Share

Păsările se hrănesc natural, nu cu alimente procesate

Să facem un exercițiu de imaginație. Vreme de o lună ne hrănim numai cu produse de panificație, alimente care sunt destinate consumului uman. Pe lângă produse proaspete, vom consuma și pâine veche sau biscuiți expirați. Nu pare deloc o idee bună, ci calea sigură către boală. Acest lucru e valabil și pentru păsările sălbatice, unele dintre ele locuitori permanenți sau doar în trecere prin parcuri sau pe malurile apelor curgătoare ce străbat orașele.

Odată înghițită, pâinea le va da senzația de sațietate și, în același timp, le va înfometa pentru că nu conține vitaminele, mineralele, proteinele și grăsimile necesare pentru dieta lor, fiind o hrană cu valoare nutritivă relativ scăzută – numai calorii și atât. De-a lungul evoluției păsările sălbatice s-au adaptat mediului în care trăiesc și pentru a se hrăni au adoptat o gamă întreagă de diete: de la cele omnivore, așa cum au ciorile sau pescărușii până la cele strict specializate – cu insecte, precum drepnelele sau cu măduva oaselor, ca zăganul. Pâinea este un aliment procesat, nu „crește” în natură, deci e natural să nu fie oferită animalelor sălbatice.

Mai mult, o dietă în care predomină pâinea provoacă așa-numita boală a „aripilor de înger”. Un exemplu în acest sens este cel observat într-unul din parcurile bucureștene, unde păsările domestice au primit ca hrană aproape exclusiv produse de panificație. Unele exemplare adulte au ,,aripi de înger”, cauzate de malnutriție. Această boală afectează întreg organismul, dar efectele sunt vizibile la aripile și picioarele deformate. Păsările sălbatice din parcuri riscă și ele să sufere de această boală. De ce? Pentru că atunci când li se ,,oferă” pâine, nu o refuză, ceea ce îi face pe semenii noștri să creadă că este hrană bună pentru păsări. Și ,,pâinea” li se oferă zilnic, chiar de mai multe ori pe zi în parcurile cu mulți vizitatori. Pentru că „pâinea rămasă nu se aruncă, mai bine să fie dată păsărilor din parc”.

Recomandarea noastră este de a hrăni păsările sălbatice doar în perioada rece, când speciile rezidente și cele care sunt oaspeți de iarnă găsesc mai greu surse de hrană. Vă invităm să ieșiți la plimbări în parc sau pe malurile apelor și să observați cu ce se hrănesc diferitele specii. Păsările acvatice ca rațele, lișițele sau lebedele se hrănesc cu vegetația de pe malul apei sau cu plante acvatice. Pescărușii, chirele, cormoranii și pescărașii albaștri prind pește. Mierlele, graurii, cintezele și pănțărușii răscolesc printre frunzele de pe sol în căutare de nevertebrate – insecte (larve și adulți), păienjeni, viermi. Pițigoii, aușeii, vrăbiile, florinții și scatii caută semințe, dar și insecte. Sunt specii, mai ales speciile de sturzi, care se hrănesc cu mure, măceșe sau fructe de soc, păducel, sâmbovină, scoruș, dar și cu fructe din livezi sau cu struguri. Gaițele mănâncă ghinde, nu se dau în lături de la a se hrăni cu corcodușe coapte, dar atacă și cuiburile altor păsări în căutare de ouă sau pui. Chiar și ciocănitorile, pe lângă nevertebratele găsite în lemnul copacilor, mai consumă și nuci sau pui de păsări. Iar ciorile se folosesc de inteligența lor pentru a descoperi atât surse de hrană variate, cât și căi de a extrage hrana din „ambalaj”. Toamna sau iarna putem vedea cum aruncă nuci de la înălțime pe alei pentru a le sparge. Fac la fel și cu scoici scoase din mâlul de pe malul lacurilor. De aceea, în sezonul rece putem hrăni păsările cu alimente neprocesate, apropiate de hrana lor naturală. Pentru păsările cântătoare care vin la hrănitori – semințe crude de floarea soarelui, de dovleac mărunțite, miez de nucă și alune pentru că acestea au un conținut caloric mare. Le putem oferi și proteine animale – insecte deshidratate (se găsesc la petshop-uri) sau chiar slănină crudă, nesărată. Pentru păsările care au în dietă și fructe – bucățele de mere sau boabe de struguri, stafide. Pentru păsările din zonele acvatice – lebede, rațe, lișițe – frunze de varză, salată și morcovi – toate mărunțite, mazăre, boabe de porumb.

Societatea Ornitologică Română derulează permanent campanii pentru conservarea biodiversității în care componenta de educație pentru natură este nelipsită. Experiența ne-a dovedit că rezultatele apar abia atunci când oamenii descoperă cum funcționează procesele naturale, cât de strânse sunt legăturile dintre elementele lumii vii și care este impactul acțiunilor noastre asupra biodiversității.

Începem educația de la vârste mici prin proiectul Școli și grădinițe prietenoase cu natura. Este un proiect de anvergură națională prin care ne străduim să apropiem copiii de natură prin activități practice desfășurate în spațiul verde al școlilor și grădinițelor. Prin proiectul România prinde aripurmărim implicarea publicul larg în cele mai simple și mai eficiente măsuri de conservare pentru păsările sălbatice: amplasarea de cuiburi artificiale și de hrănitori. De la parc la parc, de la un simplu pervaz de fereastră de bloc, la grădinile de la țară, România poate fi mult mai prietenoasă cu mediul și cu păsările sălbatice. În toate localitățile pentru care am găsit finanțare pentru instalarea de hrănitori și cuiburi, primăriile și administratorii parcurilor ne-au oferit sprijinul pentru instalarea acestora și a panourilor informative. O provocare, chiar și în aceste cazuri, este alimentarea hrănitorilor pe durata sezonului rece și întreținerea periodică a cuiburilor, acțiuni care se realizează cu sprijinul comunității și al voluntarilor SOR. Limitarea acestor activități este dată și de obținerea finanțărilor, esențiale pentru continuarea programului. Ne bazăm în continuare pe companiile care înțeleg importanța demersurilor noastre, cât și pe donațiile primite de la iubitorii de natură.

Dacă ți-a plăcut, distribuie