; iar gușa vânătă în nordul Europei și Asiei. În România, privighetoarea roșcată este răspândită în vest, centru și sudul țării; cea de zăvoi în estul Transilvaniei și Moldova; gușa vânătă este cea mai rară, fiind prezentă localizat, doar în unele zone joase extracarpatice.
Hrana
Se hrănesc cu nevertebrate, în special insecte dar și cu fructe (mai ales spre sfârșitul verii). De regulă caută hrana pe sol prin stratul de frunze uscate, ocazional și prin iarbă, tufișuri sau ramuri joase, rar prind și insecte zburătoare. Puii sunt hrăniți cu insecte.
Cuibărit
Cuibăresc în liziere de păduri, zăvoaie, tufărișuri dese (cele două privighetori), sau, în cazul gușei vinete, zone umede cu stuf rar și sălcii (în România) sau luminișuri în păduri de mesteacăn (în nordul Europei); uneori pot intra și în localități, în grădini, livezi sau parcuri cu arbori maturi și tufăriș abundent.
Migrație
Toate cele trei specii sunt migratoare, iernează în Africa sub-sahariană sau chiar în zona mediteraneană (doar gușa vânătă, în sudul Europei, nordul Africii). Sosesc înapoi în România în aprilie (privighetoarea roșcată și gușa vânătă) sau la început de mai (privighetoarea de zăvoi).
Specii reprezentative
Mica pasăre cântătoare este mai mult o senzație auditivă decât o apariție vizuală. Coloritul dorsal este maro uniform și ventral gri-gălbui, iar coada lungă e roșie-ruginie. Ochiul mare și negru este înconjurat de un inel subțire albicios. Sexele sunt asemănătoare.
Privighetoarea roșcată este răspândită în Europa Centrală, Vestică și Sudică, în estul continentului fiind înlocuită de specia vicariantă (cu ecologie asemănătoare dar distribuție separată), privighetoarea de zăvoi (Luscinia luscinia). Din fericire, țara noastră face parte din zona unde cele două specii se suprapun. Privighetoarea roșcată se întâlnește în vestul, centrul și sudul țării.
Specie insectivoră, migratoare, cuibărește în România într-o largă varietate de habitate, care au în comun prezența tufărișurilor. O întâlnim la margini de pădure, pajiști cu tufărișuri abundente, parcuri cu aspect natural, zone umede cu sălcii, zăvoaie dense.
Cântecul „adevăratei” privighetori este puternic, variat și melodios, recunoscut prin fluierăturile repetate în crescendo. Cântă și noaptea, de regulă până la formarea perechii, și ziua. Considerat de mulți ca fiind cel mai frumos cântec de pasăre, cântecul privighetorii a inspirat poeți, scriitori, compozitori.
Specia nu are amenințări serioase, populația fiind considerată stabilă. Folosirea pe scară largă a pesticidelor poate însă diminua sursa de hrană.
Puteți citi mai multe despre această specie aici.
Pasăre cântătoare mică, specia este foarte asemănătoare cu „adevărata” privighetoare, privighetoarea roșcată, identificarea corectă pe teren fiind destul de dificilă, mai ales în lipsa cântecului. Coloritul penajului este maroniu uniform, cu o tentă către gri, nu către roșcat, ca în cazul celeilalte specii și cu vermiculații gri pe partea inferioară a gușii.
Este o specie cu distribuție est-europeană, în vestul și sudul Europei fiind înlocuită de privighetoarea roșcată. Sunt specii vicariante, cu ecologie asemănătoare dar distribuții separate, zona de suprapunere fiind una îngustă (iar România face parte din ea).
Specie insectivoră, migratoare, în România se întâlnește în Moldova, estul Transilvaniei și parte din culoarul Dunării. Cuibărește într-o largă varietate de habitate, care au în comun prezența tufărișurilor. O întâlnim la margini de pădure, pe pajiști cu tufărișuri abundente, în parcuri cu aspect natural, zone umede cu sălcii, zăvoaie dense.
Cântecul privighetorii de zăvoi este puternic, noaptea putând fi auzit de la câțiva kilometri, dar nu este la fel de elaborat ca cel al privighetorii roșcate.
Specia nu are amenințări severe, dar insectivoră fiind, este sensibilă la folosirea pesticidelor în agricultură.
Puteți citi mai multe despre această specie aici.
Gușa vânătă este o pasăre cântătoare mică, cu colorit aparte față de privighetorile cu care împarte familia. Coloritul general este maroniu pe spate și alb pe abdomen, iar gușa este colorată în albastru și roșu-cărămiziu, cu o bandă neagră subțire între cele două culori; femela este mai șters colorată lipsind roșul și albastrul de pe gușă.
Specia este prezentă în Europa Nordică, Centrală și de Est, în Asia Centrală și de Nord, chiar și în America de Nord (Alaska), iernează localizat în sudul Europei, Africa și Asia.
Specie insectivoră, migratoare, în România este oaspete de vară și cuibărește localizat în exteriorul arcului Carpatic. Preferă zone umede, cu stuf rar, înalt, pâlcuri de stuf, care alternează cu sălcii sau alte tufe și mărăciniș. Cuibul este elaborat, situat în vegetație deasă, aproape de sol.
Cântecul este puternic, clar, variat și include imitații ale cântecelor câtorva zeci de specii de păsări, dar imită și broaște, greieri sau clopoței. Cântă din vârful tufelor sau stufului, fiind unul din momentele când poate fi observată această pasăre, altfel timidă.
Gușa vânătă are populația stabilă, principala amenințare fiind pierderea locurilor de cuibărit, care are loc fie prin desecări ale zonelor umede, cât mai ales prin arderea stufului. Chiar dacă stuful este ars în afara sezonului de cuibărit, nu are timp să se refacă pentru a putea adăposti cuiburile în primăvară.
Puteți citi mai multe despre această specie aici.
Cum le poți ajuta
Dacă nu tăiem tufele dense și arborii de la marginea grădinii, avem șanse să fim încântați în serile de primăvară de frumosul cântec al privighetorilor. Astfel de locuri ”sălbatice” vor oferi oportunitatea acestor specii de a-și face cuib.
Mitologie
Privighetoarea a fost sursă de inspirație pentru poeți și scriitori din cele mai vechi timpuri. Mitul celor două prințese surori, Philomela și Procne, transformate în păsări (privighetoare și rândunică), se regăsește în Odiseea lui Homer, în tragedia „Tereus” a lui Sofocle și în Metamorfozele lui Ovidiu, această ultimă variantă fiind, la rândul ei, inspirație pentru scriitorii de mai târziu. Cântecul deosebit de melodios al păsării a inspirat compozitori precum Ludwig van Beethoven, Franz Liszt, Ottorino Respighi sau Igor Stravinsky.
În legendele românești privighetoarea apare ca o cântăreață desăvârșită, solitară, care cântă melancolic ziua, dar mai ales noaptea. Este, de obicei, recompensată cu capacitatea de a cânta atât de frumos, în contrast cu aspectul ei banal. Însă, de cele mai multe ori, privighetoarea este o ființă omenească transformată în pasăre în urma unui blestem, care își transpune în cântec suferința.
Május hónap csoportja – a fülemülék
Bevezető
A májusi madárkoncertben van pár kiemelkedő hang, és ezek közé tartoznak a fülemülék is. Ezen apró vándormadarak éneke az idők során költőket, dramaturgokat, zenészeket ispirált, és nem utolsó sorban a Román Madártani Egyesület munkatársait is, hogy megrendezzék a “Fülemülék éjszakáját” :).
Család/Nem
A fülemülék a légykapófélék (Muscicapidae) családjába tartoznak (a Luscinia, és újabban a Cyanecula nemekbe), a vörösbegyekkel, rozsdafarkúakkal és csukokkal együtt. Kis, és közepes méretű, kiválóan éneklő, vonuló madarak. Európában három fülemüle faj van, a nagy fülemüle, a fülemüle és a kékbegy, melyekből mindhárom Romániában is költ.
Hol látod őket
Palearktiszi (Európa és Ázsia) elterjedésűek. A fülemüle főleg Közép- és Nyugat-Európában valamint Dél-Ázsiában; a nagy fülemüle Kelet-Európában és Ázsiában; míg a kékbegy Európa és Ázsia északi részén honos. Romániában a fülemülével az ország nyugati, középső és déli részein találkozunk, a nagy fülemülével Erdély keleti részén és Moldvában; a kékbegy legritkább, a Kárpátokon kívüli alacsony területeken, lokalizáltan, jelenik meg.
Táplálkozás
Gerinctelenekkel, főleg rovarokkal táplálkoznak, de gyümölcsöket is elfogyasztanak (főleg a nyár vége felé). Általában a talajon, a száraz levelek között, időnként a fűben, bokrokban vagy alacsonyabb ágakon kutatnak élelem után, ritkán megfogják a repülő rovarokat is. A fiókákat rovarokkal etetik.
Költés
Erdőszéleken, patakmenti fasorokban, sűrű bokrosokban költenek (a két fülemüle faj), vagy, a kékbegy esetében, vizes, ritka náddal és fűzfákkal benőtt élőhelyeken (Romániában) vagy nyírfaerdők tisztásain (Észak-Európában); időnként megjelenhetnek településeken is, kertekben, gyümölcsösökben vagy öreg fás, sűrű bokros parkokban.
Vonulás
Mindhárom faj vonuló, a telet Afrikában, a Szaharától délre, vagy a Földközi-tenger térségében (csak a kékbegy Európa déli- és Afrika északi részén) töltik. Romániába áprilisban (fülemüle és kékbegy) vagy május elején (nagy fülemüle) térnek vissza.
Képviselő fajok
Fülemüle (Luscinia megarhynchos)
Kistermetű énekesmadár, mely inkább énekéről jellegzetes mintsem megjelenéséről. Felülről barnás, hasi része szürkéssárga, farka pedig vörösesbarna. Nagy fekete szemét fehéres szemgyűrű övezi. A nemek hasonlóak.
Közép-, Nyugat-, és Dél-Európában elterjedt. Kelet-Európában a helyét átveszi a hasonló ökológiával rendelkező nagy fülemüle (Luscinia luscinia). Hazánk e két faj elterjedési határán található, így mindkét fajjal találkozhatunk. A fülemüle az ország közép, nyugati és déli részére jellemző.
Rovarevő és vonuló faj mely Romániában számos típusú élőhelyen megtalálható, hol bokrokat talál. Ezek közül leggyakrabban erdőszegélyeken, bokrokkal tarkított gyepeken, természetközeli parkokban, vizesélőhelyek körüli füzesekben, vagy vízmenti ligetekben.
Éneke erős, változatos és dallamos, jellegzetes ismertetőjele a hangos emelkedő füttysora. Többnyire éjszaka énekel, azonban a párválasztási időszakban gyakran nappal is. Sokan tekintik énekét a legszebb madáréneknek, így nem meglepő, hogy számos költőt, írót és zeneszerzőt ihletett meg.
A faj állománya stabil mely nincs kitéve komolyabb veszélyeztető tényezőknek. A rovarirtószerek széleskörű használata azonban csökkentheti táplálékforrását, amely negatívan hathat a költési sikerére.
További információkat a faj megjelenéséről, ökológiájáról és védelméről itt találnak.
Nagy fülemüle (Luscinia luscinia)
Kistestű énekesmadár, nagyon hasonlít az “igazi” fülemülére, így a terepi határozása elég nehéz, főleg ének hiányában. Tollazata egyöntetűen barnás, szürkés, nem vöröses árnyalatokkal, mint a fülemüle esetén, begye alsó részén szürke sávokkal.
Kelet-európai elterjedésű faj, helyét Nyugat- és Dél-Európában a fülemüle veszi át. Vikariáns fajok, hasonló ökológiával de különböző elterjedéssel; az átfedési zóna igen szűk (és Románia is részét képezi).
Rovarevő, vonuló faj, Románián belül Moldvában, Erdély keleti felén és a Duna folyásának egy részén találkozhatunk vele. Az élőhelyek széles skáláját használja költésre, ahol a közös pont a bokrok jelenléte. Láthatjuk erdőszéleken, sok bokorral pettyezett gyepeken, természetes stílusú parkokban, fűzes vizes élőhelyeken és sűrű folyómenti bokrosokban.
A nagy fülemüle erőteljes énekét éjszaka akár néhány kilométerről is hallhatjuk, bár az nem annyira bonyolult mint a fülemüle strófái.
A fajt nem veszélyezteti különösebben semmi, de rovarevő lévén érzékeny a mezőgazdasági rovarirtásra.
További információkat a faj megjelenéséről, ökológiájáról és védelméről itt találnak.
Kékbegy (Cyanecula svecica)
A kékbegy kistestű énekesmadár, melynek színezete igencsak eltér a fülemülék tollazatától, amelyekkel egy családba tartozik. Háta barnás, hasa fehér, míg a begye kék és téglavörös, e két szín között vékony fekete sávval; a tojó fakóbb, begyéről hiányzik a piros és a kék szín.
A faj Észak-, Közép- és Kelet-Európában, Közép- és Észak-Ázsiában, sőt még Észak-Amerikában is (Alaszkában) jelen van, a telet foltszerűen Dél-Európában, Afrikában és Ázsiában tölti.
Rovarevő, vonuló, Romániában nyári vendég, és a Kárpát-Kanyaron kívül, foltszerűen költ. A nedves, magas náddal ritkásan benőtt területeket, vagy fűzfákkal, illetve más cserjékkel és kökénnyel elegyes nádfoltokat kedveli. Bonyolult fészkét a sűrű növényzetbe, a talajhoz közel építi.
Éneke erőteljes, tiszta, változatos, melyben gyakran utánozza akár néhány tíz másik faj énekét, de imitálja a békák, tücskök és csengők hangját is. Bokrok vagy nádszálak tetején énekel, és egyébként igen félénk lévén, ez azon ritka alkalmak egyike, amikor megpillantható.
A kékbegy állománya stabil, fő veszélyeztető tényezőként a fészkelőhelyének eltűnését tartják számon, amelyet a nedves területek lecsapolása, illetve gyakrabban a nád felégetése okoz. Ha a nádat a fészkelési perióduson kívül égetik is fel, annak tavaszig nincs elég ideje regenerálódni, hogy fészkelésre alkalmas legyen.
További információkat a faj megjelenéséről, ökológiájáról és védelméről itt találnak.
Hogyan segíthetsz nekik
Ha nem vágjuk ki a kertszéli sűrű bokrokat és fákat, esélyünk van, hogy tavaszi estéken a fülemülék énekében gyönyörködjünk. Az ilyen “vad” helyek remek fészekrakási lehetőséget biztosítanak ezeknek a fajoknak.
Mitológia
A fülemüle a legősibb idők óta költők és írók ihletforrása. A két, madárrá (fülemülévé és fecskévé) változtatott testvérhercegnő, Philoméla és Prokné legendája megtalálható úgy Homérosz Odüsszeiájában, mint Szofoklész tragédiájában, a Téreus-ban illetve Ovidius “Átváltozások” c. művében. Ez utóbbi változat lett a maga során későbbi írók ihletforrása is. A madár különösen melankólikus éneke számos zeneszerzőt megihletett, mint Ludwig van Beethoven, Liszt Ferenc, Ottorino Respighi vagy Igor Stravinsky.
Noutati
Pactul Verde european nu a fost deraiat, dar Parlamentul European a votat o Lege pentru Refacerea Naturii slăbită
Victoria de astăzi a NATURII a avut un cost foarte mare - pentru a ajunge la un compromis, parlamentarii europeni au sacrificat multe obligații și ținte critice, ajungând la o poziție substanțial mai slabă decât propunerea inițială a Comisiei.
Proiecte
Uite Barza!
Recensământul cuiburilor de berze este un efort de a cunoaște situația berzelor albe în România. Primul pas pentru a le ajutaeste de să știm câte perechi cuibăresc și care este numărul puilor. Colectarea datelor se face cu ajutorul unei aplicații de smartphone care a fost creată special pentru acest proiect, cu ajutorul ENEL România. Pe termen lung, dorim ca această aplicație să fie folosită de cât mai multă lume pentru recenzarea cuiburilor de berze, astfel încât în timp să devină instrumentul de bază pentru colectarea datelor privind cuibăritul acestei specii în România. Aplicația este simplă, dar acuratețea datelor este esențială.
